Vasile Ernu propune Manifestul cărţii: “Trăim încă din infrastructura şi materia cenuşie produse de vechiul regim, distrugînd continuu resturile care au mai ramas”

Ceea ce urmează se referă la o problemă culturală majoră, dar care porneşte de la un exemplu concret: situaţia cărţii în ansamblul său. Ştiu că în România e bine să spui doar ceea ce e bine să se audă şi să deranjezi doar atît cît îţi permit diversele centre de putere. Voi încălca această regulă. Ceea ce urmează nu e nici o condamnare, nici o tragere la răspundere, nici o analiză exhaustivă, ci o încercare de a depista problemele profunde, de a le pune în discuţie şi de a propune anumite soluţii.

de Vasile Ernu

Situaţia actuală

Trebuie să pornim de la o constatare simplă: în acest moment, Statul şi instituţiile sale care se ocupă de domeniul cultural nu dispun de nici o analiză serioasă şi credibilă a domeniului cultural în ansamblu şi în mod special al situaţiei cărţii de la noi. E lăudabil că Centrul de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii încearcă să ne ofere din cînd în cînd cîte o analiză, dar totul e încă timid, ca la început de drum. Mediul privat nu a făcut nici el mai nimic în acest sens. Deci, nu avem nişte date statistice serioase şi nici discuţii publice cu actorii principali ai acestui domeniu, aşa că despre piaţa de carte din România nu se ştie mai nimic.

Toată lumea aproximează. Nu ştim cît producem, cît vindem, cîţi şi ce cititori avem, cum se împart ei pe categorii, care sînt tendinţele etc. Nu credeţi statisticile publicate la sfîrşit de an sau cele de la tîrgurile de carte: sînt irelevante şi au alt scop decît oferirea unor date exacte. Datele reale sînt altundeva, însă ele trebuie adunate, clasificate şi analizate de instituţii independente şi specializate în aşa ceva. Cu reţelele şi numărul de librării stăm foarte prost, iar bibliotecilor, nici nu le mai ştim numărul exact şi ce au în gestiune.

Datele minime de care dispunem ne arată că numărul cititorilor scade, bibliotecile dispar, librariile de stat au devenit mai întîi papetării sau ABC-uri, după care, sedii de bancă. Librării private s-au deschis doar pe Magheru şi în centrul cîtorva oraşe mari. Pentru achiziţia de carte pentru biblioteci nu sînt fonduri, iar profesorilor le-a fost tăiat fondul pentru achiziţa de carte.

Aşa că, draga mea nouă Patrie, intrată în NATO şi UE, ai luat-o într-o direcţie greşită. Secolul XXI e în direcţia opusă. Noii politruci, chiar dacă nu le pasă de această problemă, ar trebui să pornească de la abordarea pragmatică: pentru a avea un stat prosper sau măcar pentru a a-şi spori propriile averi, au nevoie de oameni educaţi.

În sec. XXI, nu putem folosi scuturile antirachetă şi nici accesa fonduri europene dacă nu ştim carte. Statul român şi elita financiară românească ar trebui să ştie că nu-şi permit luxul de a nu cheltui bani pentru educaţie şi cultură. Pe termen mediu şi lung e mult mai costisitor să nu cheltuieşti bani pe aceste domenii. Vom plăti un preţ prea mare după aceea şi nu cred că vom mai putea recupera ceva. După al II-lea război mondial, în Europa, inclusiv în România, s-au cîştigat nişte drepturi (educaţia, cultura şi asistenţa medicală gratuite pentru toată lumea), drepturi care la noi, după 20 de ani de „tranziţie democrată” sînt pe cale de dispariţie. Voi reveni pe această temă.

Încă o precizare şi trecem la subiect: să nu uităm că nivelul de şcolarizare, de acces la educaţie, şi infrastructură culturală (şcoli, universităţi, biblioteci, librării, asociaţii cultural-profesionale, teatre, case de cultură, cinematografe etc.) au fost în vechiul regim la un nivel ceva mai decent decît avem acum. Fireşte, avem nevoie de analize şi date statistice ca să ştim despre ce vorbim, însă putem cădea de acord asupra unui fapt concret: după 1990, educaţia şi infrastructura culturală s-au degradat continuu. Ar fi bine să facem un exerciţiu de gîndire, dar mai ales un studiu.

Să încercăm să trecem dincolo de fobiile ideologice şi trucurile propagandistice ale vechii şi noii ideologii, şi să analizăm  tendinţele de dezvoltare a educaţiei, a infrastructurii educaţiei şi culturii de la noi în anii `60, `70, `80 în întregul context european. După care să facem o comparaţie cu tendinţele din ultimii 20 de ani. Vă garantez că vom avea mari, mari suprizele. Cu alte cuvinte, „vechea moştenire” este o „epocă donor”, iar tranziţia o „epocă căpuşă” care  se „hrăneşte” din ea: noi trăim încă din infrastructura şi materia cenuşie produsă în acea epocă, fără a o îmbunătăţi, ci distrugînd continuu resturile care au mai ramas. Simple întrebări: de ce să distrugi bibliotecile şcolare din judeţe şi sate? De ce să distrugi casele de cultură şi să nu le reutilizezi? De ce să distrugi cinematografele? De ce să distrugi reţeua de librării? Piaţa o cere, le-am privatizat, trebuie să rentabilizăm şi să eficientizăm, ni se spune. Greşit. Fals. Idea de „piaţă liberă” care reglează tot şi salvează tot, e un simplu „nou chip cioplit” la care elita noastră se închină.

