miercuri, 20 ianuarie 2010

UZINA VULCAN


        -Bă Ioane ce bine era acum 23 de ani !
       -Tu ai înebunit Vasile ? Unde dracu era bine, că era mai rău ca acu!
       -Bă Ioane da ce veseli şi fericiţi eram atunci!
       -Eram la naiba că doar de necazuri şi belele aveai parte.
       -Da mă,... da eram tineri şi sănătoşi!




Inainte de revoluţie am lucrat la trei intreprinderi comuniste "fruntaşe" : Ventilatoare, Timpuri noi si Vulcan.
Terminasem o facultate şi lucrurile păreau cât de cât clare tinzând monoton spre un viitor liniar şi anost. Ultima uzină mi-a dat si casa pe care am pierdut-o incercând să fac afaceri cinstite în aşa zisa democraţie..Am  scos pe piaţă prima revistă de tenis din România, am imprumutat bani dar nu am reuşit să finanţez  decat 4 numere şi asta a fost.
 Inainte de 89 am trăit frumos,eram tânăr", primavara in păr şi miros de măr" vorba cântecului. Colectivele erau unite, atmosfera placută iar colegii se ajutau intre ei. Eu eram mai tot timpul imprumutat cu bani  de colegi (nea Covali , Miron, Mariana , turcoaica Ainor, etc) pâna la retribuţie. După ore, cei mai tineri, plecam la fotbal pe Progresu şi dupa aceea mergeam la izvorul cu bere proaspată, nepasteurizată de la 'FEMEIA RUGINITĂ' aflată în Centrul Civic.Nu sunt melancolic dar  imi este dor de colegii mei de atunci care după desfiinţarea uzinei nu ştiu ce au mai făcut. Unii chiar or fi murit.Vulcanul avea in 1990 -10 000 de angajaţi şi un director Alex pe nume care făcea pe el de frică şi plângea cu lacrimi de crocodil, când  un articol il acuza prin presa vremii.Era profitorul Nistorescu, cu a lui maşină de făcut bani, efemerul ziar Expres. M-a trimis atunci la redacţie, ca să il conving pe Cornel să dea o dezminţire la articolul incriminant.
Colegii erau prieteni şi nu numai din interes ca acum , oamenii depindeau unii de alţii acoperindu-se pe cât posibil in fata organului politic represiv, care îşi făcea de  treabă liniştit cu absurdităţile sistemului comunist.
 La Vulcan eram inginer la serviciul metalurg şi toţi colegii mei erau niste scumpi. Am plecat prin 94  ca nu prea mai era nimic de făcut şi de salvat din vechea uzină iar metalurgia a devenit la noi o ramură industrială în curs de dispariţie. Soarta părea pecetluita..Oare cum au reuşit să distrugă şi să impraştie, aruncând mii de oameni bine pregătiţi profesional, în tomberonul şomajului? Şi cine a tras marile foloase. Vulcanul, inainte de revolta era plin de activişti, secretari de partid şi  securişti dintre care unul, căpitan  pe vremea aceea, işi pipăia pistolul când l-am intalnit in prima noapte de foc pe 21 decembrie, iar altul era marele  Trompa poreclit aşa din cauza nasului de elefant şi pe care l-au pus băietii veseli,  responsabil, pe post de manager la Mac Donald's.Mai era  demagogul Pintilie care trăgea de mine să mă duc la Primărie şi care până la urmă a ajuns primar la sect 5 dar ulterior mandatului a fugit in Canada pentru a-şi pierde  urma . Era  scumpul de  Veronel  plin de talent artistic, mai era altul care a ajuns preşedinte pe la FPP Muntenia, unii ziceau ca ar fi copilul din flori al directorului adjunct  şi Marinică  ajuns tot pe la Muntenia, cel mai bun 'pretin' din copilarie dar care justifică pe deplin zicala "pe cine nu laşi să moară nu te lasă să traiesti", sau "interesul poartă fesul". Dar cel mai important, erau 14 băieti tineri care au murit impuşcati la revoluţie fără să ştie pentru cine. In viitor ii voi aminti pe toţi şi voi scrie câte ceva despre fiecare în parte. Îmi amintesc şi de bunul meu coleg Costel,de nea  Fanica de la aprovizionare care a facut mult bine oamenilor cât a fost sef la serv. personal, de nea Botez, care mă bătea la tenis şi care asculta mereu jazz. Mai era unul şef la CADRE care işi lipise o lozincă pe pereţi cu "CADRELE HOTARASTE TOTUL" şi se credea, datorită textului cel mai important personaj din lume. Culmea e că aveam de muncă, răspundere şi calitate.Iar contractele nu erau doar pe CAER, pe devize convertibile, erau spre exemplu şi cu SUA unităţile de pompare. Fabrica lucra in trei schimburi inclusiv sâmbăta şi duminica. Ce s-a intamplat cu toate acele contracte ,utilaje, materii prime, terenuri, etc?
 Am plecat de acolo cu părere de rău după ce le organizasem la băieti, pe sectii un campionat de fotbal cu sprijinul lui Ion Apostol fost fotbalist la Dinamo şi căpitan de echipa mult timp la Progresul.
 Problema generaţiei noastre este ca nu am fost nici prea tineri nici mai bătrâni pentru a ne putea descurca ulterior, de a ne reintegra . Mă refer la aceia care nu am făcut  şi nu facem parte din sistem.Unii dintre cei mai bătrani ca mine, oportuniştii si gargaragii, oamenii cu experienţă de viaţă au intrat in politică iar cei mai tineri s-au reorientat. Marii oportunişti de atunci aveau vârsta noastră de acum. Ce puteai să le faci?
 Directorul m-a intrebat după revoluţie, văzându-mă entuziast de schimbarile pe care le anticipam, dacă va fi mai bine in noua orânduire? Intrebarea lui  doar m-a şocat şi pus pe gânduri, pentru ca atunci nu aveam dubii că  va fi mai bine.
 Acum pot spune  că este doar altfel şi mă intreb de unde ştia el de pe atunci că va fi poate mai rău?
 Şi acum, ca şi atunci norocul şi şansa sunt esenţiale. Cu tinereţea fizică e mai greu!
 Am nevoie de ajutorul vostru pentru a ne explica impreuna ce,cum,unde si de ce .
 Daca am reusi sa mai aflam unul de altul tare bine ar fi.Vreau sa scriu cate un articol despre fiecare intreprindere in parte care nu mai exista.Poate ma ajutati si voi !

