UZINA VULCAN

        -Bă Ioane ce bine era acum 23 de ani !
       -Tu ai înebunit Vasile ? Unde dracu era bine, că era mai rău ca acu!
       -Bă Ioane da ce veseli şi fericiţi eram atunci!
       -Eram la naiba că doar de necazuri şi belele aveai parte.
       -Da mă,... da eram tineri şi sănătoşi!




Inainte de revoluţie am lucrat la trei intreprinderi comuniste "fruntaşe" : Ventilatoare, Timpuri noi si Vulcan.
Terminasem o facultate şi lucrurile păreau cât de cât clare tinzând monoton spre un viitor liniar şi anost. Ultima uzină mi-a dat si casa pe care am pierdut-o incercând să fac afaceri cinstite în aşa zisa democraţie..Am  scos pe piaţă prima revistă de tenis din România, am imprumutat bani dar nu am reuşit să finanţez  decat 4 numere şi asta a fost.
 Inainte de 89 am trăit frumos,eram tânăr", primavara in păr şi miros de măr" vorba cântecului. Colectivele erau unite, atmosfera placută iar colegii se ajutau intre ei. Eu eram mai tot timpul imprumutat cu bani  de colegi (nea Covali , Miron, Mariana , turcoaica Ainor, etc) pâna la retribuţie. După ore, cei mai tineri, plecam la fotbal pe Progresu şi dupa aceea mergeam la izvorul cu bere proaspată, nepasteurizată de la 'FEMEIA RUGINITĂ' aflată în Centrul Civic.Nu sunt melancolic dar  imi este dor de colegii mei de atunci care după desfiinţarea uzinei nu ştiu ce au mai făcut. Unii chiar or fi murit.Vulcanul avea in 1990 -10 000 de angajaţi şi un director Alex pe nume care făcea pe el de frică şi plângea cu lacrimi de crocodil, când  un articol il acuza prin presa vremii.Era profitorul Nistorescu, cu a lui maşină de făcut bani, efemerul ziar Expres. M-a trimis atunci la redacţie, ca să il conving pe Cornel să dea o dezminţire la articolul incriminant.
Colegii erau prieteni şi nu numai din interes ca acum , oamenii depindeau unii de alţii acoperindu-se pe cât posibil in fata organului politic represiv, care îşi făcea de  treabă liniştit cu absurdităţile sistemului comunist.
 La Vulcan eram inginer la serviciul metalurg şi toţi colegii mei erau niste scumpi. Am plecat prin 94  ca nu prea mai era nimic de făcut şi de salvat din vechea uzină iar metalurgia a devenit la noi o ramură industrială în curs de dispariţie. Soarta părea pecetluita..Oare cum au reuşit să distrugă şi să impraştie, aruncând mii de oameni bine pregătiţi profesional, în tomberonul şomajului? Şi cine a tras marile foloase. Vulcanul, inainte de revolta era plin de activişti, secretari de partid şi  securişti dintre care unul, căpitan  pe vremea aceea, işi pipăia pistolul când l-am intalnit in prima noapte de foc pe 21 decembrie, iar altul era marele  Trompa poreclit aşa din cauza nasului de elefant şi pe care l-au pus băietii veseli,  responsabil, pe post de manager la Mac Donald's.Mai era  demagogul Pintilie care trăgea de mine să mă duc la Primărie şi care până la urmă a ajuns primar la sect 5 dar ulterior mandatului a fugit in Canada pentru a-şi pierde  urma . Era  scumpul de  Veronel  plin de talent artistic, mai era altul care a ajuns preşedinte pe la FPP Muntenia, unii ziceau ca ar fi copilul din flori al directorului adjunct  şi Marinică  ajuns tot pe la Muntenia, cel mai bun 'pretin' din copilarie dar care justifică pe deplin zicala "pe cine nu laşi să moară nu te lasă să traiesti", sau "interesul poartă fesul". Dar cel mai important, erau 14 băieti tineri care au murit impuşcati la revoluţie fără să ştie pentru cine. In viitor ii voi aminti pe toţi şi voi scrie câte ceva despre fiecare în parte. Îmi amintesc şi de bunul meu coleg Costel,de nea  Fanica de la aprovizionare care a facut mult bine oamenilor cât a fost sef la serv. personal, de nea Botez, care mă bătea la tenis şi care asculta mereu jazz. Mai era unul şef la CADRE care işi lipise o lozincă pe pereţi cu "CADRELE HOTARASTE TOTUL" şi se credea, datorită textului cel mai important personaj din lume. Culmea e că aveam de muncă, răspundere şi calitate.Iar contractele nu erau doar pe CAER, pe devize convertibile, erau spre exemplu şi cu SUA unităţile de pompare. Fabrica lucra in trei schimburi inclusiv sâmbăta şi duminica. Ce s-a intamplat cu toate acele contracte ,utilaje, materii prime, terenuri, etc?
 Am plecat de acolo cu părere de rău după ce le organizasem la băieti, pe sectii un campionat de fotbal cu sprijinul lui Ion Apostol fost fotbalist la Dinamo şi căpitan de echipa mult timp la Progresul.
 Problema generaţiei noastre este ca nu am fost nici prea tineri nici mai bătrâni pentru a ne putea descurca ulterior, de a ne reintegra . Mă refer la aceia care nu am făcut  şi nu facem parte din sistem.Unii dintre cei mai bătrani ca mine, oportuniştii si gargaragii, oamenii cu experienţă de viaţă au intrat in politică iar cei mai tineri s-au reorientat. Marii oportunişti de atunci aveau vârsta noastră de acum. Ce puteai să le faci?
 Directorul m-a intrebat după revoluţie, văzându-mă entuziast de schimbarile pe care le anticipam, dacă va fi mai bine in noua orânduire? Intrebarea lui  doar m-a şocat şi pus pe gânduri, pentru ca atunci nu aveam dubii că  va fi mai bine.
 Acum pot spune  că este doar altfel şi mă intreb de unde ştia el de pe atunci că va fi poate mai rău?
 Şi acum, ca şi atunci norocul şi şansa sunt esenţiale. Cu tinereţea fizică e mai greu!

 Am nevoie de ajutorul vostru pentru a ne explica impreuna ce,cum,unde si de ce .

 Daca am reusi sa mai aflam unul de altul tare bine ar fi.Vreau sa scriu cate un articol despre fiecare intreprindere in parte care nu mai exista.Poate ma ajutati si voi !