Se afișează postările cu eticheta uzine vechi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta uzine vechi. Afișați toate postările

miercuri, 19 martie 2014

Uzina Vulcan, un mărgăritar aruncat la porci.

Vă prezint un material incomplet, care cere o completare cât mai exhaustivă şi mai aproape de adevăr.

Completare

Prin anii 90-91 masonul Petre Roman declara că industria românească este un maldăr de fiare vechi. Nu cred că mai are rost să vă reamintesc ce performanţe avea la export industria românească în general, iar în particular am să afirm că uzina Vulcan a produs  până acum, cu mormanul de fier vechi amintit de nefericitul premier, în condiţiile în care statul român, ca acţionar principal, nu a înlocuit niciodată, măcar un geam spart de la halele acestei tradiţionale şi performante fabrici.
Statul, în schimb i-a vândut terenul pe doi lei şi  utilajele performante la preţ de fier vechi, i-a concediat profesioniştii, a pierdut contractele importante din prostie, dezinteres sau în interesul grupărilor mafiote cu iz politic ce s-au perindat la conducerea lui, şi implicit la distrugerea economiei româneşti în avantajul concurenţei din străinătate.
Parte din terenul uzinei a fost hăcuit de Videanu şi ai lui, iar cealaltă parte a fost dată pe de-a moaca masonului Tender, unul dintre foştii acoliţi ai lui Iliescu. Tender nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, ba chiar a venit cu trupa lui de foşti generali transformaţi peste noapte în manageri, nişte troglodiţi care nu erau în stare să deosebească un cuptor de tratament termic de un aşa zis aliniament, adică respectivul cuptor pentru ei era doar aliniament sau poziţie de tragere. Ăştia au vândut aproape tot la fier vechi pentru că  altceva, oricum nu ar fi fost capabili să facă. În faţa acestor malefice personaje, inginerii şi profesioniştii vechi ai uzinei erau doar nişte nepricepuţi buni doar de concediat.
 Tender a intrat la puşcărie ştiind că o să iasă după doar două săptămâni, pentru că a fost apărat în proces de fratele Ponta. După ce a ieşit de la pârnaie, Tender în loc să facă ceva în sprijinul Vulcanului, pe banii ţării s-a apucat să cumpere terenuri petroliere, ţări şi titluri nobiliare prin Africa, timp în care muncitorii uzinei Vulcan stăteau neplătiţi cu lunile.
În atare condiţii, inevitabil această fabrică de tradiţie a intrat în faliment iar fratele Ponta l-a pus pe bani grei, ca lichidator judiciar pe masonul...Remus Borza, pretin şi coleg de facultate şi de plagiat.
Vai doamne pe ce mâini a ajuns această fostă bijuterie a industriei rămâneşti care hrănea mii de oameni. Acum foştii lucrători au ajuns pe străzi sau au emigrat. Cred că ăsta  este şi Planul, din moment ce nimeni nu se preocupă de soarta acestor nefericiţi, din ce în ce mai mulţi, rămaşi fără obiectul muncii. Nu văd nici un plan de redresare economică , nu văd decât distrugere. Din fabrica asta plecau fericiţi cu banii în buzunar pe 12 şi 27 ale lunii fix, şi fără întârziere mii de oameni. Acum se construiesc în loc magazine cu 10-25 de angajaţi plătiţi mizerabil, de nişte străini ale căror feţe nici că le vor vedea vreodată şi unde se vând doar produse din import, sistem care ucide ireversibil producţia românească de mărfuri. Blocurile din jurul fabricii, care au fost special construite pentru vulcanişti, au început încet, încet să se golească. Dărâmăm fără să construim cu adevărat ceva viabil în loc. Ne-am distrus economia în interesul concurenţei străine şi ne distrugem în continuare ţara. Dacă Ceauşescu a fost condamnat şi împuşcat pentru subminarea economiei naţionale, fapt ce s-a dovedit a fi total neadevărat, oare escrocii ăştia care s-au perindat la putere vreme de 24 de ani, ce cazne ori patimi ar trebui să primească?
La Vulcan, ca şi prin alte locuri sindicatele au intrat în politică începând cu istoricul sindicalist marionetă Lazăr Petre, fabrica este decimată iar contractele pierdute. Statul nu are bani pentru fabricile româneşti dar găseşte bani mulţi pentru a finanţa firmele străine concurente. Banii ies masiv din ţară, profesioniştii se pierd irecuperabil iar străinii ne învaţă, la noi, pe teren propriu, limbi străine. Dacă facem parte cu adevărat din Europa, de ce să nu avem aceleaşi drepturi ca francezii sau ca nemţii de pildă. De ce la ei toate produsele au costuri aproape egale sau chiar mai mici ca la noi, dar ei au salarii de zece sau de douăzeci de ori mai mari ca aici, de ce ei nu îşi dărâmă fabricile şi nu îşi vând terenurile la străini? Păi, ori am intrat în Europa, sau doar Europa a intrat în noi fără să ne plătească nici un fel de daune? De ce nu mai avem bănci româneşti decât prin Cişmigiu şi de ce nu mai avem mărci româneşti, de ce avem aşa de mulţi şomeri, iar cei  care mai lucrează au salarii de căcat?

În 89 din uzina Vulcan au murit străpunşi de gloanţe ucigaşe nouă oameni de ispravă. Oamenii aceştia s-au sacrificat pentru mai binele general, iar nouă din nenorocire, ca români, ne este din ce în ce mai rău în propria ţară.
 






luni, 3 martie 2014

Hidroelectrica: DIICOT cere în instanţă condamnarea la închisoare a fostului ministru Codruţ Şereş