Timpuri Noi


Uzinele Timpuri Noi 


se transforma in birouri si locuinte

Consilierii Primariei Capitalei au aprobat, joi, planul urbanistic 
zonal "Splaiul Unirii nr.165", care vizeaza construirea unor cladiri 
de birouri, servicii si locuinte pe locul fabricii Timpuri Noi.

In acelasi timp, planul are nevoie de alte aprobari, deoarece in zona se afla mai multe monumente istorice, care ar trebui daramate, informeazaEvenimentul Zilei.

In aceste conditii, Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu a Primariei Capitalei solicita declasarea si demolarea monumentului istoric, Uzina Timpuri Noi, care dateaza de la sfarsitul secolului al XIX-lea. 


 Miza de sub Timpuri Noi:30 milioane euro


Reprezentantii actualei puteri incearca sa puna mana pe terenul de 5,5 hectare din buricul Bucurestiului. Pamantul apartine fabricii Timpuri Noi SA, dar, dupa mutarea acesteia la periferia Capitalei, pe acest teren se va realiza un proiect imobiliar. Fabrica Timpuri Noi a fost privatizata de AVAS in septembrie 2003.

Majoritatea actiunilor a fost cumparata de salariati, prin reprezentantul lor, Asociatia Salariatilor Timpuri Noi (PAS). In urma privatizarii, acestia au intrat in posesia a 70% din actiuni. Restul, de 30%, a fost impartit intre SIF Muntenia si micii actionari.

