Umbra lui Mircea - La Cozia

de Grigore Alexandrescu

Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate:
Către țărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc,
Ș-ale valurilor mândre generații spumegate
Zidul vechi al mănăstirii în cadență îl izbesc.

Dintr-o peșteră, din rîpă, noaptea iese, mă-mpresoară:
De pe muche, de pe stîncă, chipuri negre se cobor;
Mușchiul zidului se mișcă… pîntre iarbă să strecoară
O suflare, care trece ca prin vine un fior.

Este ceasul nălucirii; un mormânt se dezvelește,
O fantomă-ncoronată din el iese… o zăresc…
Iese… vine către țărmuri… stă… în preajma ei privește…
Râul înapoi se trage… munții vârful își clătesc.

Ascultați!… marea fantomă face semn… dă o poruncă…
Oștiri, taberi fără număr împrejuru-i înviez…
Glasul ei se-ntinde, crește, repetat din stîncă-n stîncă,
Transilvania l-aude, ungurii se înarmez.

Oltule, care-ai fost martur vitejiilor trecute,
Și puternici legioane p-a ta margine-ai privit,
Virtuți mari, fapte cumplite îți sînt ție cunoscute,
Cine oar’ poate să fie omul care te-a-ngrozit?

Este el, cum îl arată sabia lui și armura,
Cavaler de ai credinței, sau al Tibrului stăpîn,
Traian, cinste a Romei ce se luptă cu natura,
Uriaș e al Daciei, sau e Mircea cel Bătrîn?

Mircea! îmi răspunde dealul; Mircea! Oltul repetează.
Acest sunet, acest nume valurile-l priimesc,
Unul altuia îl spune; Dunărea se-nstiințează,
Ș-ale ei spumate unde către mare îl pornesc.

Sărutare, umbră veche! priimește-nchinăciune
De la fiii României care tu o ai cinstit:
Noi venim mirare noastră la mormîntu-ți a depune;
Veacurile ce-nghit neamuri al tău nume l-au hrănit.

Rîvna-ți fu neobosită, îndelung-a ta silință:
Pînă l-adînci bătrînețe pe români îmbărbătași;
Însă, vai! n-a iertat soarta să-ncununi a ta dorință,
Ș-al tău nume moștenire libertății să îl lași.

Dar cu slabele-ți mijloace faptele-ți sînt de mirare:
Pricina, nu rezultatul, laude ți-a cîștigat:
Întreprinderea-ți fu dreaptă, a fost nobilă și mare,
De aceea al tău nume va fi scump și nepătat.

În acel locaș de piatră, drum ce duce la vecie,
Unde tu te gîndești poate la norodul ce-ai iubit,
Cîtă ai simțit plăcere cînd a lui Mihai soție
A venit să-ți povestească fapte ce l-a strălucit!

Noi citim luptele voastre, cum privim vechea armură
Ce un uriaș odată în războaie a purtat;
Greutatea ei ne-apasă, trece slaba-ne măsură,
Ne-ndoim dac-așa oameni întru adevăr au stat.

Au trecut vremile-acelea, vremi de fapte strălucite,
Însă triste și amare; legi, năravuri se-ndulcesc:
Prin științe și prin arte națiile înfrățite
În gîndire și în pace drumul slavei îl găsesc.

Căci războiul e bici groaznec, care moartea îl iubește,
Și ai lui sîngerați dafini națiile îi plătesc;
E a cerului urgie, este foc care topește
Crîngurile înflorite, și pădurile ce-l hrănesc.

Dar a noaptei neagră mantă peste dealuri se lățește,
La apus se adun norii, se întind ca un veșmînt;
Peste unde și-n tărie întunerecul domnește;
Tot e groază și tăcere… umbra intră în mormînt.

Lumea e în așteptare… turnurile cele-nalte
Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jălesc;
Și-ale valurilor mîndre generații spumegate
Zidul vechi al mănăstirei în cadență îl izbesc.

(„Propășirea“, 7 mai 1844)

Hidroelectrica: DIICOT cere în instanţă condamnarea la închisoare a fostului ministru Codruţ Şereş

Un procuror de la DIICOT a solicitat luni judecătorilor de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) condamnarea la închisoare a fostului ministru al Economiei Codruţ Şereş, pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinire a unui grup infracţional organizat şi complicitate la abuz în serviciu în dosarul 'Hidroelectrica'.