Cînd va regla „piaţa liberă” ceea ce s-a distrus în ultimii 20 de ani? Vă spun eu: NICIODATĂ. Dacă Statul nu intervine urgent, copiii de la sate, populaţia săracă, care este majoritară în această ţară, vor avea acces la carte şi la educaţie în proporţii insignifiante. Vom creşte oameni needucaţi de care nu are nevoie nici o structură de stat sau privată. „Privatul” poate îşi permite acest lux, fiind concentrat în mîinile unor mici elite, însă Statul Român nu are voie să gîndească măcar că îşi poate permite acest lux.

Teza simplă de la care pornesc e următoarea: infrastructura (drumuri, căi ferate, resurse energetice, şcoli, spitale, librării, biblioteci, teatre, cinematografe, galerii etc) ar trebui să fie bunuri naţionale şi prioritare pentru Stat. Ele nu ar trebui să fie privatizate şi nu li se poate schimba destinaţia iniţială decît în situaţii de excepţie. Fără a fi mare specialist, observaţia de bun simţ de la care pornesc e următoarea:  distrugerea, degradarea sau inlocuirea unei infrastructuri de stat gratuită şi ieftină cu una privată, exclusivistă şi scumpă va duce la o fragmentare socială tot mai mare, la degradarea educaţiei majorităţii populaţiei sărace şi la crearea unor inegalităţi majore. Dispariţia unei legături de căi ferate dintr-o anumită zonă poate duce la ruperea unei comunităţi întregi, la degradarea ei şi, în final, la dispariţie. La fel e şi cu infrastructura culturală.

Dispariţia unor şcoli, biblioteci, librării poate duce la dispariţia unor comunităţi. Unele infrastructuri fac legaturi sociale pe orizontala, altele, pe verticală. Dar, atenţie, pastrarea infrastructurii culturale de stat nu presupune inexistenţa reţelelor private.  Trebuie însă să regîndim urgent rolul Statului român în economie, iar în cazul nostru, rolul lui în domeniul cultural. Mitul că ce e de stat e prost gospodarit şi ineficient şi că ce e privat e bun trebuie distrus.

Vezi continuarea pe http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/vasile-ernu-propune-manifestul-cartii-traim-inca-din-infrastructura-si-materia-cenu

Puterea florilor in mâna fetelor.

După atâta zăpadă şi mocirlă a venit primăvara.Soarele zâmbeşte dintre nori. Ne trimite lumină şi ţine mai bine la respect întunericul.Emană cu bunătate căldura divină gândindu-se protectiv la buzunarul meu şi la viitorul planetei.

Plec la mama  este 1 Martie,am cumpărat mărtişoare si zambile.Zambile albe pentru mama si mov pentru sora mea.Nu contează ce culoare au  mirosul lor este acelaşi , parfumul lor nu este  contrafăcut şi merită toţi banii. Florile ca şi oamenii pot apărea şi din noroi.Floarea de lotus este cel mai bun exemplu.La unii oameni poziţia lotus curaţă sau relaxează corpul şi inspiră sufletull.Există oameni care prin concentrare din această poziţie nu simt lovitura duşmanului.Alţii ajung la cer.

Pe drum  toate fetele pe care le întâlnesc vin cu flori.Ceva mă pune pe gânduri.Unele sunt primite cadou de la prieteni,fraţi,amanţi iar altele şi le-au cumpărat singure.Am vazut o tipă care a dat ultimii ei bani pe flori sau pentru parfumul lor ca nu cumva să rămănă fără aceste minuni în prima zi a primăverii..De 1 Martie toată lumea trebuie să primească flori şi mărţişoare.Mama are 80 de ani si eu tot fată îi zic..Am cumpărat flori pentru fete şi sunt fericit fără să am vreun alt motiv special.Stau să mă gândesc ce fete m-au ajutat şi iubit în viaţa mea.Dacă ar fi să cumpăr flori pentru fiecare ar însemna să dau a şaptea oară faliment.Aşa că din interes o să cumpăr flori numai pentru fetele cele mai apropiate de mine şi de sufletul meu în aceste momente.