Acum, dupa aproape trei ani de la privatizare, la Timpuri Noi se duce o lupta intre fosta si actuala conducere. Cea mai mare miza a acestei dispute este controlul asupra celor 5,5 hectare de teren aflate in mijlocul Bucurestiului si a caror valoare depaseste 30 de milioane de euro si abia la urma acivitatea de productie a fabricii.

Indiferent cine va castiga aceasta lupta, fabrica, sau doar o parte din ea, va fi relocata la periferia Capitalei. Normele europene interzic unitatilor economice deosebit de poluante functionarea in interiorul orasului.

Proprietar incert

Intre 2001 si 2005, fabrica a fost condusa de directorul Alberto Bolboasa. Din 2005 si pana in prezent, in fruntea uneia dintre cele mai mai vechi fabrici din Romania se afla fostul director adjunct, Adrian Alexandru Breazu.

In 2003, cand s-a incheiat contractul de privatizare cu AVAS, fostul director a platit 49.700 de euro pentru aproape 800.000 din actiunile Timpuri Noi. Tot atunci, Breazu a cumparat cu 5.000.000 de lei vechi 726 de actiuni.

Dupa inlocuirea din functie a lui Bolboasa, noul consiliu a interpretat statutul asociatiei cum a vrut si a hotarat ca nu ar fi existat criterii de distribuire, drept care a stabilit unele dupa propriul sau plac si a decis redistribuirea actiunilor platite de Bolboasa.

Motivul invocat de Breazu este ca: "Asociatia Salariatilor, la vremea cand era domnul Bolboasa presedinte, avea un numar de 224 de membri.

Nimeni nu a fost intrebat de domnul Bolboasa oficial, ca presedinte, sa cumpere actiuni". Fostul director il contrazice pe Breazu si afirma ca toti membrii PAS au avut posibilitatea in 2003 sa cumpere actiuni, dar majoritatea acestora nu au optat pentru achizitionarea actiunilor, ba mai mult, unii dintre ei nu si-au achitat nici macar cotizatia minima anuala de membru al asociatiei.

"Ar fi fost normal sa existe contestatii in termenul legal, daca ar fi existat la acea data cereri de subscriere care nu au fost satisfacute, fapt care nu s-a intamplat", spune Bolboasa. Actuala conducere refuza sa-i recunoasca lui Bolboasa orice drept asupra celor 69,7% din actiuni, sustinand ca acesta n-ar fi facut decat sa imprumute de bunavoie PAS.

La randul sau, Bolboasa considera ca redistribuirea de actiuni este de fapt "o expropriere a sa, care are ca scop redistribuirea majoritatii actiunilor in mod ilegal catre domnul Adrian Breazu si catre unele persoane din anturajul sau".

Refuzul actualei conduceri de a recunoaste ca majoritatea actiunilor se gasesc in posesia lui Bolboasa se bazeaza pe afirmatia ca nu ar fi existat criterii de distribuire.

Statutul PAS prevede insa clar care sunt criteriile de distribuire a actiunilor si face cel putin ciudata initiativa actualei conduceri de a schimba modalitatile de impartire a acestora.

In articolul 13 al statutului se arata clar ca "numarul de actiuni care se distribuie fiecarui membru al asociatiei se stabileste potrivit optiunii acestuia si in baza varsamintelor efectuate sau care urmeaza a fi efectuate".

In acelasi document se arata ca suma minima care putea fi depusa de un angajat la "Timpuri Noi" in acest scop era de 100.000 de lei. Mai mult, in art. 16 al actului de constituire al PAS se spune ca actiunile "dobandite de asociatie se transmit membrilor asociatiei dupa achitarea lor integrala". Adica cine plateste intra in proprietatea actiunilor.