Un procuror de la DIICOT a solicitat luni judecătorilor de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) condamnarea la închisoare a fostului ministru al Economiei Codruţ Şereş, pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinire a unui grup infracţional organizat şi complicitate la abuz în serviciu în dosarul 'Hidroelectrica'.
Codruţ ŞereşLa ultimul proces al termenului, procurorul de şedinţă a solicitat şi condamnarea celorlalţi inculpaţi în dosar, foşti membri în conducerea SC Hidroelectrica SA, trimişi în judecată în 2011 alături de Codruţ Şereş, respectiv Eugen Pena - director general, Victoria Geormăneanu - director economic, George Asan - director furnizare, Nicolae Opriş - şef serviciu Marketing, Traian Oprea - director general şi Iosif Georgeta - director economic, aceştia fiind acuzaţi de săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi constituirea unui grup infracţional organizat.
Reprezentantul Parchetului a mai cerut magistraţilor să-i oblige pe inculpaţi la plata a peste 540 de milioane de lei, dintre care 399 de milioane de lei reprezintă prejudiciul adus Hidroelectrica şi 144 de milioane de lei prejudiciul adus ANAF.
De asemenea, procurorul a solicitat ca Şereş şi ceilalţi inculpaţi să mai plătească 3,7 milioane de lei reprezentând contravaloarea unor expertize efectuate în dosar.
Fostul ministru al Economiei Codruţ Şereş şi cei şase membri din fosta conducere de la Hidroelectrica au fost trimişi în judecată de procurorii DIICOT pe 30 septembrie 2011.
Procurorii susţin că Eugen Pena a iniţiat şi a constituit o asociere infracţională, împreună cu ceilalţi inculpaţi şi, în virtutea funcţiilor de conducere deţinute în cadrul SC Hidroelectrica SA, au desfăşurat activităţi care au produs un prejudiciu considerabil patrimoniului societăţii şi bugetului consolidat al statului.
Activitatea infracţională a vizat modalitatea de contractare a cantităţilor de energie electrică rezultate din producţia proprie şi din achiziţiile de la alţi producători, în condiţii total nefavorabile societăţii şi a condus la imposibilitatea asigurării, în anumite perioade de timp, a rezervei de putere necesare funcţionării în siguranţă a Sistemului Energetic Naţional - ramură strategică a economiei naţionale, aspect de natură să submineze economia naţională.
În sarcina inculpaţilor se reţine că, în cursul anului 2003, în contextul apariţiei fenomenului de secetă hidrologică pentru fluviul Dunărea şi a prognozelor meteorologice privind situaţia hidrologică pe râurile interioare, nu au invocat clauza de forţă majoră inserată în contractele de furnizare a energiei electrice, până la normalizarea regimului hidrologic, şi nici nu au luat măsuri în vederea renegocierii preţurilor, cu consecinţa înregistrării unei pierderi financiare considerabile de către SC Hidroelectrica SA.
Astfel, în condiţiile efectelor negative ale secetei hidrologice asupra funcţionării în siguranţă a Sistemului Energetic Naţional, inculpaţii nu au procedat la reducerea cantităţilor de energie electrică aferente contractelor comerciale încheiate cu consumatorii eligibili şi furnizorii licenţiaţi de pe piaţa concurenţială, ci au acţionat în sensul onorării în totalitate a cantităţilor contractate sau chiar depăşirii acestora, prin achiziţia de energie de la producătorii termo, la preţuri mult mai mari decât cele stabilite conform contractelor de vânzare de energie electrică.
Se mai reţine că, în perioada 2002 - 2003, inculpaţii au dispus cumpărarea de energie electrică de la SC Termoelectrica SA la preţuri mari şi au revândut energia electrică către furnizorii licenţiaţi şi consumatorii eligibili la preţuri mult diminuate faţă de preţurile stipulate în contractele încheiate cu aceştia.
În perioada 2003 - 2004, inculpaţii au acţionat în sensul încheierii în mod ilegal a unui număr de patru contracte de furnizare de energie electrică, cu majorarea cantităţilor de energie electrică pe o perioadă de 9 - 10 ani, deşi Hidroelectrica SA nu avea dreptul să încheie în această perioadă contracte pe piaţa concurenţială pentru furnizare de energie electrică şi nici acte adiţionale la contractele aflate în derulare.
În sarcina lui Codruţ Şereş se reţine că, în calitate de ministru al Economiei şi Comerţului, a sprijinit gruparea constituită la nivelul conducerii SC Hidroelectrica SA, prin nedenunţarea şi omisiunea sesizării organelor judiciare a faptelor ilicite de care a luat cunoştinţă prin natura funcţiei deţinute, a dispus efectuarea de modificări asupra materialul realizat de Corpul de Control şi nu a luat măsurile care se impuneau pentru ca activitatea Hidroelectrica S.A. să se deruleze în mod legal.
Procurorii susţin că activitatea grupării a pus în pericol Sistemul Energetic Naţional şi a cauzat un prejudiciu în sumă de aproximativ 5.400 miliarde lei, echivalentul a 165 milioane de dolari.
În vederea acoperirii prejudiciului, procurorii DIICOT au dispus aplicarea sechestrului asigurător asupra mai multor autoturisme, imobile, locuinţe şi terenuri, precum şi sume de bani aparţinând inculpaţilor, în valoare totală de aproximativ 6 milioane lei, 400.000 euro şi 200.000 dolari. sursa: Agerpress

marți, 13 august 2013

Paraziţii



În decembrie 1989 erau în funcţiune în Bucureşti 47 mari unităţi grupate în cinci platforme industriale şi în alte arii. Acestea erau: 


FAUR (23 AUGUST) BUCUREŞTI
I. Platforma industrială 23 august cu: Uzinele 23 august; Republica; Întreprinderea de Maşini Grele şi Agregate Bucureşti (IMUAB); Întreprinderea de Cabluri şi Materiale Electroizolante (ICME); Întreprinderea de Materiale de Construcţii Granitul; Filatura Română de Bumbac; Întreprinderea Optica Română (IOR); Întreprinderea Electroaparataj; Întreprinderea Policolor.
UZINA VULCAN
II. Platforma industrială IMGB: Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti (IMGB); O secţie a Uzinei Vulcan; Centrala Electrică de Termoficare.
IPRS BĂNEASA IERI
IPRS BĂNEASA AZI
III. Platforma industrială Pipera: Întreprinderea Electronica, Întreprinderea de Cinescoape; Întreprinderea Conect; Microelectronica; Întreprinderea de Calculatoare; Fabrica de Elemente pentru Automatizare (FEA); Automatica; IPRS Băneasa; Institutul de Cercetări pentru Industria Electrotehnică; Institutul de Cercetări Electronice; Combinatul de Prelucrarea Lemnului Pipera (CPL).
CET VEST,AZI 45%

IV. Platforma industrială Militari: Întreprinderea de băi, radiatoare, elemente şi armături sanitare (IREMOAS); Întreprinderea de materiale de construcţii (BCD); CESAROM; Turbomecanica; Centrala electrică de termoficare (CET Vest).
IAMC OTOPENI

V. Platforma industrială Băneasa-Otopeni: Întreprinderea de Avioane Bucureşti-Băneasa; Întreprinderea de piese turnate şi forjate pentru aviaţie; Întreprinderea de aparate de măsură şi control; Laromet.
TIMPURI NOI

