Noi, cei din generaţia '80, '90, sau mai veche.

A fost odată Aro

România meseriașă - Avem locuri de muncă, dar lipsesc specialiștii! Sunt...

PEGAS SI MOBRA - MARCI ROMANESTI DE PRESTIGIU (Totul Despre Tot)

A fost odată Industria Electronică Românească

A fost odată Autobuzul

Hidroelectrica: DIICOT cere în instanţă condamnarea la închisoare a fostului ministru Codruţ Şereş

Un procuror de la DIICOT a solicitat luni judecătorilor de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) condamnarea la închisoare a fostului ministru al Economiei Codruţ Şereş, pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinire a unui grup infracţional organizat şi complicitate la abuz în serviciu în dosarul 'Hidroelectrica'.

La ultimul proces al termenului, procurorul de şedinţă a solicitat şi condamnarea celorlalţi inculpaţi în dosar, foşti membri în conducerea SC Hidroelectrica SA, trimişi în judecată în 2011 alături de Codruţ Şereş, respectiv Eugen Pena - director general, Victoria Geormăneanu - director economic, George Asan - director furnizare, Nicolae Opriş - şef serviciu Marketing, Traian Oprea - director general şi Iosif Georgeta - director economic, aceştia fiind acuzaţi de săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi constituirea unui grup infracţional organizat.

Reprezentantul Parchetului a mai cerut magistraţilor să-i oblige pe inculpaţi la plata a peste 540 de milioane de lei, dintre care 399 de milioane de lei reprezintă prejudiciul adus Hidroelectrica şi 144 de milioane de lei prejudiciul adus ANAF.

De asemenea, procurorul a solicitat ca Şereş şi ceilalţi inculpaţi să mai plătească 3,7 milioane de lei reprezentând contravaloarea unor expertize efectuate în dosar.

Fostul ministru al Economiei Codruţ Şereş şi cei şase membri din fosta conducere de la Hidroelectrica au fost trimişi în judecată de procurorii DIICOT pe 30 septembrie 2011.

Procurorii susţin că Eugen Pena a iniţiat şi a constituit o asociere infracţională, împreună cu ceilalţi inculpaţi şi, în virtutea funcţiilor de conducere deţinute în cadrul SC Hidroelectrica SA, au desfăşurat activităţi care au produs un prejudiciu considerabil patrimoniului societăţii şi bugetului consolidat al statului.

Activitatea infracţională a vizat modalitatea de contractare a cantităţilor de energie electrică rezultate din producţia proprie şi din achiziţiile de la alţi producători, în condiţii total nefavorabile societăţii şi a condus la imposibilitatea asigurării, în anumite perioade de timp, a rezervei de putere necesare funcţionării în siguranţă a Sistemului Energetic Naţional - ramură strategică a economiei naţionale, aspect de natură să submineze economia naţională.

În sarcina inculpaţilor se reţine că, în cursul anului 2003, în contextul apariţiei fenomenului de secetă hidrologică pentru fluviul Dunărea şi a prognozelor meteorologice privind situaţia hidrologică pe râurile interioare, nu au invocat clauza de forţă majoră inserată în contractele de furnizare a energiei electrice, până la normalizarea regimului hidrologic, şi nici nu au luat măsuri în vederea renegocierii preţurilor, cu consecinţa înregistrării unei pierderi financiare considerabile de către SC Hidroelectrica SA.

Astfel, în condiţiile efectelor negative ale secetei hidrologice asupra funcţionării în siguranţă a Sistemului Energetic Naţional, inculpaţii nu au procedat la reducerea cantităţilor de energie electrică aferente contractelor comerciale încheiate cu consumatorii eligibili şi furnizorii licenţiaţi de pe piaţa concurenţială, ci au acţionat în sensul onorării în totalitate a cantităţilor contractate sau chiar depăşirii acestora, prin achiziţia de energie de la producătorii termo, la preţuri mult mai mari decât cele stabilite conform contractelor de vânzare de energie electrică.

Se mai reţine că, în perioada 2002 - 2003, inculpaţii au dispus cumpărarea de energie electrică de la SC Termoelectrica SA la preţuri mari şi au revândut energia electrică către furnizorii licenţiaţi şi consumatorii eligibili la preţuri mult diminuate faţă de preţurile stipulate în contractele încheiate cu aceştia.

În perioada 2003 - 2004, inculpaţii au acţionat în sensul încheierii în mod ilegal a unui număr de patru contracte de furnizare de energie electrică, cu majorarea cantităţilor de energie electrică pe o perioadă de 9 - 10 ani, deşi Hidroelectrica SA nu avea dreptul să încheie în această perioadă contracte pe piaţa concurenţială pentru furnizare de energie electrică şi nici acte adiţionale la contractele aflate în derulare.

În sarcina lui Codruţ Şereş se reţine că, în calitate de ministru al Economiei şi Comerţului, a sprijinit gruparea constituită la nivelul conducerii SC Hidroelectrica SA, prin nedenunţarea şi omisiunea sesizării organelor judiciare a faptelor ilicite de care a luat cunoştinţă prin natura funcţiei deţinute, a dispus efectuarea de modificări asupra materialul realizat de Corpul de Control şi nu a luat măsurile care se impuneau pentru ca activitatea Hidroelectrica S.A. să se deruleze în mod legal.

