duminică, 29 decembrie 2013

Asal, Fesal ?

Sunt două acorduri secrete încheiate de România cu Banca mondială pe vremea guvernării cdr. Guvernul şi "preşul" marionetă de atunci, mă refer la Constantinescu Milică, care au dat liber distrugerii agriculturii româneşti prin ASAL şi imediat după aceea industriei prin FESAL, sau invers. Am căutat peste tot aceste acorduri dar nu le-am găsit pentru că ele par ultrasecrete. Am găsit doar comentarii la modul: că prin înţelegerile astea două, s-a distrus totul în ţara noastră. Vă rog, pe cei care sunteţi bine intenţionaţi şi aveţi cunoştinţă de cauză, să completaţi acest articol cu comentariile voastre. Se pare că de pe acilea sau pe aciişa, a început dezastrul economic naţional. Vă mulţumesc anticipat.

Emil Constantinescu, poreclit, printr-o ironie a sorţii, chiar „Ţapul”, a fost singurul care şi-a asumat cu resemnare poziţia, renunţând la candidatură pe motiv de „m-a învins sistemul”. A vrut, probabil, ca acest gest să fie văzut ca unul de renunţare nobilă, scutindu-ne cu eleganţă de zvârcolirile unei lupte pe care ştia că o va pierde. Ghinion! A fost perceput doar ca un gest de renunţare laşă, lăsându-i, cum se spune, cu ochii în soare şi cu fundu-n baltă pe cei care-l susţinuseră. În 2000, Constantinescu nu avea de luptat ca să recâştige Preşedinţia, ci ca să bage un partid istoric în Parlament.
Asta-i viaţa, cum bine remarca Mark Gitenstein că spun românii. N-a fost să fie Cuza, a rămas doar ţap. Ispăşitor.

Ceilalţi doi preşedinţi post-revoluţionari nu s-au lăsat aşa de uşor.


Gabi C.