ADESGO
VI. Alte întreprinderi din Bucureşti: Flamura Roşie; Steaua Roşie (fosta Wolf); Electrotehnica; Întreprinderea de Maşini Electrice Bucureşti (IMEB); Electromagnetica; Vulcan; Timpuri Noi (fost Lemaître); Ţesătoria 7 Noiembrie-Dudeşti; Întreprinderea Textilă Flacăra; Adesgo; Tehnica medicală; Întreprinderea de încălţăminte Carmen; Uzinele Chimice Române; Atelierele 9 Mai; Uzina Semănătoarea.
*
Privatizare, privatizare, lichidare
Cu începere din 1990/1991 cuvântul de ordine în economie şi îndeosebi în industrie a fost privatizarea, prezentată ca un panaceu universal pentru a face unităţile rentabile, competitive. Privatizarea a alternat cu falimentarea. Noii proprietari au închis fabricile, utilajul a fost demontat şi vândut ca fier vechi.
Lichidarea industriei s-a desfăşurat la scara întregii Românii. Astăzi, au mai rămas câteva unităţi mari (Piteşti, Galaţi, Mangalia etc.), proprietăţi ale unor firme dinafară. Astăzi, România importă aproape tot: de la chibrituri şi cremă de pantofi, la articolele de uz casnic cele mai diverse, la produse agroalimentare, şi, până la utilaje şi maşini complexe.
România a devenit o piaţă de desfacere a producţiei din alte ţări, din Europa, din China, din Africa.
O inventariere a industriilor dispărute în anii ‘90, cât şi după 2000, nu a fost efectuată până în prezent.
Socot că nu greşim dacă evaluăm distrugerea industrială şi economică în general la un procent de 80% la scara ţării întregi.
Până când o asemenea recapitulare va fi posibilă, propun să ne oprim asupra Capitalei.
*
Ce şi cât a rămas din cele 47 mari unităţi bucureştene?
Mai există 13 unităţi, reduse la câte o secţie-două, după cum urmează:
  1. Filatura românească, azi la 1/3 din capacitate, se preconizează închiderea şi demolarea.
  2. Policolor, au rămas două secţii, restul a fost demontat şi mutat în Bulgaria.
  3. Centrala electrică de termoficare CET-Sud, lucrează la 40% din capacitate.
  4. Combinatul de prelucrare a lemnului Pipera; sub 30% din producţia 1989; din 3.400 salariaţi, au rămas cca. 600.
  5. IREMOAS, privatizată pe bucăţi; din 2.800 au rămas cca. 480 salariaţi.
  6. Întreprinderea de materiale de construcţii (BCO), 40% din capacitate, din 1.600, azi 420 salariaţi.
  7. CESAROM, 30% din volumul producţiei 1989, de la 2.300 la 530 salariaţi.
  8. Centrala electrică de termoficare (CET Vest) maximum 45% din producţia anterioară, de la 2.300 la cca. 1.100 salariaţi.
  9. Întreprinderea de aparate de măsură şi control, de la 800 la 400 salariaţi.
  10. Laromet, de la 1.300 la 450 salariaţi.
  11. Electromagnetica, mai funcţionează o secţie; de la 1.700 la 90 salariaţi!
  12. Adesgo, mai lucrează o secţie (restul ciorapilor se importă!).
  13. Semănătoarea, produce acum utilaj agricol mărunt; de la 2.800 la 400 salariaţi.
*Acapararea terenurilor unde au fost cândva fabricile
În afara vânzării instalaţiilor ca fier vechi, a fost şi un motiv direct, imediat, pentru a accelera demontarea uzinelor din Capitală: acapararea terenurilor situate în zone foarte potrivite investiţiilor imobiliare. Profiturile au fost de două ori: odată, prin vânzarea terenurilor la sume ridicate; a doua oară, prin investiţiile imobiliare în aceste zone unde transportul urban, alimentarea cu apă, cu electricitate şi căldură erau gata asigurate.
Au fost obţinute profituri uriaşe în comparaţie cu ce s-ar fi obţinut din funcţionarea în continuare a unităţilor industriale existente.
Profitul, cât mai ridicat şi rapid, a fost singurul principiu diriguitor al celor care au demontat totul.
Nevoia ţării de a avea o bază industrială – la o parte!
Soarta a zeci de mii de muncitori calificaţi şi specialişti, tehnicieni, ingineri etc.– nu interesează!
Ceea ce a avut loc în Bucureşti s-a repetat în toate marile centre ale ţării aşa încât putem estima că a mai rămas cel mult 20% din capacitatea industrială a României (existentă în decembrie 1989) şi aceasta proprietate a unor firme din alte ţări.
***
Dacă la această distrugere a bazei industriale adăugăm:
1- sistemul bancar-financiar controlat în proporţie de cca. 90% de băncile străine;
2- datoria către FMI şi Banca Mondială, şi pentru care nu a fost dată o explicaţie veridică, dar care este scadentă curând;
3- agricultura care nu este în stare să acopere nevoile populaţiei;
4- privatizările anunţate cu lozinca vindem tot: CFR Marfă, Oltchim,Electrica furnizoare, Electrica distribuţie, ELCEN Bucureşti, companiile energetice Oltenia şi Hunedoara;
5- dacă mai adăugăm cedarea, pe aproape nimic a zăcămintelor de aur, argint, cupru de la Roşia Montană şi Roşia Poieni.
Atunci nu e greu de anticipat că populaţia României se poate aştepta la ce este mai rău. Cât de rău vom constata în viitor.
***
Să mergem puţin mai departe şi să ajungem în martie 2013 ! Observăm cu stupoare că cele 5 puncte adăugate de academicianul Dinu C. Giurescu,la distrugerea bazei industriale,se menţin cu încăpăţânare şi în actualitatea anului de graţie 2013, ba mai mult putem adăuga încă vreo 2-3 puncte. Bine a spus Dinu C. Giurescu “populaţia României se poate aştepta la ce este mai rău. ” Parcă a avut o premoniţie că nu contează cine guvernează, România tot în jos plonjează !
1- sistemul bancar-financiar controlat în proporţie de cca. 90% de băncile străine;procentul de 90% este în vigoare şi astăzi !!!
2- datoria către FMI şi Banca Mondială, şi pentru care nu a fost dată o explicaţie veridică, dar care este scadentă curând + o nouă datorie la FMI cu o explicaţie mai mult decât hilară (garanţie pentru investitorii străini,care vor da năvală să investească în România) ? 3- agricultura care nu este în stare să acopere nevoile populaţiei; nu s-a schimbat nimic din mai 2012 până astăzi !
4- privatizările anunţate cu lozinca vindem tot: CFR Marfă, Oltchim, Electrica furnizoare, Electrica distribuţie, ELCEN Bucureşti, companiile energetice Oltenia şi Hunedoara; ce au hotărât vechii guvernanţi au hotărât şi noii guvernanţi.
5- dacă mai adăugăm cedarea, pe aproape nimic a zăcămintelor de aur, argint, cupru de la Roşia Montană şi Roşia Poieni +undă verde exploatării gazelor de şist (CHEVRON să trăiască,restul pot să moară);
+6- înmulţirea taxelor ca ciupercile după ploaie;
+7- ignorarea dorinţelor şi nevoilor poporului .
+8- şomajul creşte,sărăcia se adânceşte;
+9- promisiunile electorale cu “VINOVAŢII VOR FI ASPRU PEDEPSIŢI” , “NOI VOM RESPECTA LEGEA” s-au transformat într-o COABITARE ARMONIOASĂ CU DUŞMANII ROMÂNIEI.

marți, 23 iulie 2013

Privatizarea frauduloasa a IPRS, caz-scoala de coruptie

Istoria recenta a ciocoilor vechi si noi. Despre tot ce a fost si nu mai este.Articole aparute in presa la vremea respectiva despre păgubiţi şi profitori.Despre tot ce s-a pierdut sau s-a câştigat în urma privatizărilor vechilor instituţii uzine sau intreprinderi.Despre privatizari si falimentari suspecte. 