Zambilele au un parfum special şi pot spune ca sunt preferatele mele din acest motiv.Toată lumea în jurul meu umblă cu flori:frezii ,zambile,garoafe,trandafiri,irisi,cale.Azi mă simt protejat .Prin locul pe unde trec altădată o haită de câini mă ataca sistematic.Acum doar m-au mirosit şi au plecat cuminţi la treaba lor.Azi toate fetele au flori.Câinii toţi se gudură la picioarele lor după care sar la biciclişti sau patinatori. Un biciclist a căzut şi înjura feroce iar un patinator cu role înarmat cu pietre a ales un alt drum că altfel câinii l-ar fi devorat.
În continuare toate fetele trec, cu flori şi se duc  liniştite fiecare la treaba lor.De nicăieri apare în goană  o ţigancă amărâtă grăbită să prindă tramvaiul.Câinii au sărit la ea să o sfâşie.Nu avea flori şi nici bani să cumpere de la magazinul  din drum.Am aruncat spre ea o zambilă pe care a prins-o fericită dezvelind intr-un zâmbet recunoscător albul de fildeş al dinţilor ei de fată........  Câinii au sărit la cauciucurile negre ale unui motociclist nevinovat care mirosea a benzină..
Ofer flori pentru toată lumea.

Mai sunt şi alte secrete pe care florile ni le pot dezvălui, pentru că fiecare floare are sufletul ei, şi cu siguranţă că cei atenţi şi fascinaţi le vor descoperi. Ştiinţa iniţiatică vorbeşte chiar despre spiritul unei flori, o anumită entitate subtilă cu un anumit rol şi anumite puteri, pe care le poate transfera celor ce intră în legătură cu ea. Astfel, spiritul trandafirului ne arată drumul adevăratei perfecţiuni şi iubiri, a iubirii care nu sechestrează, a iubirii libere, ceea ce face ca trandafirul să fie considerat regele florilor. Vioreaua este floarea simplităţii şi a modestiei, iar spiritul ei ne ghidează să discernem relaţiile cu membrii unui grup. Spiritul lalelei trezeşte încrederea şi limpezeşte mintea, iar cel al crinului îi învaţă pe oameni umilinţa şi puritatea. Zînuţele narciselor galbene ne permit să ne conştientizăm frumuseţea interioară şi să ne vedem într o nouă lumină. Margaretele trezesc creativitatea şi puterea lăuntrică; zambilele ne învaţă blîndeţea şi cum să o folosim ca pe o putere dinamică. Spiritele garoafei nutresc sentimente de adîncă dragoste pentru oameni, ajutîndu i să iubească viaţa şi pe ei înşişi. Entităţile orhideelor cunosc aspectele spirituale ale sexualităţii şi dinamizează energia sexuală. Spiritele irisului conferă un sentiment de pace profundă şi speranţa unei renaşteri spirituale, stimulează inspiraţia şi exprimarea creativă. siguranţă că cei atenţi şi fascinaţi le vor descoperi. Ştiinţa iniţiatică vorbeşte chiar despre spiritul unei flori, o anumită entitate subtilă cu un anumit rol şi anumite puteri, pe care le poate transfera celor ce intră în legătură cu ea. 

Pentru japonezi - influentati de budism si de preceptele lui Confucius - floarea este un microcosmos, un univers in sine. Iar a trai in armonie cu natura este aspiratia fiecarui locuitor al tarii Soarelui-Rasare. De aceea, florile si ramurile dispuse intr-un vas reprezinta natura idealizata, adusa in casa sau in templu. Arta buchetelor trebuie sa exprime radiatia luminii solare, prin curbura tipica a tijelor si ramurilor, prin pozitia florilor si a frunzelor. Poate ca noua ne suna ciudat sintagma "florile sunt frumoase pentru ca sunt efemere", dar pentru un japonez tocmai acesta este unul dintre principiile de baza ale esteticii. 

S-a dovedit stiintific cã plantele naturale reduc concentratia de benzen, formaldehidã, cloroform, tricloretilenã, amoniac, alcool, acetonã din aer. Toate substantele enumerate mai-sus sunt emanate de materiale ce se aflã în mod obisnuit în birouri.

Pe lângã faptul cã absorb substantele nocive, plantele, prin procesul de fotosintezã, eliminã oxigen, fãcând ca aerul pe care îl respiram sã fie mai sãnãtos.

Mai mult, plantele regleazã umiditatea aerului din jur prin transpiratie. Iar uscãciunea aerului în clãdirile moderne este des întâlnitã, tocmai din cauza slabei ventilatii si a încãlzirii centrale.

Cum au loc aceste procese? Plantele îndepãrteazã toxinele prin absorbtia prin porii microscopici ai frunzelor si prin transportarea lor spre rãdãcini, unde sunt supuse biodegradãrii. Ca urmare, toxinele poluante sunt transformate în surse de hranã pentru mircoorganismele din pãmânt si pentru planta în sine.

Nu-i asa cã natura se gândeste la noi?

Apoi, cercetãtorii de la NASA au realizat un "biohome", o casã idealã a prezentului, în care un numãr de voluntari au trebuit sã locuiascã timp de câteva luni. Pânã la introducerea plantelor naturale în biohome, voluntarii au prezentat simptomele "clãdirii bolnave", iar aceste simptome au dispãrut imediat dupã aducerea plantelor în numãr suficient.