Procurorii susţin că activitatea grupării a pus în pericol Sistemul Energetic Naţional şi a cauzat un prejudiciu în sumă de aproximativ 5.400 miliarde lei, echivalentul a 165 milioane de dolari.

În vederea acoperirii prejudiciului, procurorii DIICOT au dispus aplicarea sechestrului asigurător asupra mai multor autoturisme, imobile, locuinţe şi terenuri, precum şi sume de bani aparţinând inculpaţilor, în valoare totală de aproximativ 6 milioane lei, 400.000 euro şi 200.000 dolari. sursa: Agerpress

Fost inginer la Tractorul Brasov, azi omul strazii!

Tzunami, război sau catastrofă nucleară?

Asal, Fesal ?

Sunt două acorduri secrete încheiate de România cu Banca mondială pe vremea guvernării cdr. Guvernul şi "preşul" marionetă de atunci, mă refer la Constantinescu Milică, care au dat liber distrugerii agriculturii româneşti prin ASAL şi imediat după aceea industriei prin FESAL, sau invers. Am căutat peste tot aceste acorduri dar nu le-am găsit pentru că ele par ultrasecrete. Am găsit doar comentarii la modul: că prin înţelegerile astea două, s-a distrus totul în ţara noastră. Vă rog, pe cei care sunteţi bine intenţionaţi şi aveţi cunoştinţă de cauză, să completaţi acest articol cu comentariile voastre. Se pare că de pe acilea sau pe aciişa, a început dezastrul economic naţional. Vă mulţumesc anticipat.

Emil Constantinescu, poreclit, printr-o ironie a sorţii, chiar „Ţapul”, a fost singurul care şi-a asumat cu resemnare poziţia, renunţând la candidatură pe motiv de „m-a învins sistemul”. A vrut, probabil, ca acest gest să fie văzut ca unul de renunţare nobilă, scutindu-ne cu eleganţă de zvârcolirile unei lupte pe care ştia că o va pierde. Ghinion! A fost perceput doar ca un gest de renunţare laşă, lăsându-i, cum se spune, cu ochii în soare şi cu fundu-n baltă pe cei care-l susţinuseră. În 2000, Constantinescu nu avea de luptat ca să recâştige Preşedinţia, ci ca să bage un partid istoric în Parlament.
Asta-i viaţa, cum bine remarca Mark Gitenstein că spun românii. N-a fost să fie Cuza, a rămas doar ţap. Ispăşitor.

Ceilalţi doi preşedinţi post-revoluţionari nu s-au lăsat aşa de uşor.

Gabi C.

Combinatul de la Fãgãras

Escrocii şi imperiile lor

Eram într-o zi în apropierea platformei chimice Nitramonia. M-a socat imaginea ce mi se înfãtisa. Grupuri de locuitori ai cartierului, de toate vîrstele, împînzeau strada. Stãteau degeaba, zgomotoşi, dar linistiti totuşi, în felul lor, si poate chiar multumiti de statutul pe care îl au de peste douã decenii. Aveau si un scop. Îi pãzeau pe cei care intraserã pe platformã sã fure. Dupã o vreme, intrusii ieseau cu ,,bagajele“ agonisite pentru a fi valorificate. Astfel îsi cîstigã existenta cei din cartier. Din cînd în cînd mai sînt goniti de oamenii legii sau de paznicii platformei. Dar nu din cauza acestor indivizi s-a ruinat combinatul chimic din municipiu. Se spune cã pestele de la cap se împute. Combinatul de la Fãgãras la fel ca mai toate întreprinderile similare din tarã, vreo 1.200 la numãr, s-au ruinat din cauza celor din conducerea statului, ministri, directori ai Autoritãtilor statului si sefi înscãunati în toate structurile din teritoriu. Acestia n-au mai fost pînditi si goniti de nimeni, nici de oamenii legii, nici de paznici. Mînã în mînã, timp de douã decenii, s-au înfruptat din averea agonisitã de români. Concluzia: ei si-au construit imperii, iar statul a fãcut datorii. Prin 1997, Nitramonia înregistra datorii de 1.000 de miliarde de lei. Erau numite datorii istorice. Directorimea, supravegheatã îndeaproape de APAPS sau AVAS, cum se numea atunci, a acoperit gaura schimbînd sefimea cu acei indivizi care le puteau face jocurile. Cînd furtisagurile erau prea pe fatã s-a trecut la privatizare. S-au perindat tot soiul de ,,investitori“ care mai de care mai penali. Firme de apartament inexistente prin SUA, dar super lãudate de oficialii români, au preluat, pe mai nimic, platforma chimicã. Desi n-au plãtit statului pretul cerut, s-au instalat frumos, au divizat totul, au creat haos si au vîndut mai departe. Suveica a functionat ca la carte, iar tot ceea ce a mai rãmas din Combinatul Chimic nr. 1 în România a ajuns în ograda unor escroci. Mînã în mînã cu sefii comunitãtii locale, dar si cu incompetenta functionarilor publici din primãrie, au sters si datoria Nitramoniei cãtre municipalitate. Acei escroci sînt acum mari patroni, lideri politici care vor sã acceadã în Parlament, Consiliul Judetean si Consiliul Local. Comunitatea a tãcut, s-a lãsat manipulatã, condusã si înselatã. Nu doar la Fãgãras s-a întîmplat asa. România a fost, timp de douã decenii, o vacã bunã de muls pentru escroci. România are o datorie externã de peste 90 de miliarde de euro si alte miliarde ca datorie publicã internã. Asta în conditiile în care, în 1989, nu avea nicio datorie si în plus avea creante de peste 9 miliarde de dolari si investitii de amploare în diverse tãri de pe mapamond. Conducãtorii tãrii derulati în mandatele de dupã decembrie 1989 n-au recuperat nimic din acele creante, pe unele le-au sters emitînd acte normative sau au redus lista acestora pur si simplu. Vã mai amintiti numele ministrilor care s-au perindat prin guvernele postdecembriste? Îi vedeti acum pe la toate partidele politice fãcîndu-si imagine la posturile TV private. Se regãsesc si în TOP 300 cu averi de miliarde de euro. Toate în detrimentul unei Românii bogate, de acum sãrãcite si datoare.