La ultimul proces al termenului, procurorul de şedinţă a solicitat şi condamnarea celorlalţi inculpaţi în dosar, foşti membri în conducerea SC Hidroelectrica SA, trimişi în judecată în 2011 alături de Codruţ Şereş, respectiv Eugen Pena - director general, Victoria Geormăneanu - director economic, George Asan - director furnizare, Nicolae Opriş - şef serviciu Marketing, Traian Oprea - director general şi Iosif Georgeta - director economic, aceştia fiind acuzaţi de săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi constituirea unui grup infracţional organizat.

Reprezentantul Parchetului a mai cerut magistraţilor să-i oblige pe inculpaţi la plata a peste 540 de milioane de lei, dintre care 399 de milioane de lei reprezintă prejudiciul adus Hidroelectrica şi 144 de milioane de lei prejudiciul adus ANAF.

De asemenea, procurorul a solicitat ca Şereş şi ceilalţi inculpaţi să mai plătească 3,7 milioane de lei reprezentând contravaloarea unor expertize efectuate în dosar.

Fostul ministru al Economiei Codruţ Şereş şi cei şase membri din fosta conducere de la Hidroelectrica au fost trimişi în judecată de procurorii DIICOT pe 30 septembrie 2011.

Procurorii susţin că Eugen Pena a iniţiat şi a constituit o asociere infracţională, împreună cu ceilalţi inculpaţi şi, în virtutea funcţiilor de conducere deţinute în cadrul SC Hidroelectrica SA, au desfăşurat activităţi care au produs un prejudiciu considerabil patrimoniului societăţii şi bugetului consolidat al statului.

Activitatea infracţională a vizat modalitatea de contractare a cantităţilor de energie electrică rezultate din producţia proprie şi din achiziţiile de la alţi producători, în condiţii total nefavorabile societăţii şi a condus la imposibilitatea asigurării, în anumite perioade de timp, a rezervei de putere necesare funcţionării în siguranţă a Sistemului Energetic Naţional - ramură strategică a economiei naţionale, aspect de natură să submineze economia naţională.

În sarcina inculpaţilor se reţine că, în cursul anului 2003, în contextul apariţiei fenomenului de secetă hidrologică pentru fluviul Dunărea şi a prognozelor meteorologice privind situaţia hidrologică pe râurile interioare, nu au invocat clauza de forţă majoră inserată în contractele de furnizare a energiei electrice, până la normalizarea regimului hidrologic, şi nici nu au luat măsuri în vederea renegocierii preţurilor, cu consecinţa înregistrării unei pierderi financiare considerabile de către SC Hidroelectrica SA.

Astfel, în condiţiile efectelor negative ale secetei hidrologice asupra funcţionării în siguranţă a Sistemului Energetic Naţional, inculpaţii nu au procedat la reducerea cantităţilor de energie electrică aferente contractelor comerciale încheiate cu consumatorii eligibili şi furnizorii licenţiaţi de pe piaţa concurenţială, ci au acţionat în sensul onorării în totalitate a cantităţilor contractate sau chiar depăşirii acestora, prin achiziţia de energie de la producătorii termo, la preţuri mult mai mari decât cele stabilite conform contractelor de vânzare de energie electrică.

Se mai reţine că, în perioada 2002 - 2003, inculpaţii au dispus cumpărarea de energie electrică de la SC Termoelectrica SA la preţuri mari şi au revândut energia electrică către furnizorii licenţiaţi şi consumatorii eligibili la preţuri mult diminuate faţă de preţurile stipulate în contractele încheiate cu aceştia.

În perioada 2003 - 2004, inculpaţii au acţionat în sensul încheierii în mod ilegal a unui număr de patru contracte de furnizare de energie electrică, cu majorarea cantităţilor de energie electrică pe o perioadă de 9 - 10 ani, deşi Hidroelectrica SA nu avea dreptul să încheie în această perioadă contracte pe piaţa concurenţială pentru furnizare de energie electrică şi nici acte adiţionale la contractele aflate în derulare.

În sarcina lui Codruţ Şereş se reţine că, în calitate de ministru al Economiei şi Comerţului, a sprijinit gruparea constituită la nivelul conducerii SC Hidroelectrica SA, prin nedenunţarea şi omisiunea sesizării organelor judiciare a faptelor ilicite de care a luat cunoştinţă prin natura funcţiei deţinute, a dispus efectuarea de modificări asupra materialul realizat de Corpul de Control şi nu a luat măsurile care se impuneau pentru ca activitatea Hidroelectrica S.A. să se deruleze în mod legal.