Ocupându-ne de îngrijirea plantelor scãpãm de stress, lucru deja dovedit stiintific. Având grijã de prietenii nostri verzi (de cei cu frunze, nu de extraterestri!), ne descoperim noi valente si ajungem sã ne cunoastem mai bine latura iubirii, a grijii pentru ceilalti. Pentru cã o plantã care nu este îngrijitã moare la fel ca un om lăsat de izbelişte. Acceptând o plantã vã asumati o responsabilitate, adoptati o fiintã care "respirã". Astfel, învãtati subtilitãtile atentiei pe care trebuie sã le-o acordati celor din jur. Sunteti obligati sã vã concentrati atentia asupra unor nevoi exterioare ego-ului dvs. Deveniti constienti de nevoile cuiva: câtã apã si luminã primeste, la ce intervale, si transferati aceste stãri în relatiile interumane. Deveniti mai atenti cu cei din jur. Contactul vizual cu o plantã frumoasã vã face sã deveniti constienti de propria dvs. frumusete. Prezenta plantelor în birouri ne fac sã ne schimbãm atitudinea fatã de ocupantii spatiului respectiv. Pe cât de absurd pare, pe atât este de adevãrat: plantele vã transformã într-o persoanã mai bunã!

Studiile aratã din ce în ce mai concludent cã îngrijirea plantelor poate fi cea mai eficientã metoda de îmbunãtãtire a stãrii fizice si psihice. Ele au un efect calmant, de reducere a stress-ului, de relaxare a musculaturii si de îmbunãtãtire a stãrii de spirit pentru oamenii care le îngrijesc.

Cercetãrile dr. Ulrich de la Universitatea A & M din Texas au condus la concluzia cã subiectii cãrora li se arãtau imagini cu plante verzi din naturã aveau o activitate cerebralã mult mai calmã decât cei cãrora li se arãtau imagini cu zone urbane sau cu birouri suprapopulate.

Acest efect de inducere a relaxãrii a fost dovedit de asemenea si într-un studiu al Universitãtii Delaware, prin mãsurarea tensiunii musculare a subiectilor. Alte studii au demonstrat cã prezenta plantelor reduce oboseala mentalã. S-a dovedit cã oboseala mentalã provine din concentrarea prelungitã asupra unui lucru care nu este interesant. Aceastã obosealã mentalã genereazã iritabilitate, agresivitate, comportament individualist.

Când sunteti coplesiti de muncã trebuie doar sã vã ridicati privirea si sã o atintiti pret de câteva minute asupra unei plante si va veti simti imediat mai relaxati. În concluzie, plantele fascineazã si atrag oamenii, rup monotonia si plictiseala generate de atentia fortatã. Oxigenul generat creazã o stare de vioiciune mentalã. Acolo unde sunt prezente plantele, perceptia oamenilor despre confortul oferit de spatiu este mult mai bunã.

Concluzia este: plantele şi fetele ne fac mai fericiţi oriunde ne-am afla.

Moartea vine in discoteci

De la Moxa la....................... Veszprem 

Ce poate fi mai distractiv cât eşti încă tânăr decât atmosfera electrizantă dintr-o discotecă ? Muzica te învăluie, luminile se refractă cu transparenţă prin băuturile frumos colorate, tot ce este alb se aprinde cu fosforescenţa vernil berea şi cola curge încontinuu iar DJ-ul întreţine buna dispoziţie.Sirenele lui Circe se unduiesc ca şerpoaicele in ritmul valurilor de sunet si lumină pe ritmul armoniei reflectate spre infinit.Terpsichore muza dansului apare unduindu-se în secvenţe de vis. Negrul este ascuns undeva prin perdeaua de întuneric.Ochii dansatorilor privesc languros şi obsesiv  către sexul opus. Lumea normală este pusă pe dans,prietenie si distracţie.Urechile se contopesc cu boxe trepidante şi cu alte urechi într-o încleştare de a opri timpul şi de a simţi perpetuu muzica adevărată. Buzele se lipesc cu superclei de alte buze..Parfumurile vieţii se amestecă. Fiecare poate alege pe fiecare  iar dragostea  înmugureşte la tot pasul transformându-se in fructul oprit ce se poate propaga dupa câteva acorduri reuşite şi un blues intim  timp de o  eternitate..

