Procurorii anticoruptie au inceput sa verifice mai multe privatizari efectuate de Fondul Proprietatii Statului in perioada 1997-1998. Una dintre ele a fost cea a Intreprinderii de Masini Grele Bucuresti
, privatizare despre care se spune ca nu a fost una reusita, statul pierzand foarte multi bani.
Ieri a fost audiat Bogdan Baltazar, fost vicepresedinte al FPS in perioada vizata de anchetatori. Dupa mai bine de doua ore de stat in biroul
procurorilor, Baltazar a afirmat ca verificarile privesc o hotarare a Consiliului de Administratie referitoare la privilegiile cumparatorului, hotarare care nu ar fi fost respectata intocmai.
In opinia lui Baltazar, privatizarea a fost corecta si IMGB a fost data in conditii foarte bune pentru cumparator. De altfel, privatizarea IMGB a facut obiectul unei inspectii a Curtii de Conturi in urma cu cativa ani, iar in legatura cu aceste operatiuni Baltazar a mai dat explicatii in 2003. El a mai precizat ca audierea sa a avut loc in contextul in care procurorii au o arhiva veche privind mai multe privatizari si vor sa lamureasca toate dosarele care fac parte din aceasta arhiva.
Privatizare nereusita
Legat de inspectia Curtii de Conturi, in 2003 s-a intocmit un raport in care se sustinea ca privatizarea SC IMGB SA, realizata in 1997 de fostul FPS, poate fi incadrata in randul actiunilor nereusite si neperformante, care nu si-au atins scopurile minimale propuse si care in perioada 1998-2001 au insumat o pierdere de peste 1.100 de miliarde de lei. Potrivit Curtii de Conturi, aceasta pierdere reprezinta aproximativ dublul capitalului social inregistrat.
Aceste concluzii sunt cuprinse intr-un raport al Curtii de Conturi privind modul in care fostul FPS, actuala Autoritate pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului, a respectat metodele si procedurile prevazute de lege in cadrul privatizarii prin vanzarea actiunilor detinute de stat la SC IMGB SA. La acea vreme, documentul a fost trimis presedintelui Senatului, Nicolae Vacaroiu.
Privatizarea IMGB s-a finalizat in decembrie 1997, prin incheierea contractului de vanzare-cumparare de actiuni intre fostul FPS si firma norvegiana Kvaerner ASA.
Totodata, in urma controlului efectuat, au fost constatate "abateri" care au avut efecte negative asupra patrimoniului privat al statului, pierderea fiind de 64,7 miliarde de lei, asupra patrimoniului Companiei
Nationale de Electricitate "CONEL", cu valoarea de 35 de miliarde de lei, reprezentind datorii anulate catre aceasta companie, precum si asupra bugetelor locale, care au fost lipsite de 187,9 miliarde de lei prin acordarea de facilitati nelegale.
Facilitati ilegale
Potrivit raportului, abaterile care au dus
la efectele mentionate se refera in principal la neasigurarea de catre aparatul de specialitate al FPS a unui "program coerent, sustinut agresiv si eficient de prospectare, promovare si publicitate privind privatizarea IMGB". Curtea de Conturi face referire la faptul ca masurile intreprinse de FPS, in special pe plan extern, au fost tardive si formale si nu au asigurat conditii pentru atragerea unui numar cit mai mare de firme straine in procesul de privatizare.
Curtea de Conturi semnaleaza si incalcarea procedurii de vanzare aprobate de CA al FPS prin acceptarea continuarii negocierilor dupa desigilarea ofertelor prezentate de potentialii cumparatori in plic inchis si sigilat si care au modificat de fond ofertele initiale, definite ca "ferme si irevocabile". Raportul mentioneaza si acordarea unor "facilitati" cu incalcarea legilor specifice de reglementare valabile la data respectiva, prin care s-a redus pretul de cumparare al actiunilor convenit initial de la 25 de milioane de dolari la 1,25 milioane de dolari.
Sursa :http://www.realitatearomaneasca
Din istoria recenta:
Deputatul Virgil Popa - o analiză a procesului de privatizare în anii; 1998-99 ( mai 1999)
Asistăm, în ultimul timp, la falimentarea sau închiderea, pur şi simplu, a unor societăţi comerciale cu o dotare tehnologică deosebită din industrie, a căror privatizare, în ultimii 2 ani, era considerată, de actuala putere, ca un mare succes, mediatizat, ca atare, la momentul respectiv, criticile aduse unor aspecte, cel puţin dubioase, din acele tranzacţii, fiind tratate cu aroganţă şi suficienţă.
În februarie 1998, am participat la o dezbatere, în cadrul unei ediţii speciale a Televiziunii Naţionale, asupra modului şi a condiţiilor în care a fost privatizată IMGB. Susţineam, atunci, poziţia PDSR, conform căreia această privatizare este un jaf organizat, având în vedere că se vindea cu 500.000 de dolari, preţul unei vile, al unei case, un patrimoniu din care numai clădirile, terenul şi câteva maşini-unelte valorează zeci de milioane de dolari şi că, în aceste condiţii, dacă nu există clauze clare în contract şi informaţii asupra bonităţii şi intenţiilor reale ale cumpărătorului, pericolul ca acesta să dea un tun, vânzând ce se poate vinde şi apoi să plece, fiind foarte mare. Am fost acoperit, atunci, de corul lăudătorilor acestei vânzări, printre care şi ministrul privatizării, domnul Valentin Ionescu, directorul IMGB-ului, liderul de sindicat, cărora li s-a adăugat, în mod firesc, considerând modul în care funcţionează Televiziunea Naţională, şi moderatorul emisiunii, având, ca ultim argument, că am depăşit perioada sloganului "Nu ne vindem ţara". Acum, văzând ce s-a ales de privatizarea IMGB, şi nu numai, am înţeles că nu se mai pune problema de a ne vinde sau nu ţara, ci de a o oferi, pe nimic, oricui, dacă iese un mic avantaj, pentru cei care deţin pârghiile puterii.