Privatizarea SC IPRS Baneasa SA s-a facut sub auspiciile coruptiei. Firma siriana Ogharit Trading, controlata si reprezentata de Omar Hayssam, a castigat privatizarea IPRS prin prezentarea de documente traduse in fals. Hayssam s-a folosit de falsuri pentru a trece de principalele obstacole legale: a falsificat atat obiectul de activitate, cat si vechimea firmei. Functionarii APAPS au stiut ca firma este "necorespunzatoare", dar au ascuns cu buna stiinta acest lucru, ba au mai si intocmit rapoarte de audit in care si-au schimbat opiniile de la o zi la alta (de la "firma siriana nu este cunoscuta" la "firma siriana e investitor strategic"). Alaturi de ei au intrat in hora notari publici, care au legalizat documente in copii in loc de originale si traducatori autorizati. Puterea si relatiile lui Hayssam au facut ca dosarul sa fie plimbat de la un Parchet la altul pana cand au iesit cu totii basma curata (au primit toti, inclusiv Hayssam, neinceperea urmaririi penale pentru infractiuni asociate celor de coruptie), iar IPRS (10 hectare de teren in Baneasa) a incaput pe mana lui Omar. Abia la 30 ianuarie 2006, "in plin arest" al lui Omar Hayssam, au avut procurorii curajul sa infirme ordonanta din septembrie 2004 si sa reia urmarirea penala impotriva functionarilor corupti. 


Hayssam a venit cu documente masluite

La data de 5 martie 2003, in prezenta lui Omar Hayssam, comisia de privatizare numita de APAPS a desigilat plicurile care contineau documentele de precalificare (care certifica faptul ca firma are dreptul sa participe la privatizarea IPRS Baneasa). 
Prima conditie, cea ca obiectul de activitate principal al investitorului sirian sa fie in domeniul tehnologiei informatiei si comunicatiilor, a fost dovedita de Hayssam cu certificatul de inmatriculare al Ogharit Trading, emis de Registrul Comertului din Homs - Siria (n.r. - orasul natal al lui Omar Hayssam), tradus in limba romana si legalizat. Traducerea era una mincinoasa, obiectul de activitate fiind copiat dupa cel din hotararea de guvern: "Producerea si comercializarea componentelor electronice, a aparaturii electronice, a componentelor pentru calculatoare etc.". Traducerea adevarata din limba araba a documentului a demonstrat falsul ordinar facut de firma lui Hayssam - "Obiectul de activitate: birou de import-export, import si comercializare de produse chimice, prelucrarea acestora, import (...) comercializare de produse electronice si comunicatii".

A falsificat si vechimea!

Cat despre cealalta conditie restrictiva impusa de lege, cea ca firma Ogharit sa aiba cel putin cinci ani de experienta in domeniu, aceasta nu parea a fi o problema pentru Omar Hayssam, documentele depuse la APAPS aratand ca firma ar fi fost infiintata in 1996 (sapte ani vechime). Minciuna din nou! Un document emis de Ministerul Afacerilor Externe, de care functionarii "inalti" ai APAPS aveau cunostinta, demonstreaza ca Hayssam ar fi facut un fals si cu data de infiintare: "Din datele obtinute de ambasada (n.r. - Ambasada Romaniei in Siria) de la Camera de Comert si Industrie din Homs, rezulta ca firma Ogharit Trading a fost infiintata in anul 2001 (n.r. - doi ani vechime), proprietari fiind cetatenii sirieni Zahrah Tlas Farzat (de sex femeiesc) si Ghandi Khattab (de sex barbatesc. (...) Potrivit datelor cunoscute de misiunea noastra diplomatica, doamna Zahrah Tlas Farzat este mama omului de afaceri Hayssam Omar. (...) Este o femeie simpla, care nu lasa impresia ca ar avea aptitudini de om de afaceri". Cu alte cuvinte, Hayssam a masluit documente pentru "a pasa" ambele criterii stabilite de guvern pentru privatizarea IPRS Baneasa - obiect de activitate specializat si cinci ani de experienta in domeniu. 

Functionarii APAPS, anchetati pentru coruptie 

Reprezentantii companiei olandeze ELMEFA, eliminata de la privatizarea IPRS, au acuzat in repetate randuri coruptia in cazul acestei privatizari, mai ales in randul functionarilor de la APAPS, dar si "neputinta" organelor de ancheta. "Din investigatiile facute de PNA s-a descoperit ca la dosarul de privatizare exista adresa nr. S/SGS/ 63/07.05.2003, prin care Directia Protectie, Date, Arhive din cadrul APAPS a incunostiintat Directia de Privatizare din cadrul aceleiasi institutii, (...) ca firma Ogharit Trading nu este cunoscuta in Siria si ca adresa este fictiva. S-a mai descoperit ca respectiva adresa fusese trimisa comisiei de privatizare de catre directoarea Directiei de Privatizare din cadrul APAPS - doamna Lucia Dumitru, cu mentiunea de a fi tinuta secret si a nu i se da curs. Acest fapt dovedeste cu prisosinta ca numai ca urmare a unor acte certe de coruptie functionarii APAPS au trecut cu vederea informatia furnizata de o directie specializata si au vandut SC Baneasa SA unei firme-fantoma pentru un pret derizoriu", se arata in memoriul depus de firma olandeza la Ministerul Justitiei si Presedintia Romaniei. Adica functionarii de la Directia APAPS au stiut adevarul despre Ogharit, l-au instiintat pe directorul Directiei de Privatizare, acesta "s-a acoperit" trimitand adresa la comisia de privatizare, dar cu conditia sa o tina secreta. Comisia a fost disciplinata si si-a indeplinit misiunea, netezindu-i drumul lui Hayssam pentru a cumpara pe nimic si ilegal IPRS Baneasa.