pachetul de tigari


Galaxia Gutenberg


Dimineaţa se trezeşte cu greu..Buimac încă de amestecul anestezic coniac-vodcă-coniac ce alimentează lucrul in tipografie şi acasă in fata calculatorului.În urechi aude ţacul cadenţat, acompaniat de  şuierul continuu al maşinilor de tipărit şi vuietul ghilotinei electrice Îi este greu să se ridice din patul supraîncalzit de propria-i nevastă care are temperatură şi care predă în schimbul doi unor elevi indolenţi şi afumaţi ce n-ar veni la şcoală nici in schimbul unu. Problemele de peste zi îl macină şi cu gândul la banii pe care trebuie să îi procure dar nu are de unde, plin de propriile-i reproşuri se împinge spre WC-ul ai cărui pereţi sunt impregnaţi cu fum de ţigară de la ultimele sedinţe.
- Dacă aş tipări reclame cu ţigări sau băuturi pe hârtia igienică sau un tabloid în rolă şi cu multe poze cu vedete de cacao şi politicieni de rahat ar avea omul ce să citească la baie!
De câteva luni şomer fiind, atras de binefacerile democratiei a înfiinţat o firmă nouă care cheltuie pe chirii şi taxe multe parale dar care deocamdată nu produce decât fum de ţigară şi excremente de câine. A închiriat un atelier care datorită lunilor geroase de iarna, a lipsei de bani , a imposibilităţii economic existenţiale şi noroiului în care se cufundă întreprinzătorul nostru zi de zi stă nefolosit dar păzit de un câine-lup superb. Animalul a avut ghinionul sa fie cumpărat de la un crescător înainte de criză pentru postul de paznic fără plată.În schimb câinele este bine hrănit, îngrijit, periat şi se dezvoltă armonios cum ar trebui să se dezvolte economia noastră naţională atinsă din păcate de jigodie.
Guvernanţii, din interese"substanţiale" au schimbat iar formularele vechi de la facturi, chitanţiere şi alte imprimate de genul ăsta, ca să mai scoată nişte bani de-a moaca din buzunarul găurit al "intreprinzatorului" român .. Aşa cum au făcut mereu şi pentru a da de lucru tipografiilor clientelare şi politruce. Nevoia de bani, dobânzile la împrumuturile luate pentru înfiinţarea firmei îl macină arătându-i crucea si cuiele osândirii. Soarele nu mai apare din norii cenuşii ai capitalismului securist, noua forma inventată de nebunia evoluţiei politice.
La C.E.C.mai avea în cont opriţi pentru zile negre un milion de lei bani care nu ştiu dacă ajung să faci ziua de naştere a câinelui sau să cumperi ceva carne. Dar practic era milionar ca orice pensionar sărac, ca nea Emil singurul său angajat..!..Tanti de la ghişeu după ce îl pune sa scrie de vreo şapte ori codul numeric personal pe un formular banal de bancă tipărit la trei culori pe hârtie offset satinat, ştampilat şi semnat pe toate părţile, cu gândul la şoriciul de porc lipsă de Crăciun şi obişnuită să servească marii miliardari făcuţi la comandă îi plăteşte omului în loc de unul, zece milioane în bancnote din pvc de culoare magenta deschis aproape roz şi cu fereastră de siguranţă transparentă pe lângă alte multe protecţii împotriva falsificării. Seriile erau imprimate separat cu negru
La întrebarea acestuia creştină :
-Da ce mi-aţi dat cucoană aici?-femeia raspunse tot cu o întrebare ofuscată de mare cucoană.
-Da ce ţi-am dat mai puţin? Când a realizat că plătise de zece ori mai mulţi bani era în stare să zâmbească de complezenţă ...la plural, cu gura la urechi şi anul viitor drept mulţumire.
Pe tejghelele , mesele şi peretii CEC-ului numai afişe pline de figuri rânjind la comandă tâmp şi forţat ca la multinaţionale sau la supermarket-uri, prospecte, pliante bine tăiate, fălţuite şi biguite cu ofertele tentante ale băncii.
- Să iau şi eu din fiecare să am modele, portofoliu pentru clienţi că de citit degeaba le citesc, nu se aplică... şopti în barbă
Drumul spre parcarea unde lipise cu greu maşina lui albastru mijlociu trecea prin "Ciş" cum spuneau vecinii proprietari de matricolă din "Liceul Lazăr" parcului ultracentral;. Acolo, pe o bancă stătea şi fuma Sorin un prieten vechi lăsat de curând pe drumuri după o viaţă de muncă la tipografia facultăţii de jurnalism fosta Academie Ştefan Gheorghiu. Se îmbrăţişează grăbiţi dar bucuroşi de întâlnirea neaşteptată . Schimbă între ei cărţi de vizită tipărite policrom cu relief , timbru sec şi cerneală gonflabilă şi stabilesc să se întâlnească la o vodcă după sărbători. Pe cartea de vizită a lui Sorin scria cu litere de o schioapă în dreptul funcţiei , FOTO FÂŢU SORIN Director de Bancă iar la adresă , Parcul Cişmigiu. Aşa era el mai pişicher, fost linotipist culesese mii de cărţi la viaţa lui în toate limbile globului. Nu a mai apucat pensia, plumbul şi vodca făcându-şi datoria.