Investiţiile aşteptate de IMGB, de zeci de milioane de dolari, s-au redus la repararea unui gard şi la cosmetizarea unor clădiri. Comenzile promise se lasă aşteptate şi astăzi, iar investitorul strategic se pregăteşte de plecare, nu înainte de a mai vinde ce se mai găseşte prin fabrică.
Mai remarcam, atunci, că privatizarea constituie, pentru putere, un scop în sine, şi nu un mijloc prin care economia, industria românească să se restructureze, să devină profitabilă, pe fondul unui proces de creştere economică.
Se adevereşte acum, după doi ani şi jumătate de guvernare a actualei puteri, că privatizarea se reduce la a vinde orice, la orice preţ, în orice condiţii, cu scopul de a obţine bani care sunt folosiţi pentru consum, şi nu pentru dezvoltare. În aceste condiţii, banii proveniţi din privatizare sunt din ce în ce mai puţini, iar amatorii de chilipiruri şi afaceri necurate se înmulţesc.
Politicile economice din ultimii 2 ani au împins spre faliment atât societăţi comerciale, cât şi pe cele cu capital de stat, ele funcţionând într-un mediu economic nociv, instabil legislativ, din care au dispărut facilităţile pentru investiţii, pentru export, pentru creşterea consumului intern, apărând, în schimb, o serie întreagă de piedici în calea acestora. S-a ajuns, astfel, în situaţia în care FPS şi Guvernul au ca principală preocupare întocmirea de liste cu întreprinderile falimentare sau propuse spre lichidare, victime ale propriilor politici şi vânzarea, la preţuri derizorii, a celor care mai trăiesc încă. Acest lucru este posibil în condiţiile dizolvării, pulverizării aproape a răspunderii, în cadrul unor decizii cu impact devastator asupra unor ramuri economice, a unor unităţi economice, în paralel cu concentrarea, în zone tot mai restrânse, a avantajelor materiale care rezultă în urma unor astfel de decizii. Într-un plan mai general, putem spune că politicile economice, financiare ale actualei puteri adeveresc teza conform căreia se urmăreşte socializarea pierderilor şi privatizarea câştigurilor, ducând la pauperizarea majorităţii populaţiei.
Investiţii Kvaerner:
Grupul norvegian Kvaerner a achiziţionat, în ianuarie 1998, 51% din acţiunile societăţii comerciale FECNE SA Bucureşti, pentru 9,811 milioane de dolari, sumă care includea şi investiţiile pentru următorii patru ani.
Anterior, Kvaerner achiziţionase, în decembrie 1997, şi 90% din acţiunile societăţii IMGB Bucureşti, care a fost scoasă la privatizare împreună cu societatea FECNE, preţul stabilit de autorităţi pentru întregul pachet fiind de 64,070 milioane dolari.
La transferul final al acţiunilor IMGB, Kvaerner a plătit 500.000 de dolari pentru 90% din capital, dar s-a angajat să investească peste 60 milioane de dolari şi să plătească şi datoriile societăţii, de circa 35 milioane dolari.
Investiţii Kvaerner:
Grupul norvegian Kvaerner a achiziţionat, în ianuarie 1998, 51% din acţiunile societăţii comerciale FECNE SA Bucureşti, pentru 9,811 milioane de dolari, sumă care includea şi investiţiile pentru următorii patru ani.
Anterior, Kvaerner achiziţionase, în decembrie 1997, şi 90% din acţiunile societăţii IMGB Bucureşti, care a fost scoasă la privatizare împreună cu societatea FECNE, preţul stabilit de autorităţi pentru întregul pachet fiind de 64,070 milioane dolari.
La transferul final al acţiunilor IMGB, Kvaerner a plătit 500.000 de dolari pentru 90% din capital, dar s-a angajat să investească peste 60 milioane de dolari şi să plătească şi datoriile societăţii, de circa 35 milioane dolari.
Dupa patru ani de la privatizarea IMGB, Curtea de Conturi constata ca in capitalul social nu au fost cuprinse si actiunile aferente valorii terenurilor pentru care societatea a obtinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate ulterior privatizarii. Suprafata de 17.027 mp a fost vanduta cu 1,5 milioane de dolari la 10 luni de la semnarea contractului de privatizare. Dupa obtinerea certificatului de proprietate, societatea nu a emis actiuni, care trebuiau sa fie remise APAPS, ca aport in natura al statului la capitalul social al KVAERNER IMGB. Noul proprietar a mai vandut cantina si sala de spectacole a IMGB pentru 2 milioane de dolari.
Incepand cu anul 2006 uzina a fost preluata de grupul corean Doosan.
Incepand cu anul 2006 uzina a fost preluata de grupul corean Doosan.