sursa:http://www.monitorfg.ro

Paraziţii

În decembrie 1989 erau în funcţiune în Bucureşti 47 mari unităţi grupate în cinci platforme industriale şi în alte arii. Acestea erau: 

FAUR (23 AUGUST) BUCUREŞTI

I. Platforma industrială 23 august cu: Uzinele 23 august; Republica; Întreprinderea de Maşini Grele şi Agregate Bucureşti (IMUAB); Întreprinderea de Cabluri şi Materiale Electroizolante (ICME); Întreprinderea de Materiale de Construcţii Granitul; Filatura Română de Bumbac; Întreprinderea Optica Română (IOR); Întreprinderea Electroaparataj; Întreprinderea Policolor.

UZINA VULCAN

II. Platforma industrială IMGB: Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti (IMGB); O secţie a Uzinei Vulcan; Centrala Electrică de Termoficare.

IPRS BĂNEASA IERI

IPRS BĂNEASA AZI

III. Platforma industrială Pipera: Întreprinderea Electronica, Întreprinderea de Cinescoape; Întreprinderea Conect; Microelectronica; Întreprinderea de Calculatoare; Fabrica de Elemente pentru Automatizare (FEA); Automatica; IPRS Băneasa; Institutul de Cercetări pentru Industria Electrotehnică; Institutul de Cercetări Electronice; Combinatul de Prelucrarea Lemnului Pipera (CPL).

CET VEST,AZI 45%

IV. Platforma industrială Militari: Întreprinderea de băi, radiatoare, elemente şi armături sanitare (IREMOAS); Întreprinderea de materiale de construcţii (BCD); CESAROM; Turbomecanica; Centrala electrică de termoficare (CET Vest).

IAMC OTOPENI

V. Platforma industrială Băneasa-Otopeni: Întreprinderea de Avioane Bucureşti-Băneasa; Întreprinderea de piese turnate şi forjate pentru aviaţie; Întreprinderea de aparate de măsură şi control; Laromet.

TIMPURI NOI

ADESGO

VI. Alte întreprinderi din Bucureşti: Flamura Roşie; Steaua Roşie (fosta Wolf); Electrotehnica; Întreprinderea de Maşini Electrice Bucureşti (IMEB); Electromagnetica; Vulcan; Timpuri Noi (fost Lemaître); Ţesătoria 7 Noiembrie-Dudeşti; Întreprinderea Textilă Flacăra; Adesgo; Tehnica medicală; Întreprinderea de încălţăminte Carmen; Uzinele Chimice Române; Atelierele 9 Mai; Uzina Semănătoarea.

*

Privatizare, privatizare, lichidare

Cu începere din 1990/1991 cuvântul de ordine în economie şi îndeosebi în industrie a fost privatizarea, prezentată ca un panaceu universal pentru a face unităţile rentabile, competitive. Privatizarea a alternat cu falimentarea. Noii proprietari au închis fabricile, utilajul a fost demontat şi vândut ca fier vechi.

Lichidarea industriei s-a desfăşurat la scara întregii Românii. Astăzi, au mai rămas câteva unităţi mari (Piteşti, Galaţi, Mangalia etc.), proprietăţi ale unor firme dinafară. Astăzi, România importă aproape tot: de la chibrituri şi cremă de pantofi, la articolele de uz casnic cele mai diverse, la produse agroalimentare, şi, până la utilaje şi maşini complexe.

România a devenit o piaţă de desfacere a producţiei din alte ţări, din Europa, din China, din Africa.

O inventariere a industriilor dispărute în anii ‘90, cât şi după 2000, nu a fost efectuată până în prezent.

Socot că nu greşim dacă evaluăm distrugerea industrială şi economică în general la un procent de 80% la scara ţării întregi.

Până când o asemenea recapitulare va fi posibilă, propun să ne oprim asupra Capitalei.

*

Ce şi cât a rămas din cele 47 mari unităţi bucureştene?