După o nouă zi cheltuită degeaba a economisit cu chiu cu vai bani pentru ţigări ieftine şi vodcă proastă dar cu etichetă frumos poleită în folio auriu şi perfect ştanţată. Opreşte maşina, LADA lui comunistă pe care o foloseşte la construirea capitalismului sălbatec în faţa primului chioşc intâlnit dintre puţinele care au scăpat nedemolate în urma primarului democrat şi îşi face plinul cu un pachet mai ieftin şi cu o jumate.
Fericit ca "a dat Dumnezeu", ajuns acasă se repede la calculatorul personal cumparat din bucăţi, culege un pahar proprietate personală din vitrina proprietarului şi caută disperat să aprindă cu mâinile tremurânde o ţigară încercând să alunge astfel mai repede stresul de peste zi. Eşec total. Pachetul de ţigări lipsă la apel. Se intreabă uimit ce naiba a făcut cu jumătate din rezultatul muncii pe ziua de azi?...iar răspunsul vine rapid:.. l-a tras in piept vânzatorul-patron. O avea şi el nevoie de un pachet ieftin de ţigari.sau pur şi simplu a uitat să îl pună în punga cu burduf de şapte centimetri , bine lipită , frumos colorată şi plină de reclame dar cam subţire.!
Se imbracă , se incalţă, strânge din dinţi şi se mai intreabă incă o dată
-Pe unde mă-sa am lasat pachetul de ţigări făcut din carton duplex cu spate alb de 300 de grame pe metru pătrat-?...
Coboară grăbit de la et.10 pe scări că liftul merge doar până la 2 şi zboară într-un suflet la patronul chioşcului scăpat ca prin minune de criza democraţiei să-l intrebe de ce ta-su nu a băgat în punga cu mânere de şnur galben ţigările plătite cu greu.
Omul nu ştia nimic!
Cu gândul la morala "sărac da cinstit" întipărită în minte după experienţa de la CEC l-a injurat in sinea lui pe patronul escroc şi a litografiat tot în gând cu litere aldine la distanţă de zece cicero : "Tutunul dăunează grav sănătăţii".

Cu ultima încrâncenare a drogatului rămas fără doza zilnică a căutat pe traseu pâna la locul unde parcase maşina rămasă în pană de benzină.
La parcarea cu pricina zăcea plin de noroi şi călcat de maşini scumpe de teren conduse de puşti sau de panarame ieftine pachetul lui de tigări. Cerneala pe bază de ulei încă nu se decolorase complet păstrând pe alocuri strălucirea roşiatică îmbietoare iar crucile de potriveală pentru spectrul color erau perfecte..conform fişei tehnologice de lucru.
"Incă din timpuri trecute tiparul a constituit un domeniu şi o meserie fascinantă deoarece nevoia de exprimare a oamenilor a făcut posibil prin această invenţie ca invătămintele ,gândurile, povestirile, ideile, atâtor generaţii, să rămână veşnice. Intr-o carte celebră, Marshall McLuhan a considerat că inventarea tiparului a determinat intrarea omenirii în ceea ce el a numit -Galaxia Gutenberg-"

Pentru tipograful patron galaxia lui intrase în implozie.



Distribuie pe facebook


GABI.C