 Prin anul  '83 când tinerii mai căutau cultura prin bibliotecă  cârciumi sau cafenele iar muzica  şi tehnica prin discoteci cunoştea apogeul secolului trecut iar maneaua încă nu se inventase dansul din buric fiind incă o raritate, un  student a ales ca după o ceartă sub semnul consacratului "qui s'aime se tachine" să îşi împace iubita la un dans undeva prin centrul Bucureştilor într-un mediu studenţesc.Aşa că a invitat-o pe Venus la discoteca Moxa care aparţine şi acum în alt secol tot de Academia de Studii Economice  nebănuind că in acest loc colcăia nestingherită o cloacă de şerpi veninoşi.De obicei această specie colorată preferă şi caută întunericul dar urăşte lumina.Sunt ţiganii romanizaţi combinaţi cu şmecheraşi români certaţi cu legea.Pentru că sunt laşi şi fricoşi umblă de obicei în gaşcă având la ei mereu cuţite.Se îmbată des si provoacă mereui scandal în locurile unde sunt toleraţi de administraţiile inconştiente.De multe ori aceste scandaluri lasă în urmă victime nevinovate.Pe unde trec, mai ales acum după aproape 30 de ani de la subiectul povestirii  fac prăpăd moral şi material.Din cauza acestor găşti nesăbuite se închid acum discoteci prin toată Europa.Amestecul explozibil folosit coktailul molotov  este reţeta clasică::ţigănime europeană români unguri ,bulgari,sarbi etc în amestec cu şmecherime infracţională locală.
Pentru că muzica lui Rod Stewart garanta împăcarea cuplului prin dans iar melodia Baby Jane.era ca un  vis erotic sublim nici unul din îndrăgostiţii fermecaţi şi orbiţi de trăirile momentului nu vedeau că Melpomene  această muză a tragediei este pornită împotriva lor şi sunt împresuraţi de o adunătură  ameţită şi sâsâietoare. deja pusa pe scandal. Scânteia a aprins deodata focul războiului.Fata l-a atins din greşeală ]n timp ce dansa pe mai marele clanului, un tigan fost boxeur cu  numele sau porecla Şarpe. Imediat ,ofensat sau ofticat de incovenientul de a fi atins şi convins fiind în nebunia lui că ringul de dans îi aparţine total s-a întors cu răutatea criminalului incolţit încercând să lovească fata cu pumnul .Din fericire lovitura fatala nu şi-a atins ţinta datorită deplasării normale din timpul dansului.Acel alunecos ritm de doi inainte doi înapoi au salvat atunci poate o viaţă.de zambilă abia înflorită..Studentul a văzut deodată negru în faţa ochilor iar toată fericirea lui s-a transformat în îndârjire.A sărit la gâtul scârnăviei cu intenţia de a-i scoate acestuia tot veninul conţinut de toata întunecimea fiinţei sale.Încoltit de şapte monştri din toate părtile şi lovit de mai marele şarpe în plină figură băiatul era KO şi plin de sănge dar se apăra de unul singur luând drept aliat de nadejde unul din colţurile dintre pereţi ai discotecii Muzica a amuţit,luminile s-au stins iar muzele bune s-au evaporat in abisul plin de fum de ţigară .Adunăturile astea de scursuri ale societăţii  daca nu provoaca un scandal de genul ăsta nu se simt bine , distracţia lor nu este totală şi nu sunt satisfăcuţi total.. În jur se auzeau voci de genul- - Ai vazut ce pumn i-a dat bă? Şarpe a facut  box bă......- Uite-l ăsta e ...ăsta l-a pocnit bă pe Şarpe hai să-l aşteptăm la ieşire...dă cuţitu..........
Pentru îndrazneala că au ripostat  cei doi amorezi erau aşteptaţi la ieşire pentru  răfuiala finală. Tânărul era plin de sânge şi cu arcada spartă iar "dansul" s-a terminat abia după ce au reuşit cu greu să evadeze din caverna studenţească şi să ajungă la primul spital pentru cele  17 copci cusute pe viu fara anestezie.  Şi pe atunci medicamentele lipseau din dotarea standard de urgenţă a spitalelor..Să nu ştie mama ,să nu ştie tata...Nefericitul  student de atunci eram eu iar singura mea greşeala a fost aceea de a mă duce liniştit fără să ştiu într-un loc studenţesc controlat de cocalari.
În presa vremii de prin '83-85' am citit puţin după această întâmplare care mă marchează şi acum un articol publicat ca un fapt banal şi stupid.:...un student fusese omorât după ce a fost înjunghiat cu mai multe lovituri de cuţit la ieşirea din discoteca studentească Moxa de către un grup de persoane rămase neidentificate.

 Prin discoteci atunci ca si acum  văd că tradiţiile rele se propagă  în timp între două secole.
Talentatul handbalist  român Marian Cosma component al echipei nationale de handbal a României este ucis în secolul actual cu mai multe lovituri de cuţit intr-o discotecă din Ungaria în comunitatea europeană.  Când a fost ucis avea vârsta mea de acum aproape trei decenii.

Nimic nu s-a schimbat.Incepem din ce în ce mai mult să trăim într-o zonă crepusculară afiliată unei găuri neagre pe care nu o mai putem controla.Eu atunci eram singur şi am scapat cu noroc Marian acum era totuşi cu echipa lui de handbal.Cum a fost posibil să se întâmple o asemenea tragedie şi câte oare se vor mai întâmpla?
  Iubita lui Marian Cozma, Claudia este atat de socata de moartea handbalistului incat a refuzat sa vorbeasca de la momentul tragediei. Totusi, cei de la ProSport au reusit sa smulga de la tanara care a asistat la moartea iubitului cateva cuvinte!„La masa, tiganii ne-au tot sicanat si Marian mi-a zis sa nu-i bagam in seama. L-au lovit mai intai langa toaleta, apoi au fugit inapoi, sus. S-a incercat aplanarea conflictului, dar agresorii l-au lovit pe nevazute cu un scaun in cap, tarandu-l apoi cu forta spre iesire, in ciuda opozitiei colegilor lui de echipa. L-au lovit cu picioarele in acest timp si apoi a fost injunghiat. Eu eram in spatele lui”, a declarat Claudia.