Procurorii au plimbat dosarul pana s-a racit

Sinuozitatea "traseului" pe care l-a avut dosarul IPRS vorbeste de la sine: la PNA, care a dat neinceperea urmaririi penale (9 septembrie 2004), trimitand dosarul la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Aici dosarul a primit un alt numar si dupa un timp a fost trimis la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti. Aici i s-a dat alt numar, dupa un timp fiind trimis spre rezolvare la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1. De aici a ajuns la Politia Sector 1, de unde a ajuns inapoi la judecatorie.

http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/investigatii/privatizarea-frauduloasa-a-iprs-caz-scoala-de-coruptie-70004.html
Victor Ciutacu era consilier la APAPS în perioada în care această instituție i-a dat lui Omar Hayssam fabrica IPRS Băneasa, o adevărată mină de aur pe piața imobiliară. L-am întrebat cine n-ar trebui să doarmă liniștit, după revenirea în țară a teroristului, fost om de afaceri.

”Cine ar trebui să tremure nu o mai poate face, a răspuns Ciutacu. Ovidiu Mușetescu era șef la APAPS, el i-a dat fabrica lui Hayssam, dar ce te faci că, între timp, a murit? Privatizarea s-a făcut cu licitație și, din câte îmi mai amintesc, a concurat Hayssam împotriva lui Tender. Au spus că nu are toate hârtiile sau că a dat prea puțin și l-au scos din joc, a rămas Hayssam cu firma. Tender se asociase cu niște olandezi, ăia s-au plâns, prin presă. Parcă îmi amintesc că ziarele scriau că acționară în firma câștigătoare era mama lui Hayssam, de 80 de ani,  domiciliată în Homs, Siria, unde acum se bat ăștia. A dat pe  fabrică doi lei cincizeci și a pus mâna pe zeci de parcele de teren în Pipera, o mină de aur. A tăiat tot la fier vechi și a vândut pământul, acum e plin de sedii de multinaționale pe acolo. Și pe Gigi Becali l-a interesat, a vrut să o cumpere și el, dar nu a putut să se bage. Trebuia să aibă o firmă care să facă electronică, să aibă în obiectul de activitate microprocesoare etc. Așa era privatizarea: te obliga să menții obiectul principal de activitate cinci ani. Dar nu te oprea să lucrezi într-o hală și pe restul să le tai și să le vinzi. Așa a rămas legea, până azi”.

marți, 25 mai 2010

Vulcan SA si Adriean Videanu

Despre tot ce a fost si nu mai este.Articole aparute in presa la vremea respectiva despre păgubiţi şi profitori.Despre tot ce s-a pierdut sau câştigat în urma privatizărilor vechilor uzine.






Deputatul PD de Teleorman, Adriean Videanu, este acuzat ca a luat in anii ’90, pe nimica toata, terenurile uzinei de stat Vulcan SA, din sectorul 5 al Capitalei n Videanu a cumparat prin firma sa SC Titan Mar SA 12.000 m.p. de teren al uzinei Vulcan, din Calea 13 Septembrie, cu 4 dolari metrul patrat, sustin sursele noastre. Pe piata imobiliara, 1 m.p. de teren in zona respectiva sarea de 50 de dolari n Videanu a vandut activele Vulcan-ului inca din 1996, cand a cumparat zeci de mii de metri de terenuri si cladiri ale uzinei, din Calea 13 Septembrie, la un pret preferential, cu rate pe sase ani, afirma sursele noastre.
Prosperele afaceri ale candidatului PD la Primaria Capitalei, Adriean Videanu, se pare ca s-au construit si de pe urma dezastrului economico-financiar al cunoscutei uzine Vulcan SA, din sectorul 5 al Bucurestiului. Adusa in sapa de lemn de fostii ei directori, incompetenti si de rea-credinta, uzina Vulcan SA a ajuns inglodata in datorii, unele dintre ele fiind si fata de firma deputatului PD de Teleorman, Adriean Videanu, patronul fabricii de marmura Titan Mar SA, spun sursele noastre. Prinsa in latul unor datorii coplesitoare, Vulcan SA a fost "ajutata" sa-si vanda pretioasele terenuri din Calea 13 Septembrie, sectorul 5. Dar nu oricum, ci la preturi preferentiale, de zeci de ori mai mici decat cele care se practicau pe piata imobiliara, desi o firma cu datorii atat de mari ar fi avut tot interesul sa-si vanda cat mai scump activele din patrimoniu, sustin sursele noastre. Vanzarile pe nimica toata au fost un semn clar ca directorii, ca si responsabilii din fostul Fond al Proprietatii Private, care administrau pe atunci societatea, au agreat drumul spre faliment, in scopul de a oferi pe nimica toata bogatiile uzinei unor potentati ai zilei, arata documentele noastre. Devalizarea uzinei s-a declansat dupa ce, in vara anului 1994, Ministerul Industriilor a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru zecile de mii de metri patrati de teren de sub halele si depozitele acesteia. 

Chilipirurile financiare
Un set de documente care ne-a parvenit la redactie releva faptul ca Adriean Videan a reusit in afaceri si prin modul in care a reusit sa cumpere, la preturi de nimic, importantele active ale SC Vulcan SA, care se invecinau cu firma sa Titan Mar, pe care ulterior si-a extins afacerile cu marmura. Videanu e acuzat ca a izbutit sa convinga comisiile de licitatie ale falimentarei Vulcan SA ca este cel mai nimerit sa i se vanda, in conditii preferentiale, insemnate parcele de teren situate in Calea 13 Septembrie - sector 5, precum si cladirile de pe acestea. Astfel, la 15.10.1996, SC Vulcan SA a vandut firmei Titan Mar SA, reprezentata de Adriean Videanu, cladiri de birouri, 500 de metri de cale ferata, hale de vopsitorie, depozite, utilaje, macarale si poduri rulante, precum si terenuri intinse pe mai bine de 2,4 hectare (din care circa 60% erau cu constructii pe ele) contra sumei de 2,25 miliarde lei. Modesta suma, comparativ cu valoarea activelor tranzactiei, nu a fost achitata cu banii jos, ci cu un avans de numai 20%, restul fiind esalonat in 12 rate semestriale, intinse pe perioada iunie 1997-decembrie 2002. Muncitorii de la Vulcan, care au stiut de afacere, au sesizat ca numai din exploatarea obiectivului se puteau achita fara nici un fel de probleme generoasele rate.

4 dolari in loc de 50 per m.p.