Mai există 13 unităţi, reduse la câte o secţie-două, după cum urmează:

1. Filatura românească, azi la 1/3 din capacitate, se preconizează închiderea şi demolarea.
2. Policolor, au rămas două secţii, restul a fost demontat şi mutat în Bulgaria.
3. Centrala electrică de termoficare CET-Sud, lucrează la 40% din capacitate.
4. Combinatul de prelucrare a lemnului Pipera; sub 30% din producţia 1989; din 3.400 salariaţi, au rămas cca. 600.
5. IREMOAS, privatizată pe bucăţi; din 2.800 au rămas cca. 480 salariaţi.
6. Întreprinderea de materiale de construcţii (BCO), 40% din capacitate, din 1.600, azi 420 salariaţi.
7. CESAROM, 30% din volumul producţiei 1989, de la 2.300 la 530 salariaţi.
8. Centrala electrică de termoficare (CET Vest) maximum 45% din producţia anterioară, de la 2.300 la cca. 1.100 salariaţi.
9. Întreprinderea de aparate de măsură şi control, de la 800 la 400 salariaţi.
10. Laromet, de la 1.300 la 450 salariaţi.
11. Electromagnetica, mai funcţionează o secţie; de la 1.700 la 90 salariaţi!
12. Adesgo, mai lucrează o secţie (restul ciorapilor se importă!).
13. Semănătoarea, produce acum utilaj agricol mărunt; de la 2.800 la 400 salariaţi.

*Acapararea terenurilor unde au fost cândva fabricile

În afara vânzării instalaţiilor ca fier vechi, a fost şi un motiv direct, imediat, pentru a accelera demontarea uzinelor din Capitală: acapararea terenurilor situate în zone foarte potrivite investiţiilor imobiliare. Profiturile au fost de două ori: odată, prin vânzarea terenurilor la sume ridicate; a doua oară, prin investiţiile imobiliare în aceste zone unde transportul urban, alimentarea cu apă, cu electricitate şi căldură erau gata asigurate.

Au fost obţinute profituri uriaşe în comparaţie cu ce s-ar fi obţinut din funcţionarea în continuare a unităţilor industriale existente.

Profitul, cât mai ridicat şi rapid, a fost singurul principiu diriguitor al celor care au demontat totul.

Nevoia ţării de a avea o bază industrială – la o parte!

Soarta a zeci de mii de muncitori calificaţi şi specialişti, tehnicieni, ingineri etc.– nu interesează!

Ceea ce a avut loc în Bucureşti s-a repetat în toate marile centre ale ţării aşa încât putem estima că a mai rămas cel mult 20% din capacitatea industrială a României (existentă în decembrie 1989) şi aceasta proprietate a unor firme din alte ţări.

***

Dacă la această distrugere a bazei industriale adăugăm:

1- sistemul bancar-financiar controlat în proporţie de cca. 90% de băncile străine;

2- datoria către FMI şi Banca Mondială, şi pentru care nu a fost dată o explicaţie veridică, dar care este scadentă curând;

3- agricultura care nu este în stare să acopere nevoile populaţiei;

4- privatizările anunţate cu lozinca vindem tot: CFR Marfă, Oltchim,Electrica furnizoare, Electrica distribuţie, ELCEN Bucureşti, companiile energetice Oltenia şi Hunedoara;

5- dacă mai adăugăm cedarea, pe aproape nimic a zăcămintelor de aur, argint, cupru de la Roşia Montană şi Roşia Poieni.

Atunci nu e greu de anticipat că populaţia României se poate aştepta la ce este mai rău. Cât de rău vom constata în viitor.

***

Să mergem puţin mai departe şi să ajungem în martie 2013 ! Observăm cu stupoare că cele 5 puncte adăugate de academicianul Dinu C. Giurescu,la distrugerea bazei industriale,se menţin cu încăpăţânare şi în actualitatea anului de graţie 2013, ba mai mult putem adăuga încă vreo 2-3 puncte. Bine a spus Dinu C. Giurescu “populaţia României se poate aştepta la ce este mai rău. ” Parcă a avut o premoniţie că nu contează cine guvernează, România tot în jos plonjează !

1- sistemul bancar-financiar controlat în proporţie de cca. 90% de băncile străine;procentul de 90% este în vigoare şi astăzi !!!

2- datoria către FMI şi Banca Mondială, şi pentru care nu a fost dată o explicaţie veridică, dar care este scadentă curând + o nouă datorie la FMI cu o explicaţie mai mult decât hilară (garanţie pentru investitorii străini,care vor da năvală să investească în România) ? 3- agricultura care nu este în stare să acopere nevoile populaţiei; nu s-a schimbat nimic din mai 2012 până astăzi !

4- privatizările anunţate cu lozinca vindem tot: CFR Marfă, Oltchim, Electrica furnizoare, Electrica distribuţie, ELCEN Bucureşti, companiile energetice Oltenia şi Hunedoara; ce au hotărât vechii guvernanţi au hotărât şi noii guvernanţi.

5- dacă mai adăugăm cedarea, pe aproape nimic a zăcămintelor de aur, argint, cupru de la Roşia Montană şi Roşia Poieni +undă verde exploatării gazelor de şist (CHEVRON să trăiască,restul pot să moară);

+6- înmulţirea taxelor ca ciupercile după ploaie;

+7- ignorarea dorinţelor şi nevoilor poporului .

