Singurătatea gladiatorilor.Stindardul Afrimescu.

De obicei prefer sa nu public pe acest blog decât articole proprii sau pareri care îmi aparţin. Dar din când în când mai fac şi excepţii.. Spre exemplu, mai devreme am publicat din solidaritate articolul unui jurnalist adevărat de investigaţie, poate singurul ziarist veritabil care a reuşit  să mai supravieţuieasca într-o lume a compromisului , minciunii şi  intereselor nemăsurate .Citind ce scrie pe blogul lui personal este clar de ce acest om nu mai poate scrie în presa centrală ?. Acest erou se numeste Ştefan Dumitru Afrimescu iar articolul "Jaf la drumu’ ăl mare pe “carca” romanilor!" oglindeşte modul sincer şi curajos de a face presă într-o ţară unde au rezistat până acum doar ziariştii de faţadă care scriu doar la comandă pentru un mogul sau altul sau cei proveniţi din diferite sfere de interes economic sau politic. .

Sferele de interes din presa românească s-au împărţit de mult. Publicaţiile independente  dacă au existat vreodată au sucombat marginalizate şi sabotate. Ziariştii obiectivi şi agresivi pe calea adevărului au dispărut încercând alte căi de supravieţuire mai libertine dar şi mai puţin periculoase.După lovitura de stat din 1989 presa din Romania a fost ucisă din faşă. Un exemplu edificator este următorul: Imediat după decembrie '89 un grup de tineri revoluţionari entuziaşti din uzina Vulcan Bucureşti , în loc să alerge după carnete de erou sau după alte avantaje politice au hotărât sa scoată o revistă a adevărului pentru ce a fost şi pentru ce va urma.Revista se numea " Vulcanul" şi devenea încet lava mistuitoare împotriva unui trecut ruşinos securisto-comunist.Din păcate tinerii nu prea ştiau că luptă împotriva salamandrelor şi cameleonilor care aveau de mult timp planul lor de viitor bine pus la punct. Revista a fost sabotată în primul rând de directorul Pelle care ulterior am aflat că era primul securist al uzinei.După aceea au început să apară prin ţară ca după ploaie ziare şi ziarişti :Zig-zag, Expres, Oglinda, Ziua, Cristoiu, Nistorescu, Roşca Stănescu etc. Toţi şi-au făcut plinul urmărindu-şi aceeasi cale a compromisului şi minciunii iar rezultatele intoxicării lor se văd din păcate acum in societatea românească. Doar solidaritatea adevăraţilor luptători ar mai putea schimba ceva în batjocorita şi tălhărita  Românie.Valori avem dar nu şi solidaritate.Un alt exemplu edificator :anestezia Proclamaţiei de la Timişoara.

Domnul Afrimescu din câte am înţeles datorită modului radical prin care redă adevărul trăieste  marginalizat şi fără bani.Un gladiator solitar în faţa crocodililor.

În urma articolelor publicate în ziare naţionale şi locale, Ştefan Dumitru Afrimescu a fost dat în judecată de peste 60 de ori, iar sumele pretinse au fost de câteva miliarde de lei vechi. „Cel mai mult mi s-au cerut şase milioane de dolari în procesul ARO Câmpulung, şi cel mai puţin, 80.000 de lei noi”, îşi aminteşte jurnalistul. „Am adoptat o presă de investigaţii şi anchete şi prin jurnalism am reuşit să schimb mai multe decât prin poezie. Pot spune că presa m-a ajutat să schimb ceea ce nu a reuşit poezia”, spune jurnalistul poet. 


Parcă aş fi ciumat!


Încerc să înod firul de-acolo de unde îl dusesem în seria de articole despre Mogulii media şi trepăduşi lor. E-adevărat că în Romania nu mai există presă independentă, aşa cum nu mai există nici presă de investigaţii. Există presă de scandal, un "soi" de presă economică, presa mascată de partid (de regulă plătită de Putere) şi o imensă şi periculoasă tendinţă de tabloitizare generală a mass media romană. Invesitorul în media care încercă să rămană în afara jocului politic este "mancat": mai întai hărţuit, făcut franjuri şi finalmente, pus lacătul şi închis. Jurnalistul independent sau cel echidistant, jurnalistul autentic, este tot mai izolat de către ceilalţi "confraţi". A ajuins să fie considerat ca un ciumat.......http://afrimescu.blogspot.com/2010/11/parca-as-fi-cimat.html