Procurorii susţin că activitatea grupării a pus în pericol Sistemul Energetic Naţional şi a cauzat un prejudiciu în sumă de aproximativ 5.400 miliarde lei, echivalentul a 165 milioane de dolari.

În vederea acoperirii prejudiciului, procurorii DIICOT au dispus aplicarea sechestrului asigurător asupra mai multor autoturisme, imobile, locuinţe şi terenuri, precum şi sume de bani aparţinând inculpaţilor, în valoare totală de aproximativ 6 milioane lei, 400.000 euro şi 200.000 dolari. sursa: Agerpress

Manifestul lui Mihai Morar: Opriti boul care ne ucide ursii!

HAI SA OPRIM BOUL CARE NE UCIDE URSII.
CITITI SI DISTRIBUITI.

Boul traieste intr-un orasel din Scotia. Ursul brun mai traieste liber in Europa doar in Romania.

Boul e universal. Ursul brun mai are doar vreo 3000 de frati in Romania. (in epoca lui Ceausescu erau vreo 12.000)

Boul ucide inarmat. Si se pozeaza cu prada insangerata in muntii Romaniei. Da click aici daca nu ma crezi: http://goo.gl/zpuIbe
Pentru ca boul nu e bou destul daca nu e si fudul.

Ursul brun ucide doar provocat. In ultimii ani, din ce in ce mai des. Pentru ca, spun oamenii muntilor, ursul, in lupta lui pentru supravietuire, a inceput sa vada in om un calau. Pe buna dreptate.

Boul e consecvent. A ucis, ucide si va ucide. Pe contul lui de facebook, boul, pe nume GEORGE RICHMOND ELLIOT (ce nume nobil, ce destin de bou) anunta o vanatoare in Romania: OCTOMBRIE 2013, 2014, 2015...etc. 4500 EURO PE CAP DE URS BRUN UCIS. Un chilipir. Pentru ca el singur se lauda: ”O sa va omoram toti ursii, toate pasarile din Delta Dunarii, toti cerbii lopatari. Sunteti o tara ieftina, aveti conducatori ieftini si politicieni corupti, asta meritati.”

Citatul sau e un fel de ”pisatul boului”, cum ar numi-o traditia romaneasca. Boul se urineaza oriunde, nu tine cont de reguli, legi, tratate sau onoarea vanatorilor.

Tine doar de noi, locuitorii acestei ”tari ieftine”, cu ”politicieni corupti” (aici boul are dreptate, din pacate), ca in octombrie Romania sa nu se transforme in ”Pisatul Boului”.

Boul scotian se va poza din nou cu trofeele ucise Carpati. Iar daca il vei intreba de ce se afiseaza cu ursul brun in poze o sa spuna: ”Pentru ca este un exemplar superb!”

Boule, si maica-ta poate ca e o femeie superba, trebuie sa descarci arma de vanatoare in dumneaei ca sa ai o amintire de neuitat?

Cu scarba, un RAU, DA’ BRUN,

Mihai Morar. www.animalzoo.ro

DE CE TIPA OAMENII UNII LA ALTII ?

"Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:

-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?

-Tipam deoarece ne pierdem calmul,zise unul dintre ei.

-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? inreba din nou inteleptul

-Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude,incerca un alt discipol.>

Maestrul intreba din nou:

-Totusi,nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa? Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:

-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari. Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.In final,inteleptul concluziona, zicand:

-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta , nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere." 

                                                                      Mahatma Ghandi

Fost inginer la Tractorul Brasov, azi omul strazii!

Tzunami, război sau catastrofă nucleară?

DAN PURIC: SCRISOARE DESCHISĂ

În atenția d-nei Laura Georgescu,

Președinte al C.N.A.

Dragă doamnă,

Vă scriu, trebuie să recunosc, cu oarecare emoție, nu din frică politică pentru funcția importantă pe care o aveți, ci din frică creștină că nici de data aceasta, probabil, n-o să mă înțelegeți și am să vă pierd pentru totdeauna.

Și atunci, totuși, de ce vă scriu?

Scriu cu nădejdea, tot creștină, vă rog să rețineți, că, poate, vreun tânăr, sau oricare alt român de calitate din țara asta, citind această scrisoare, se va lămuri.