+8- şomajul creşte,sărăcia se adânceşte;

+9- promisiunile electorale cu “VINOVAŢII VOR FI ASPRU PEDEPSIŢI” , “NOI VOM RESPECTA LEGEA” s-au transformat într-o COABITARE ARMONIOASĂ CU DUŞMANII ROMÂNIEI.

Devalizarea Bancorex, operatiunea securistilor

Istoria recenta a ciocoilor vechi si noi. Despre tot ce a fost si nu mai este.Articole aparute in presa la vremea respectiva despre păgubiţi şi profitori.Despre tot ce s-a pierdut sau s-a câştigat în urma privatizărilor vechilor instituţii, uzine sau intreprinderi. Despre privatizari si falimentari suspecte. 

Bancorex a fost o bancă românească înființată în 1968 sub denumirea de „Banca Română de Comerț Exterior” (BRCE) și lichidată în1999. A fost radiată de la Serviciul Comerțului la data de 1 octombrie 1999^[1]. Până să fie trecută pe linie moartă, Bancorex a avut șase președinți: Vasile Voloseniuc, Dan Pascariu, Răzvan Temeșan (1992-1997), Florin Ionescu (1997-1998), Vlad Soare și Nicolae Dănilă^[1]

-A fost înființată în anul 1968^[3]. Conform unor informații, niciodată recunoscute oficial, printre primii săi acționari s-au numărat și anumiți capi ai mafiei italiene din anturajul lui Licio Gelli, aflați în legatură cu gruparea Propaganda Due^[3]. Timp de peste două decenii, prin intermediul BRCE s-au derulat cele mai multe operațiuni comerciale speciale efectuate de regimul comunist^[3]. După 1989 s-a aflat că majoritatea tranzacțiilor s-au derulat prin intermediul unor întreprinderi de comerț exterior în cadrul cărora erau angajați ofițeri de securitate ai Direcției de Informații Externe (DIE)^[3]. Valuta provenită din OV (operațiunile valutare), dar și din comisioanele aferente acelor tranzacții era depusă în conturi secrete deschise pe numele unor ofițeri DIE^[3]. După 1990, Bancorex și-a păstrat statutul de bancă specializată în tranzacții financiare externe, fiind considerată un fel de „regină” a băncilor din România^[3]. Sloganul ei publicitar era „O bancă pentru mileniul trei”, iar, la un moment dat, toate marile afaceri din România postdecembristă s-au derulat prin conturile Bancorex^[3].

La data de 27 iunie 1999, Agenția de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB) a preluat dosarele cu credite neperformante de la Bancorex, în număr de 1.022^[4].

-După 1990, mii de muncitori care au lucrat în străinătate înainte de 1989 au încercat să-și retragă banii din conturile Bancorex dar au constatat că nu mai exista niciun cent în conturi^[5]. Mai mult, nici actele contabile din Bancorex nu mai arătau exact ce sume aveau oamenii în conturi^[5].

Devalizarea Bancorex

-Pierderile Bancorex datorate creditelor nerambursate sau ilegale, s-au ridicat la suma de 1,8 miliarde de dolari^[3].

În perioada 1994 - 1996, Guvernul Văcăroiu a contractat diverse bunuri și servicii fictive, în valoare de cel puțin 30 milioane de dolari, iar banii au fost plătiți de Bancorex^[6]. Adrian Costea, persoană cu cetățenie franceză și română a servit ca partener de afaceri cu România în aceste acțiuni^[6]. În timpul încheierii contractelor cu România el era recunoscut ca fiind consilier extraordinar al președintelui Ion Iliescu^[6].

Afacerea „Agroholding” - Adrian Costea a încasat de la Bacorex o sumă de 6 milioane de euro pentru care urma să livreze motorină firmei Agroholding, livrare care nu a mai avut loc, Adrian Costea fiind considerat dispărut^[6]. Afacerea „Albumul” - în martie 1995, la nici un an de la „dispariția” lui Costea cu 6 milioane de dolari din afacerea "Agroholding", Viorel Hrebenciuc, ca secretar general al Guvernului Văcăroiu a încheiat cu Adrian Costea un contract de editare al unui album despre România - „Eternelle et fascinannte Roumanie”^[6]. Pentru această afacere Costea a încasat 5,7 milioane de dolari pentru editarea albumului^[6].

Un alt intermediar a fost Ion Cazacu de la „Star Trade”, care apare în mai multe dosare penale cu afaceri controversate, între care se află o gaură de 18 milioane de dolari făcută Bancorex între anii 1994-1996, tot pentru așa zisele importuri strategice de motorină^[6].

O anchetă inițiată de procurorii francezi a arătat că o parte din dolarii primiți de Costea au fost virați în conturile din străinătate ale unor demnitari, pe vremea aceea ai PDSR, sau au fost folosiți pentru deplasările sau cazările acestora^[6]. Între demnitarii cu cont deschis și alimentat de Costea se afla și Iosif Boda, fost consilier prezidențial al lui Iliescu, coleg cu Costea^[6].

Printre persoanele în conturile cărora au ajuns banii lui Costea se numără Adrian Năstase (prim-vicepreședinte PDSR), Viorel Hrebenciuc (deputat PDSR), Nicolae Văcăroiu (senator PDSR), Teodor Meleșcanu (presedinte ApR), Iosif Boda (deputat ApR), Mircea Coșea (deputat, ex-ApR, ulterior în UFD), Răzvan Temeșan (fost director Bancorex)^[7].