Sursele noastre spun ca un an si jumatate mai tarziu, Adriean Videanu, tot prin Titan Mar SA, prin care-si dezvolta afacerile cu marmura, a mai dat o lovitura imobiliara de proportii la SC Vulcan SA, reusind sa cumpere o alta suprafata de 12.396 m.p. de teren a uzinei, din Calea 13 Septembrie, contra infimei sume de 572.812.000 lei. O simpla impartire a pretului achitat (nu in bani, ci printr-o compensare de creante, dupa cum atesta actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 6756 din 11.12.1998 la notarul public Lidia Seceleanu) la numarul de metri patrati cumparati arata faptul ca pe 1 m.p. s-au platit circa 4 dolari. Aceasta intr-o zona a Capitalei unde 1 m.p. de teren sarea usor pe piata imobiliara de 50 de dolari in anul 1998. Si de aceasta data, ca acoperire legala, la baza avantajoasei tranzactii (pentru deputatul Videanu) a stat o asa-zisa licitatie.

Afacerile profitabile

O a treia lovitura a fost data la inceputul anului 1999, mai spun sursele noastre cand, tot in urma unei licitatii de tipul celor de mai sus, firma de stat SC Vulcan SA i-a mai vandut lui Videanu - Titan Mar o suprafata de 1030 m.p. de teren, tot in Calea 13 Septembrie, plus o cladire post de transformare si depozit de carburant, cu numai 617 milioane lei.
sursa www.fundatia-aleg.ro



Titan-Mar SA, societatea deţinută de soţii Mioriţa şi Adriean Videanu, a funcţionat mult timp pe un teren fost al societăţii Vulcan într-o zonă aproape de inima Bucureştiului. Situat între cartierul Drumul Taberei şi zona Hotelului Marriott, terenul deţinut de familia Videanu s-a tot mărit prin cumpărarea spaţiilor care au fost pentru câţiva ani folosite de diverse societăţi comerciale. 




Platforma industrială Vulcan a devenit uşor-uşor o proprietate exclusivă Titan-Mar SA. Prin decizii ale Primăriei Municipiului Bucureşti (PMB) sau ale consilierilor locali, dar toate la iniţiativa lui Adriean Videanu, terenul de peste şase hectare deţinut de societatea familiei primarului de la acel moment a devenit o adevărată comoară imobiliară.



PROIECT PENTRU BLOCURI-TURN
Cu putin timp inainte de a parasi postul de edil-sef al Capitalei, Adriean Videanu a vrut sa se asigure ca terenul familiei va creste in ochii investitorilor. In timpul mandatului sau de primar, acesta a lansat ideea construirii mai multor pasaje in Bucuresti. Proiectul, care ar fi costat cat bugetul pe un an al PMB, a prevazut, printre altele, o lucrare megalomanica in zona Razoare.

Adriean Videanu a promovat personal in Consiliul General al Municipiului Bucuresti (CGMB) Planul Urbanistic Zonal (PUZ) "Nod Internodal Razoare - Calea 13 Septembrie". Acesta era primul document necesar pentru demararea investitiei PMB de la Razoare, care i-ar fi ridicat pretul terenului detinut de Titan-Mar. In plus, documentul prevedea pentru terenul familiei Videanu permisiunea de a construi patru blocuri-turn de 17-20 de etaje, in conditiile in care, pana la acest demers al primarului, Titan-Mar detinea doar o platforma industriala.
Adica, limitele de inaltime erau doar pentru cladiri cu doua etaje. Coincidenta insa, de numele primarului Videanu se leaga si demararea proiectului construirii unei linii de metrou care sa plece de la Universitate si sa traverseze cartierul Drumul Taberei. Doua dintre statiile de metrou proiectate sunt situate la marginile cartierului rezidential care era preconizat sa se ridice pe platforma industriala.

Grupul Energetic Tender controleaza 84,82% din compania Vulcan Bucuresti




Actionarul majoritar al companiei Vulcan, Grupul Energetic Tender a subscris integral actiunile emise in vederea majorarii capitalului social, iar in urma subscrierii controleaza 84,82% din capitalul social, potrivit Monitorului Oficial.
Actionarii companiei Vulcan au decis majorarea capitalului social cu suma de 3,930 milioane lei, prin emiterea unui numar de 1,572 milioane de actiuni noi cu valaore nominala de 2,5 lei, potrivit hotararii adunarii generale a actionarilor de la inceputul lui octombrie. Actionarul majoritar a subscris integral emisiunea de titluri noi.
In urma majorarii de capital, Grupul Energetic Tender detine 84,82%, iar Societatea de Investitii Financiare 4 Muntenia, controleaza 9.06%, informeaza NewsIn. Capitalul social al companiei Vulcan este de 58,46 milioane lei.
Totodata, actionarii companiei au decis in luna august majorarea plafonului din Acordul de Garantie pentru doua contracte incheiate cu BancaComerciala Romana, filiala sectorului 5, pana la valoarea de 3,2 milioane euro si respectiv 1,7 milioane euro. Noile plafoane urmeaza sa fie garantate prin scrisori de garantie.
In luna decembrie 2002, Tender S.A. a incheiat cu Autoritatea pentru Privatizarea si Administrarea Patrimoniului Statului (APAPS) un contract de vanzare-cumparare prin care prelua compania Vulcan Bucuresti, care producea componente pentru Centrala de la Cernavoda si care avea ca obiect de activitate productia de generatoare de aburi. Valoarea tranzactiei a fost de 8,4 milioane de euro. APAPS detinea 83,16% din actiunile Vulcan.
Grupul Energetic TENDER S.A. face parte din Tender S.A. si cuprinde Nuclearmontaj SA, Fecne SA, Vulcan SA, Upruc CTR. Compania mama, Tender SA a fost infiintata in 1991. Compania desfasoara activitati de arhitectura, inginerie si servicii de consultanta tehnica legate de acestea.
Ovidiu Tender este actionar majoritar al S.C. Tender S.A. Compania Tender este formata din mai multe grupuri de firme cu activitati in domeniile: industrie, agricultura, prospectiuni geologice, IT, asigurari, mass-media, turism, paza si protectie.    :sursa www.wall-street.ro

Siminel Andrei a dat Tricodava cu 42 mil. euro

Despre tot ce a fost si nu mai este.Articole aparute in presa la vremea respectiva despre păgubiţi şi profitori.Despre tot ce s-a pierdut sau câştigat în urma privatizărilor vechilor uzine.


Fondul de investitii Broadhurst a vandut pentru 42 de milioane de euro fosta fabrica Tricodava din cartierul Drumul Taberei din Capitala, dupa ce la inceputul anului firma Winmarkt Alfa, parte a aceluiasi grup, vanduse un alt teren pe strada Lujerului, pentru 30,6 milioane de euro. Totodata, compania IMS Proprietati, apartinand fondului de investitii Broadhurst, a vandut Primariei pentru 19 mil. euro un imobil pe Soseaua Orhideelor, ca urmare a exproprierilor pentru constructia pasajului Basarab.