Știu că sunteți foarte supărată pe mine pentru că am afirmat că, timp de 24 de ani, am fost și suntem “conduși”, mai bine zis distruși politic, economic, cultural și, mai ales sufletește - vă rog să rețineți ultima dimensiune, dragă doamnă, care este foarte importantă pentru un simplu om, apoi pentru o țară întreagă! - de o “șleahtă de securiști mafioți”!

Trebuie să recunosc acum, privind cu detașare în timp, că termenul “mafiot”, pe care l-am folosit, nu a fost foarte potrivit. Mafia, de bine de rău, are codul ei, onoarea ei și, mai ales, legile ei nescrise, dar respectate. Cei care ne mutilează zi de zi, nu cunosc nici o lege, nici un cod. Sunt, în fond, niște suflete chinuite.

Știu că ați afirmat, cu o oarecare undă de mândrie “patriotică” că și dumneavoastră faceți parte din rândul lor. Personal, am fost cam zdruncinat fiindcă nu mă așteptam la o asemenea “solidaritate”!

Și totuși, doamnă, lasați-mă să vă reamintesc!

Cei pe care îi susțineți, cu care pesemne vreți să vă confundați ideologic și sufletește până la neantizare, au făcut multe lucruri cum nu trebuie în această țară.

Au asasinat cu sânge rece oameni și, mai ales tineri, ca lovitura de stat din 1989 să fie poleită cu sângele lor nevinovat și declarată astfel Revoluție.

Apoi, s-au grăbit, ca nimeni alții, să-și prăduiască, fără de nici un scrupul, propria țară, s-o vândă, pe nimic, străinilor.

Cine sunt ei, dragă doamnă, v-ați întrebat vreodată? De ce v-ați alăturat lor? Ce v-a determinat?

Da, știu că și ei vorbesc românește, dar nu sunt români, sunt “mutanți ideologici”. Nu v-ați prins?

Și rușii, și bulgarii, și ungurii și toți cei care au cunoscut experimentul comunist au asemenea specimene.

Cum să dai în propria țară? Ce suflet îți trebuie să faci asta?

V-ați gândit vreodată că tinerii noștri, în acești ultimi ani, nu au avut șansa să învețe niciodată istoria adevărată a acestui neam? Că țăranul roman își bagă grâul în sobă ca să îl ardă, fiindcă nimeni nu i-l cumpără și că azvârle laptele în apă, ca să-l bea pe cel de la supermarket? La pensionarii mutilați, deveniți muribunzi, condamnați cu cinism la agonie socială, la tinerii dezorientați, descurajați, umiliți și cu zborul frânt, ce nu mai îndrăznesc să privească nici măcar cerul, la viitorul lor ucis, v-ați gândit vreodată, doamnă? La bieții oameni goniți de sărăcie, obligați să fie sclavi pe “plantațiile occidentale”, lăsându-și copiii la bunici și la rude, la numărul mare de sinucideri din rândul acestor mici nevinovați, făcute din disperarea singurătății, v-ați gândit?

Da, dragă doamnă, gândiți-vă și la singurătatea tragică a acestui popor!

Mai înainte de a fi dimpreună și deodată cu cei pe care îi apărați, și cu mândrie vă prezentați că din rândurile lor faceți parte, mai bine ați încerca să faceți un pas către cei mulți, care suferă în tăcere, încă.

Încă, dragă doamnă! Căci nu e departe ziua, când această tăcere se va transforma în furtună. Și mă rog ca furia ei să nu vă prindă!

Se ridică poporul, dragă doamnă, și dumneavoastră vă ocupați de amenzi?

Spuneți-le încet, docil, poate chiar în șoaptă, băieților care vă înconjoară și votează în unanimitate, că vremea lor a trecut.

Un duh nou cuprinde țara, dragă doamnă, iar duhul acesta nu vă va recunoaște. Iar ca lucrul acesta, să nu se întâmple, grăbiți-vă! Începeți cu un gest mic, nesemnificativ, minor în aparență. Lăsați-i în pace pe tinerii jurnaliști, care spun adevărul! Ei sunt, în fond, dovadă că organismul sănătos al țării există.

Cât despre mine, uitați-mă!

În schimb, vă rog din tot sufletul, nu uitați cele pe care vi le-am spus! Nu-i nici un pic de ură în ele, ci doar o panică de suflet creștin că încă un om se poate pierde.

Cu aleasă considerație,

Dan Puric