Poze cu ucigaşi nu pun că au toţi acelaşi chip întunecat şi rece ca un cimitir în nopţile de iarnă fără luna şi fără zăpadă.


  GabiC

Cristian Paţurcă.Am ajuns un boschetar.

Preluare de pe Evenimentul Zilei www.evz.ro

CONFESIUNI. Uitat de cei pe care i-a ajutat prin cântecele sale, bolnav, singur şi falit, cântăreţul Cristi Paţurcă, fostul „idol al Pieţei Universităţii”, povesteşte cât de naiv a fost.

„Mai bine haimana, decât trădător/ Mai bine huligan, decât dictator/Mai bine golan, decât activist/Mai bine mort decât comunist”. 28 aprilie 1990, Piaţa Universităţii.

„Am ajuns un boschetar. Chiar aşa să scrieţi.” 18 februarie 2010, Spitalul „Victor Babeş”, Rezerva 17. 

Între imnul celui mai mare manifest anticomunist din România, compus în toaleta Facultăţii de Geologie, şi afirmaţia unui om care nu s-a priceput să-şi gestioneze viaţa, au ars 20 de ani. Autorul lor: Cristian Paţurcă.

La 25 de ani, copilul teribil al Pieţei Universităţii - km 0 al zonei libere de comunism - cânta înverşunat împotriva sistemului condus de Iliescu. A fost vedeta celui mai lung „spectacol” din istoria României, un fel de „Woodstock“ care, seară de seară, aduna mult peste 30.000 de „generatori de tulburări în societate”, aşa cum îi numea fostul preşedinte pe cei care îl contestau că mimează democraţia. Adică nişte golani.

Inspiraţi de spusele lui Iliescu, aceştia au declanşat „Golaniada”, un fenomen care a scos la rampă oameni ce credeau sincer în nişte idealuri, naivi, oportunişti şi carierişti.

De la balconul Facultăţii de Geografie, „Imnul golanilor” era asezonat cu discursurile unor reprezentaţi de seamă ai societăţii civile. Pe 13 iunie 1990, „Golaniada” a fost spartă de mineri, şi fiecare şi-a urmat propriul drum.

Cărările unui „golan”

Dintre toate vedetele „Golaniadei”, Cristi Paţurcă a încurcat cel mai rău drumurile. Astăzi are 45 de ani, o boală de plămâni care-l ţine mereu prin sanatorii şi un ficat ameninţat de o ciroză. Nu a primit nici acum certificatul de revoluţionar, iar în urmă cu doi ani a fost evacuat din casă.

Un candidat la alegerile locale i-a dat o garsonieră, însă generozitatea a fost uitată imediat ce urnele s-au închis. În spital fiind, a fost somat să-şi recupereze chitara şi lucrurile de pe scara blocului. Unde a greşit? Cum de n-a profitat de valul de simpatie, într-o perioadă în care fabricile se vindeau pe nimic, iar dacă apăreai de două ori la televizor puteai să candidezi lejer pentru un scaun de parlamentar? Răspunsurile vin de la el.

„Doar pe mine sunt supărat”

Sprijinit de un perete, într-o rezervă luminată chior la Spitalul „Victor Babeş”, unde îi are drept colegi pe „unii care se uită doar la Pro TV”, Paţurcă îşi frânge mâinile uscăţive: „Doar pe mine sunt supărat, nu trebuia să fumez şi să beau atât de mult. Şi nu trebuia să fiu atât de naiv. Dar de unde să fi ştiut eu cum să-mi gestionez viaţa? Nu există o reţetă”, enumeră câteva dintre greşelile pe care nu le-ar mai face dacă ar avea mintea de acum.

E internat de două luni în „apartamentul 17”, cum îi place să glumească amar. Primeşte vizite până cel târziu la ora 20.00 şi „dacă vii, poţi să-mi aduci nişte ţigări”. Am nevoie şi de bani, dar o să mă descurc.

Până a se îmbolnăvi, zice că a fumat 20 pe zi. Le-a redus la 10 „şi numai d-alea uşoare”. Zilele curg greu pentru el. A fost internat pe 16 decembrie, după un concert în Piaţa Universităţii, când o ploaie rece l-a expediat direct la spital.

Povesteşte cu umor că, a doua zi, trebuia să-şi lanseze al nouălea album - „La majorat”. „N-a fost să fie. Producătorul meu zice că nu trebuie să disper, poate să mi-l lanseze şi post-mortem”.