Siminel Andrei, unul dintre cei mai activi si redutabili manageri de fonduri de investitii din Romania, a realizat, incepand chiar din primavara trecuta, o serie de tranzactii imobiliare si de active care au insumat cateva sute de milioane de euro, pe o piata romaneasca dominata inca la acea vreme din plin de sentimentul de incredere. Firmele conduse de Siminel au vandut anul trecut active, terenuri si imobile in valoare de peste 325 de milioane de euro, iar exit-urile au continuat si in acest an. Ultima tranzactie este cea de saptamana trecuta, prin care un grup italian va prelua reteaua de magazine Winmarkt, dupa ce fondul de investitii Broadhurst, condus de Andrei, a vandut pe piata Rasdaq participatia de 21,7% la Comvex Constanta, pentru 13,3 milioane de euro. La sfarsitul anului trecut, irlandezii de la CRH au cumparat tot de la Broadhurst producatorul de materiale de constructii Elpreco Craiova, in urma unei tranzactii estimate la aproximativ 75 de milioane de euro. Tot in 2007, compania spaniola Gran Via a achizitionat de la fondul condus de Siminel Andrei, cu 42 de milioane de euro, fosta fabrica Tricodava din cartierul bucurestean Drumul Taberei, pe terenul careia urmeaza sa construiasca 2.100 de apartamente. Broadhurst a vandut si participatia de 50% detinuta in proiectul imobiliar Cotroceni Park, pentru 78,8 milioane de euro, si a scos la vanzare si spatiile comerciale apartinand fostei Romarta, evaluate la 200-250 de milioane de euro. Siminel Andrei nu poate fi banuit de simpla intuitie a miscarii pietei, la baza exit-urilor sale stand, in mod cert, anticiparea evolutiei de pe piata imobiliara din SUA si a extinderii efectelor ei in lume. 


luni, 24 mai 2010

UMEB: Shoppingul a invins strungaria

Despre tot ce a fost si nu mai este.Articole aparute in presa la vremea respectiva despre păgubiţi şi profitori.Despre tot ce s-a pierdut sau câştigat în urma privatizărilor vechilor uzine.




Uzina care punea in miscare toate agregatele electrice din Romania a fost aruncata la gunoi. Intai au concediat oamenii, apoi au smuls utilajele. Munti ruginiti de strunguri si scule troneaza printre bucati de betoane. Uzina care punea in miscare toate agregatele electrice din Romania a fost aruncata la gunoi. Intai au concediat oamenii, apoi au smuls utilajele. Munti ruginiti de strunguri si scule troneaza printre bucati de betoane. Daramaturile sunt vegheate de o armata de paznici, buldozerele trag de ultimele temelii ale Uzinei de Masini Electrice Bucuresti, zisa UMEB. Prin spate, aurolacii sar parleazuri de betoane sa scormoneasca dupa caramizi. In 60 de ani, generatii de "palmasi" au mesterit aici peste o mie de tipuri de motoare electrice pentru tramvaie, trolee, metrou, locomotive, nave, pentru centrala nucleara de la Cernavoda. Din cele 12 hectare de moloz va rasari curand cel mai intins Mall din Capitala. Asa vrea NCH, grupul de americani care a cumparat mai demult uzina. Le-a placut zona: uzina a fost plantata pe Bulevardul Vasile Milea, langa Apaca, loc cu mare vad. Din cei cateva mii de angajati, cati munceau aici inainte de Revolutie, au mai ramas aproape 500. Americanii de la NCH sunt o forta: au cele mai multe spatii comerciale din Romania. Au inghesuit mesterii intr-o hala, restul au ras. In caminul uzinei inca nu au bagat buldozerul. De treizeci de ani acolo sunt cazati cateva zeci de muncitori, dintre cei veniti din provincie sa se faca strungari sau sudori de elita. Cu toata bogatia lor, patronii jinduiesc sa le vanda caministilor camerele mizerabile la pret de garsoniere confortabile.  

Caminul-fantoma
"Tremuram de frica in fiecare zi sa nu ne arunce in strada si pe noi. Directorul a zis ca pana in 2010 nu ne da nimeni afara de aici, dar, daca au daramat ditamai uzina  intr-o luna, ce garantie avem noi ca la noapte nu ne trezim cu mascatii, sa ne goneasca cu tot cu copii?", zice caministul Marian Stan. Au trecut zece ani de cand a venit din Craiova sa se faca sudor la UMEB. La ultimele concedieri a picat si el. Acum s-a facut paznic la o firma si castiga mai mult cu un milion fata de cat ii dadea uzina. Nici cu salarii compensatorii nu s-a ales, fiindca patronii uzinei lucrau istet: la fiecare runda de concedieri dadeau afara maximum 28 de oameni, niciodata 30, sa nu-i  taxeze legea cu "concedieri colective" si sa fie obligati apoi sa le dea si compensatoriile. "In loc de mall mai bine faceau locuinte sociale sau spital, ca nu se supara nimeni, macar era ceva util", sar muncitorii caminului. In douazeci de ani, conducerea UMEB a "renovat" caminul o singura data -  l-a spoit nitel cu var si gata! Peretii stau sa cada, pe hol bucati din zidarie au inceput sa pice singure, sobolanii si-au facut cuib in vechile conducte de apa. Apa rece vine direct de la UMEB si curge numai cand lucreaza muncitorii din hala aia ramasa: adica doar ziua, de luni pana sambata. E apa rea, folosita la facut motoare, zic locatarii. "Cateodata curge neagra pe teava, pe fundul caldarii se face o crusta maronie, cleioasa". Apa calda au numai vara, cand o incalzesc pe geam, in sticle. Oamenii au si uitat ce senzatie ai atunci cand faci un dus. Toata lumea se spala la lighean, gateste la butelie. Spalatoria e o chiuveta subreda, batrana de 20 de ani. Una singura pe etaj. Femeile spala pe rand, asteapta si cate doua ore la coada. Toaleta: o putoare ascutita si roiuri de muste, patru cabine infecte la un etaj, si pentru femei, si pentru barbati, la gramada. Iarna la toaleta e ger ca afara. Toata lumea are soba cu lemne. "Viza de flotant pe adresa asta nu avem. Ca sa ne poata intra copiii in examene ne-am milogit pe la cunostinte sa le faca si lor buletine pe adresa lor", se plange nevasta lui Marian. 