De asemenea în perioada 1994-1996, Bancorex a acordat sponsorizări ilegale de peste 43 de miliarde de lei^[8].

În aprilie 1999, s-a constituit Comisia parlamentară de control a activității Bancorex, condusă de senatorul Andreiu Oprea^[8]. Intenția comisiei era de a lămuri circumstanțele în care s-a produs devalizarea băncii, de a explica metodele și de a stabili persoanele implicate^[8]. În paralel, fostul președinte al băncii, Răzvan Temeșan, era cercetat în 33 de dosare privind activitatea sa de la Bancorex^[8].

Pierderile[modificare]

În anul 1999, ministrul finanțelor a alocat de la buget o sumă de aproximativ 400 de milioane de dolari (4.128 miliarde lei vechi) pentru a sprijini financiar BANCOREX, ca urmare a creditelor neperformante acordate de Răzvan Temeșan^[9]. Până în 1999, statul a dăruit în total BANCOREX circa 900 de milioane de dolari^[9].

Personajele ascunse in spatele firmelor care au pus umarul la devalizarea Bancorex incep sa capete contur. Numelor stiute pana acum li se adauga altele noi, pe care „Evenimentul zilei” le face publice incepand de astazi intr-un serial fulminant.

Concluzia este transanta: groparii fostei Banci Romane de Comert Exterior sunt, in buna parte, fosti ofiteri de securitate sau persoane conectate la interesele fostei Securitati.

Deconspirarea acestora si a metodelor prin care au actionat indica faptul ca, si la nivelul anilor ‘90, a actionat o adevarata retea securistica, cu puternice interese in mediul de afaceri si cel financiar-bancar.

Multi dintre „afaceristii” care au uitat sa mai returneze creditele de milioane de dolari luate de la Bancorex sunt acum demnitari ai statului, ocupa pozitii importante in topul celor mai bogati romani sau fac afaceri la nivel mare, insa intr-o discretie totala.

Linistea de care se bucura „miliardarii de carton” ridicati peste noapte pe spinarea Bancorex este data si de pasivitatea totala a institutiilor statului care par sa fi uitat de cele aproape doua miliarde de dolari care trebuie recuperati de la acestia.

Teoria lui Ionescu

Mecanismul care a dus la falimentul Bancorex, cea mai mare banca romaneasca la mijlocul anilor ‘90, ne-a fost explicat de Florin Ionescu, fostul presedinte al bancii din perioada martie 1997-martie 1998. „Teoria mea este ca au fost doua elemente care au dus la falimentul bancii.

Primul a fost interesul marilor debitori, in cap cu Paunestii si ceilalti, in ideea ca o banca prabusita nu-si mai primeste creditele inapoi. Al doilea a fost interesul Bancii Mondiale care nu avea nevoie de o banca romaneasca puternica pentru ca trebuia sa faca loc bancilor straine”.

Florin Ionescu sustine ca relatiile cu fosta Securitate trebuie cautate incepand cu Razvan Temesan, presedintele bancii din perioada 1993-1997. „Razvan Temesan era singurul care avea un cuvant de spus in Bancorex. Dupa cum se scria si se spunea, a fost ofiter acoperit la Directia de Informatii Externe inainte de ‘89.

Multe dintre creditele mari care s-au dat si nu s-au mai rambursat au avut in spate Securitatea, Securiate care a reactivat sau a pastrat multi fosti ofiteri din DIE si in SIE. Temesan a fost numit acolo de ei ca sa le reprezinte interesele si le-a reprezentat foarte bine”, ne-a mai declarat Florin Ionescu.

Varianta lui Temesan

De partea cealalta, Razvan Temesan sustine ca informatiile aparute in presa potrivit carora ar fi fost ofiter DIE „sunt povesti. Asa zicea si domnul Nistorescu. Din pacate, foarte multi ofiteri ai serviciilor secrete mi-au carotat la nivel profund toate incercarile mele”.

Acesta mai spune ca singurele relatii cu Securitatea le-a avut prin intermediul rapoartelor pe care le dadea la intoarcerea din strainatate. Temesan sustine ca nu a fost contactat niciodata de vreun ofiter cu scopul de a fi racolat.

Cat despre creditele neperformante care au dus la prabusirea bancii, Temesan nu-si gaseste nicio vina: „Eu nu am dat nici un credit macar, nici un credit. Toate creditele din banca au fost date pe vremea mea cu respectarea unei metodologii de activitate bancara care nici astazi nu este aplicata de bancile din Romania pentru ca era extrem de minutios si corect elaborata.

Ele treceau pe la diferite comitete de analiza si aprobate de o comisie de credite”.

Temesan mai spune ca in sucursalele bancii se puteau aproba credite de pana la doua milioane de dolari de catre aceste comitete. „Tot ce trecea de doua milioane de dolari venea in centrala, unde era analizat si era propus spre aprobare comitetului de credite.

Comitetul de credite era format din cinci membri, condus de Florin Ionescu, care era vicepresedintele bancii”, ne-a mai spus fostul presedinte Bancorex.