„Am fost un naiv”

Nu are chef pentru o cronologie a celor două decenii care s-au scurs de la Revoluţie. „Libertatea o aveam, n-am ştiut ce să facem cu ea. Dacă m-aş întoarce în timp, aş face la fel. Aş încerca însă să evit boala. Îmi pare rău că, în ’90, n-am luat un Kalaşnikov şi să-i împuşc pe toţi cei din frunte. Eram în birou şi cu Iliescu, şi cu Brucan, cu Petre Roman... Aş fi scăpat ţara de ei. Am fost un naiv, am crezut în nişte idealuri. «Lasă-i, bă, că pe ăştia-i judecă poporul», ziceam. I-a judecat pe naiba. Am făcut revoluţia boschetarilor. Asta am ajuns, un boschetar! Exact aşa să scrieţi!”.

Îşi asumă cu demnitate greşelile şi arată cu degetele uscate înspre cei în care a crezut. Mai ales înspre Emil Constantinescu, omul care a susţinut „Imnul Golanilor” din Piaţa Universităţii.

„Da, am greşit şi eu, dar din cauza sistemului am ajuns boschetar. Constantinescu a fost cea mai mare dezamăgire, a minţit, n-a făcut reformă, n-a renunţat la comunism. Nu prea l-am mai vazut de la pupăturile din ’96. Ultima dată doar ne-am salutat şi-atât”, şuieră printre dinţii roşi de tutun cântăreţul.

Nu-l iubeşte pe Ion Iliescu, dar crede că va conduce România, indiferent de poziţie: „Este încă la putere. El face în aşa fel încât mereu cade în picioare. Nu se retrage, iar, dacă ar face-o, ar trebui să-şi rezerve un loc la Jilava”.

Despre prieteni şi politicieni

Slăbit de boală şi de o viaţă poate mult prea boemă, cântăreţul umblă prin salon cu gesturi mărunte. Din când în când îşi duce mâna la gât, ca şi când ar simţi că se sufocă.

Priveşte în gol şi, ca prin ceaţă, îşi aminteşte de prietenii de-atunci: „Marian Munteanu a luat-o cu afacerile, n-a mai băgat în seamă pe nimeni. Da, a ajuns şi ăsta mare şi tare. A ajuns pe dracu’. Vali Sterian a fost singurul care l-a înfruntat şi l-a făcut trădător nenorocit”.

Provocat la un joc al imaginaţiei, cântăreţul îşi dă cu presupusul: „Dacă nu venea Revoluţia cântam, aş fi dus-o bine. Vedetele de azi sunt, de fapt, nişte pârliţi care habar n-au de muzică”. Acum nu mai ascultă decât Queen şi mai toate formaţiile de rock. Nimic nu s-a schimbat, în viziunea lui Paţurcă: „Politicienii au rămas la fel, nişte trădători”.

Nu-şi plânge de milă şi nu vrea s-o facă nici alţii. Însă de un sprijin, de orice natură, ar avea nevoie. În ciuda bolii, ţigările îl fac să treacă mai uşor peste perioada de spitalizare: „Aici nu am voie să fumez, aşa că mă duc în WC”.

E fericit şi optimist: mai stă două săptămâni la „Babeş”, apoi va pleca la un sanatoriu. Până atunci, nu vrea să-l primească la spital pe Vlad, băiatul lui de 11 ani: „Ce naiba, am TBC!”. Acum nu are niciun venit, pentru că „am fost artist liber profesionist”.

Trăieşte din ceea ce-i mai asigură Asociaţia „22 Decembrie” şi o prietenă care i-a rămas aproape. Din revoltatul de-altădată a rămas o umbră, o rămăşiţă a unui om care i-a cântat şi lui Băsescu în campanie, şi lui Constantinescu...

A fost o dată ca-n poveşti
A fost în România,
O mare gaşcă de golani,
Ce-au alungat sclavia.
Noi nu ne-am confundat nicicând
Cu „oamenii de bine”,
Numiţi şi neocomunişti
Cu fără de ruşine.
IMNUL GOLANILOR 

mutati aleea - mutati zapada

Odata candva in  vremuri imemoriale, pe  cand activistii de partid mai intai faceau facultatea si abia dupa aceea liceul iar cei mai constiinciosi dintre ei ajungeau primari sau prin serviciile de contrainformatii din uzine si unitati militare eu faceam armata in insorita Braila meleag ce l-a dat literaturii romane pe Panait Istrati un mare scriitor roman devenit din saracie francez..

Si dupa cum spuneam, in tara crivatului inca nerapus eu faceam tarasuri si salturi inainte fara rost cu niste baieti destepti in spinare care nu aveau altceva in plus fata de noi decat niste table pe umeri si se numeau locotenenti si capitani.Sa traiti cu mana pe cascheta.. Mama lor.Vina noastra era ca din pacate mama noastra ne facuse fara voia noastra bucuresteni si mai si reusisem la facultate ca sa facem armata la TR adica termen redus.Aveam toate motivele sa fim fututi si storsi de mai marii locului unde trebuia sa mancam si sa dormim vreme de 9 luni fara voia noastra.Comandantii nostri directi ,doi indivizi cu nume porcine Vieru si Ipate unul negru chiar cioroi iar celalalt alb chiar albinos intr-o zi dupa ce ne-au dotat cu cazmai si tarnacoape ca mantai deja aveam ne-au transportat spre mijlocul unitatii militare  si acolo am  primit comanda suprema..si halucinanta.......Muu.-.tati ALEEA !Si ne-am apucat sa mutam pe bucati aleea dar nu prea aveam unde sa o ducem iar munca era covarsitoare si fara rost.Daca ne baga si ceva motorina in cur deveneam buldozere dar probabil ca motorina in '82 era rationalizata pe cartele si nu aveau la magazie.