4 milioane, dupa 30 de ani de strungarie
Cand au intrat in camin, oamenii au primit o singura camera, mare, fara hol, fara bucatarie. Cativa, mai harnici, au croit ziduri din carton, le-au zugravit si au transformat camera intr-un apartament minuscul. "Cand am cerut sa cumparam camerele astea, au trimis comisie de la UMEB sa ne evalueze locuintele. Au vazut cateva camere mai aranjate si cei din comisie au zis ca trebuie musai sa ridice pretul, ca, uite, avem apartamente! Dupa ce-mi stransesem niste bani sa-mi aranjez si eu camera, m-am trezit ca evaluatorii pun la vanzare camera mea, de 40 de metri patrati, cu 13.000 de euro. Cica s-o cumpar cu atat, daca o vreau neaparat. N-am atata banet. Am albit la UMEB, dar dupa 30 de ani de munca iau in mana 4 milioane jumate! Pe vremea lui Ceausescu luam si 5.000 pe luna", spune strungarul Vasile. "Pana sa transform camera era un chin cu copiii: cand ne dezbracam trebuia sa-i dam afara, pe hol, baie puteam sa ne facem numai cand erau ei plecati la scoala... ". Caminul este asezat in spatele singurei hale nedaramate, unde patronul i-a inghesuit pe ultimii muncitori. Un mester s-a oprit sa rasufle langa hala: "De 40 de ani robotesc in uzina. Nu rezisti atat decat daca ai putere sa tragi ca un bou. Cand am venit eu, era director aici nepotul lui Gheorghiu Dej. Aici au lucrat oameni priceputi, cine pleca de tanar de aici ajungea om de elita pe la alte fabrici. Au daramat ei acum, dar comenzi sunt in continuare, si mana asta de oameni care au mai ramas fac niste motoare excelente. Colo, in custile alea, sunt motoarele gemene ale alora de la Cernavoda, am lucrat pentru finlandezi si pentru francezi. Ne-au cerut motoare pentru avioane. Francezii au fost foarte multumiti: au zis ca au incercat sa faca motoare de-astea in toata Europa, dar n-au reusit nicaieri. Dintre toate natiile, numai noi, cei de la UMEB, am reusim sa facem asa ceva. Francezilor nu le-a venit sa creada la inceput, au facut si proba, sa se convinga. N-aveau cum sa nu fie ale noastre cele mai bune, fiindca am ramas cam singurii din Europa care lucreaza manual". 

Iuliana Nistor, PR-ul uzinei, ne-a spus convinsa ca  "asta e trendul", pana in 2010 industria trebuie sa se mute la marginea orasului, nici in Occident nu mai gasesti fabrici in inima oraselor. Insa nu stie sigur daca hala ramasa nu va fi si ea demolata.: sursa www.gandul.info/


Uzina Republica, scoasă la licitaţie

Despre tot ce a fost si nu mai este.Articole aparute in presa la vremea respectiva despre păgubiţi şi profitori.Despre tot ce s-a pierdut sau câştigat în urma privatizărilor vechilor uzine.


Lichidatorul uzinei Republica, RVA Insolvency Specialists, a organizat pe 31 martie o licitaţie cu strigare pentru vânzarea activelor imobiliare ale fabricii din Bucureşti, printre care un teren de 25,8 hectare şi 133 de construcţii industriale, la un preţ minim de 48,5 milioane euro, fără TVA. Republica, aflată în procedură de faliment de şase ani, are datorii totale de 62 milioane euro, din care 36 milioane euro către Ministerul Finanţelor Publice, scrie Mediafax.



Licitarea activelor imobiliare ale fabricii Uzina Republica, anulata din lipsa de ofertanti





Licitatia prin care activele imobiliare ale fabricii Republica ar fi trebuit sa fie vandute pentru minimum 48 de milioane de euro a fost anulata din lipsa de solicitanti, a declarat, miercuri, in exclusivitate pentru Agerpres, directorul executiv al lichidatorului RVA Insolvency Specialists, Nicolae Teodor.
"Este adevarat ca in aceasta dimineata (miercuri - n.r.), la ora 11.00, era programata licitatia prin care se puneau in vanzare activele uzinei Republica. Din pacate, pana la aceasta ora, nu s-a achizitionat niciun caiet de sarcini, deci actiunea nu va avea loc, asa cum fusese stabilit. Ca urmare, se va intocmi un proces verbal in care se va preciza acest lucru", a afirmat Nicolae.

Acesta a adaugat ca, in urma acestei situatii, licitatia cu strigare se va relua saptamana viitoare, in ziua de miercuri.

"Licitatia va fi reprogramata miercurea viitoare (7 aprilie - n.r.) si tot asa timp de maximum patru sesiuni. Daca nici dupa ultima tentativa nu se vand activele, se va convoca Adunarea Creditorilor, in care majoritar este Ministerul Finantelor Publice, pentru a se lua o decizie", a explicat reprezentantul RVA Insolvency Specialists.

Intrebat care este valoarea datoriilor acumulate de Uzina Republica si cum sunt acestea alocate, Nicolae Teodor a precizat ca este vorba despre o suma de peste 60 de milioane
de euro.

"Datoriile uzinei depasesc 60 milioane de euro, din care 36 de milioane euro sunt numai catre Ministerul Finantelor", a subliniat directorul societatii lichidatoare.

Potrivit anuntului de licitatie, in cadrul sesiunilor programate in urmatoarele patru saptamani, se va incerca vinderea unui teren in suprafata totala de 258.469,69 de metri patrati, din care in indiviziune 9.172,69 de metri patrati, evaluat la circa 39,8 milioane euro, toate aflate pe terenul Uzinei Republica.

De asemenea, pe lista se afla 133 de constructii-cladiri industriale cu o suprafata ocupata la sol de aproape 78.000 de metri patrati.

Activul, compus din teren in suprafata de 258.469,69 mp, impreuna cu cele 133 constructii - cladiri industriale este evaluat la 48.532.442,01 euro, plus TVA, in conditiile Legii.

Inscrierea la licitatie are loc cu cel putin 24 ore inainte de ora de incepere a licitatiei prin depunerea tuturor documentelor prevazute in Regulamentul de organizare al licitatiei.

Pretul caietului de sarcini este de 4.000 lei, plus TVA, iar garantia de participare este in valoare de 10 la suta din pretul initial de strigare.

Uzina Republica a fost vanduta in anul 2003 unui consortiu format din firmele Moody-Rom Trading Romania, Moody International Trading-SUA, OOO Temerso-Rusia si ZAO Compania Temerso-Rusia, pentru suma de 1,9 milioane euro, insa investitorul nu si-a indeplinit angajamentele financiare. Uzina a functionat doar trei luni dupa data semnarii contractului de privatizare.

Un an mai tarziu, in luna noiembrie, Tribunalul Bucuresti a admis cererea lichidatorului de anulare a contractului de privatizare, astfel ca statul a redevenit proprietarul societatii. sursa :capitalul.ro