Securistii se creditau intre ei

Analistul financiar Bogdan Baltazar a numit Bancorex „un fel de El Dorado al creditelor”. El a clasificat marile tunuri in doua categorii: „Au fost credite politice, acordate, practic, prin telefon. Sa zicem ca suna cineva de la Cotroceni si spunea: „Da-i lui cutare atatia bani!”, sefii Bancorex se executau. Mai existau si creditele clientelare.

Mecanismul este de-a dreptul fascinant. S-au gasit credite mari fara dosar de credit! Sau fara garantii”, a declarat Baltazar pentru EVZ.

Referindu-se la „armata” de ofiteri DIE care a luat bani de la Bancorex fara sa-i mai returneze, Bogdan Baltazar a comentat: „Sigur ca au existat multi ofiteri de securitate. Practic, ei aranjau creditele pentru oamenii lor”. Spre deosebire de altii, Baltazar a recunoscut public ca, la randul lui, a fost ofiter DIE.

Dincolo de toate aceste chestiuni, ramane una extrem de arzatoare in buzunarele romanilor: cum si cand se vor recupera datoriile de la debitorii Bancorex. Potrivit lui Bogdan Orasanu, presedintele AVAS, exista mai multe variante prin care statul poate sa recupereze „gaura” de la Bancorex, variante puse deja in aplicare.

Luati banii de la groparii Bancorex!

Averile miliardarilor de carton s-au cladit pe creditele neperformante obtinute de la fosta banca de comert exterior.

Suma pe care statul roman, prin intermediul AVAS, o are de recuperat de la cele peste 700 de firme aflate pe lista datornicilor la Bancorex este de 1,2 miliarde de dolari.

Razvan Orasanu, presedintele AVAS, a declarat pentru EVZ ca, potrivit unei evaluari facute in 1999 de PriceWaterhouseCoopers dosarelor de credite la Bancorex preluate de AVAS, s-a ajuns la concluzia ca nu se va recupera decat intre 10% si 15% din suma totala. Totusi, Orasanu sustine ca AVAS a recuperat aproape 30% din sumele nerambursate si ca procesul este in curs.

Daca miliardul de dolari ar fi fost recuperat, toti banii ar fi ajuns la bugetul de stat, putand fi o solutie pentru rezolvarea mai multor probleme sociale.

Cu alte cuvinte, chiar daca nu vom scoate bani din buzunar ca sa acoperim gaura Bancorex, Romania ar fi putut fi mai bogata cu 55 de dolari pe cap de locuitor. 

Metode de recuperare

Razvan Orasanu, ne-a declarat ca "desi termenul-limita pentru prescrierea datoriilor la Bancorex  va fi peste o luna, prescriptia se va intrerupe daca sunt acte de executare, adica blocari de conturi, sechestre si alte forme de recuperare a debitelor".

Orasanu sustine ca, inca de la inceputul acestui an, a cerut ca toate firmele datornice in cazul Bancorex, inclusiv persoanele fizice, sa fie trecute intr-o forma de executare.

"Daca o firma are conturile blocate si s-a incasat fie si un leu, prescriptia nu mai actioneaza. Din acel moment, societatea este pasibila de executare, pana la inchiderea debitului, iar toate bunurile sunt urmarite", ne-a mai declarat Orasanu.  

Potrivit presedintelui AVAS, exista mai multe variante prin care statul poate sa recupereze "gaura" de la Bancorex, variante puse deja in aplicare.

"Daca firmele nu sunt in faliment, se blocheaza conturile sau se scot la licitatie bunurile urmaribile. Daca exista firme care au avut giranti, se trece la executarea acestora, cum a fost cazul SIF Moldova, de la care AVAS a recuperat anul acesta 18 milioane de dolari. Ei insisi nu ne datorau nimic, dar au fost giranti pentru alte companii care nu si-au achitat debitele. Daca se termina procedura de lichidare si statul nu a obtinut o suma multumitoare, atunci se ajunge la atragerea raspunderii patrimoniale a administratorilor. AVAS-ul a deschis  zeci si sute de procese in acest sens", a explicat Orasanu pentru EVZ.

Primii trei tepari 

Campionul devalizarii Bancorex a fost grupul de societati SANCA, aflat in proprietatea unui apropiat PSD, Alexandru Raducan. Firma lui Raducan a ridicat un credit in valoare de 58 de milioane de dolari, desi procentul de garantare al SANCA, se ridica abia la 70% din valoarea totala a creditului.

Locul doi este ocupat de firma Ulco SA, cu un credit de 57,9 milioane de dolari. Aflata acum in faliment, Ulco nu mai poate fi executata silit de AVAS. Actionarul majoritar al Ulco este o firma din Germania, in spatele careia se afla controversatul afacerist Nicolae Basoiu. "Baron" in piata uleiurilor vegetale, Basoiu a fost cercetat de procurori pentru fapte de coruptie.

"Bronzul" datornicilor la Bancorex a fost adjudecat de combinatul de ingrasaminte chimice Azochim din Piatra Neamt. Valoarea creditului: 31,7 milioane de dolari. Din 1997, Azocim este patronat de grupul InterAgro. Adica de multimilionarul Ioan Niculae - fost ofiter de informatii.

