tag:blogger.com,1999:blog-1607631172567980670.post6808800087530884794..comments2023-10-29T14:19:28.032+02:00Comments on Generaţia nimănui: Moartea vine in discotecigabi c.http://www.blogger.com/profile/05173932094584184949noreply@blogger.comBlogger1125tag:blogger.com,1999:blog-1607631172567980670.post-31805950726347134662010-02-25T23:28:44.990+02:002010-02-25T23:28:44.990+02:00De vina pentru aceste anormalitati suntem cu totii...De vina pentru aceste anormalitati suntem cu totii, lasitatea fiind cred trasatura de baza a natiei noastre,,,uitati-va nitel in jurul vostru , va veti speria!! Stiti ca acum e pentru adolescente sa aiba ca iubit vreun puturos tigan, fericite sa le bage in seama chiar si cu o sfanta de bataie-incredibil dar asa e! Sa mai spunem ceva despre ce naiba mai inseamna sa fii parinte-eu stiam ca au in primul rand rolul sacru de mentori, insa din ce in ce mai des si cu tristete vad ca fac parte din societatii. Si totusi nu renunt sa cred cum ca ar mai fi speranta, ca putem trece acest aspru examen, de a fi parinti si de a creste oameni nu legume, putem inca sa spunem NU somnului ratiunii, sa mai inchidem calculatorul, sa formam personalitati nu copii ieftine ale unor ridicole modele mediatizate indecent de reporteri agramati, sa nu ucidem intelectualii pentru ca nu ii intelegem-fac o paranteza si spun ca de fapt in anii postbelici am pierdut cea mai importanta avere, cultura, prin uciderea in inchisori a mii de intelectuali; stiti ca un intelectual se formeaza abia in 4 generatii de persoane cu studii superioare? si daca ei au murit, cine sa formeze peste noapte altii/-imposibil imposibil imposibil<br />Fac parte din generatia aceea de copii crescuti fara televizor 24 de ore din 24, fara calculator, guma de mestecat si coca-cola, copii care apreciau farmecul pueril al jocurilor in echipa blocului, care stiau ca exista o limita, am fost o eleva extrem de zapacita si tin minte si acum orele in care profele stateau langa mine si ma mai mangaiau cu vreo carte in cap, ca alftfel nu taceam!!-si zau ca nu am ramas cu sechele,,,,am avut si eu furia ingrozitoare a adolescentei, am si acum putin din rebeliunea tinerilor,,,,lucrez de ani buni in invatamant-si mi-e sufletul sfasiat de ceea ce construim cu totii-o generatie pierduta, fara sperante si fara inocenta, fiinte ce joaca un rol ingrat si trist, experiment al lasitatii noastre. Si inca nu e totul, cea mai plastica descriere ar fi aceea a unei uriase masini de tocat in care se ucid personalitatile: pe ici pe colo , datorita unui efort deosebit din partea parintilor mai cresc si flori,,,, insa nu am spus-o eu-cu o floare nu se face primavara.<br />Da, si eu incerc sa imi indeplinesc cat mai bine rolul de parinte, si eu am avut probleme cu copilul meu, dar nu am cedat,,,si stiu ca lupta asta sunt datoare sa o duc mereu, paradoxul este ca nu vei sti niciodata de ai reusit sau nu sa cresti un om,,,Dar din pacate din ce in ce mai mult ma vad nevoita in ultimul timp sa discut despre viata in alta parte,,,nu ca acolo ar fi caini cu covrigi in coada dar e totusi vorba de posibilitatea de a lupta pentru drepturile tale, si asta chiar cu multa mahnire o spun. Pentru ca anumite concepte-ale lui Dan Puric de pilda, ajung sa imi para chiar utopii. Inca o data, din pacate.Anonymousnoreply@blogger.com