IA BANU' SI DU-TE!
Datornici cu epoleti

Multi dintre patronii firmelor care au luat credite preferentiale de la Bancorex, fara sa mai returneze milioanele de dolari, sunt legati de serviciile de informatii. Se disting indivizii implicati in afacerea "Jimbolia", prin care s-a incalcat embargoul impus de ONU asupra Iugoslaviei in anii ‘90.

Contrabanda cu carburanti s-a derulat sub protectia SRI, in perioada in care seful institutiei era Virgil Magureanu. Patru dintre firmele implicate in trafic au primit credite astronomice de la Bancorex, pentru a cumpara combustibili de la rafinariile ploiestene: Tracia International SA - 12.544.140 USD, Silvesta SRL - 21.109.369 USD, General Trading&Investments Co SA (GTI) - 22.148.708 USD si Sibco LTP Impex SRL - 7.703.674 USD.

Silvesta SRL a fost infiintata de Ioan Silvestru si Ilie Stanciu, fosti ofiteri de securitate. In acte, firma Sibco este stapanita de acelasi Ilie Stanciu, dar si de Constantin Bostina, ministru al industriilor in timpul lui Ceausescu. 

La randul sau, GTI este controlata de Teodor Vostinaru, un afacerist cercetat penal pentru evaziune fiscala. Vostinaru a fost asociat in GTI cu fostul sef SIPA, Marian Ureche, securist dovedit ca a facut politie politica. 

Tracia International este controlata de Petru Neidoni si Constantin Grigoriu. De-a lungul timpului, s-a vehiculat ca firmele traficante de petrol si datornice la Bancorex erau, de fapt, paravanele SRI. 

Amicii lui Magureanu si Florin Calinescu

Dorin Iacob, fostul sef de cabinet al lui Virgil Magureanu a fost implicat in spolierea Bancorex. Firma sa, Bel Ami Invest SA, a obtinut un credit de 493.164 dolari. Ulterior, societatea lui Iacob a intrat in faliment fara ca statul sa execute firma pentru recuperarea datoriei. 

Iacob a parasit SRI impreuna cu Magureanu, urmandu-l pe acesta in politica. Cei doi au infiintat un partid de buzunar, care a fuzionat cu PD-ul condus de Traian Basescu. 

Alt datornic este Viorel Muresan, partener de afaceri cu vedeta TV, Florin Calinescu. Societatea Viorex International SRL, primul producator autohton de blugi - stapanita de Muresan -, figureaza in evidentele AVAS cu un credit nerambursat de 205.757 dolari.

Pe acelasi tipic, firma lui Muresan a intrat in faliment, lasand statul cu buzele umflate, insa nu inainte de a-si muta activitatea de baza pe alta companie, impreuna cu activele. In 2002, Viorel Muresan l-a cooptat si pe Florin Calinescu in afacerea cu blugi.

PIERDERI MAJORE

Bancorex, un ghem de interese

In 1989, Banca Romana de Comert Exterior, devenita ulterior Bancorex, era una dintre cele patru banci care activau pe piata din Romania. Aceasta detinea "monopolul" pe tot ceea ce insemna operatiune valutara in Romania. 

Primele probleme au fost semnalate abia in perioada 1998-1999, cand s-a luat in discutie falimentul bancii. La momentul respectiv, intregul sistem bancar se afla in criza de lichiditati, iar moneda nationala se deprecia masiv in fata dolarului. 

Erau anii care urmau recomandarii FMI de a declara Romania in capacitate de plata. Institutiile de credit nu mai puteau obtine lichiditati de la BNR si apelau la piata interbancara, unde dobanzile pe termen scurt depaseau 250%.

 In cazul Bancorex, criza de lichiditati s-a suprapus peste o crestere a creditelor neperformante care au facut imposibila supravietuirea bancii.

Sefii Bancorex

Dan Pascariu - angajat al Bancii Romane de Comert Exterior in 1973, a devenit presedinte in 1992. 

Razvan Temesan - presedinte al bancii in perioada 1993-1997. Este acuzat ca pe vremea lui au fost acordate majoritatea creditelor neperformante.

Florin Ionescu - 1997- martie 1998. A declarat un profit de peste 600 de miliarde de lei

Vlad Soare - martie 1998- martie 1999. Face rectificare de bilant si dezvaluie ca activele bancii erau de fapt negative.

Nicolae Danila, actualul presedinte al BCR, a fost numit la conducerea Bancorex in 1999, in momentul in care Bancorex a fost introdusa sub administrare speciala de BNR. Declara ca, in fiecare saptamana, banca pierdea cate 6 milioane de dolari. 

Citiţi mai mult: Luati banii de la groparii Bancorex! > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/luati-banii-de-la-groparii-bancorex-411407.html#ixzz2aR1J6FmH 

EVZ.ro 

P.S. Întrebarea mea este una naivă având în vedere că răspunsul este simplu şi arhicunoscut......Dar mă risc!

_ Ce mai caută Mugur Isărescu la conducerea Băncii Naţionale a României, după 20 de ani de matrapazlâcuri financiare pentru interese obscure, anti-economice şi anti-româneşti. Cine este acest personaj şi ce urmăreşte_.. o altă întrebare naivă, de al cărui răspuns îmi este teamă, pentru consecinţele la care este expusă ţara!