Timpul a trecut. Octavian Paler un alt mare scriitor roman moare scarbit de clasa politica. Vremurile si oamenii s-au schimbat iar acum prostia din politie si armata trece in partea politic civila..Acum  generalii trimit ajutoare pentru milionarii din Tahiti si nu pentru napastuitii in urma cutremurului din Haiti de care stiu si copii de 2 ani  motivand ca ce mare diferenta intre Tahiti si Haiti doar doua litere. Chirurgii s-au lasat de meserie pentru ca e dificila si au devenit primari. Acum, dragii mei in aceste vremuri tulburi copii invatatilor si capitanilor de atunci au devenit generalii sau primarii de acum .

Comanda suprema a vremurilor in care ne facem ca traim a fost data de chirurgul major primar dupa zapada care a cazut in ultima vreme din Bucuresti si pana la. Braila.. Muuu.-.tati zapada !

Nu stiu ce om normal la cap isi poate inchipui ca sutele de mii de tone de zapada cazuta fie ea si toxica  pot fi mutate la gropile de gunoi din jurul Bucurestilor.Ba am auzit ca a dat si ceva amenzi ca nu i-au fost respectate ordinele.Dar mutantii sunt peste tot,chiar si la Constanta si probabil ca urmatoarele comenzi vor fi de genul muta-ti marea, muntii, padurile,ciorile si aduce-ti flota inapoi.Ca de comanda politica muta-ti bordurile m-am cam saturat.

In rolurile principale au jucat urmatoarele personaje : sorin oprescu ,mazare ,basescu lista ramane deschisa

Pompierii smurd

De fiecare data cand vad si aud sirena stiu ca cineva e pe moarte.

Bizonii stau ca bolovanii la stop.Asculta muzica si bat nervosi din picior.Injura tot ce misca si trece pe langa ei..Pe langa ei incearca, cu greu sa treaca o salvare rosie pe care scrie pompierii smurd interventie rapida.Probabil ca marea majoritate a soferilor din trafic se simt agresati de insistenta si zgomotul celor de pe salvare.
-Astia de unde au mai aparut ca nu mai ai loc de salvari in orasul asta,mormaie un sofer ursuz.
Dar Smurdul nu aude si nu vede doar zboara.Au primit inca o urgenta cu cineva grav bolnav care a incetat sa respire sau un alt accident grav.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Acum 3 luni am chemat salvarea Puls. Tata era grav bolnav . Au venit dupa 3-4 ore au aplicat tratamentul au luat banii si au plecat ca gandul.A doua zi tata avea dureri insuportabile.Dau telefon si doctorita  care venise cu pulsul mai inainte ma linisteste ca e normal si ca durerile sunt datorita revenirii functiilor vitale ale organismului.Dupa zece minute tata nu mai respira.Sun din nou si intreb ce sa fac.Imi spune sa fac masaj cardiac.Tata deja nu mai era.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------
.Apel....In cinci minute de la apel apare salvarea rosie Smurd. Eu stiam ca totul este pierdut dar baietii imbracati in rosu nu vroiau sa accepte ideea asta a mea si au mai sperat inca un sfert de ora intr-o minune. Au incercat tot ce era omeneste posibil sa il salveze, de parca era tatal lor..Dar minunea nu a venit. Era deja mult prea tarziu ca sa se mai poata face ceva. Boala grava, si doctorii dinaintea lor fixasera capcane ale mortii de neocolit. Nu puteau accepta gandul mortii si am vazut la ei speranta curajul si tineretea in lupta cu imposibilul. Cand au trebuit sa constate decesul, erau storsi si deprimati. Pierdusera inca o batalie in fata mortii iar acest fapt pentru ei este inacceptabil. Au plecat cu  lacrimi de transpiratie pe fruntea lor ce devenise rece cristal.

Acum cand vad smurd-ul, salvarea rosie a carei sirena urla in continuu stiu ca cineva se zbate la cinci minute de mine intre viata si moarte...................
Dati-va la o parte.

Secvente din amintiri

Filmul, o înşiruire de imagini, de poze alăturate

Povestea , doar o succesiune de cuvinte  ce înfloresc,

în mintea ta, sau a mea, sau a altcuiva.

Viaţa este doar interpretare ,  film şi poveste

Un mare scriitor român spunea simplu că

 " tăcerea este doar pauza dintre cuvinte"

după care s-a dus să tacă putin peste timp.

Eu spun doar că, viata este....  enter...pause....delete.

Numai Cuvintele sunt ale mele,

povestea şi filmul  sunt ale..voastre.

Mic

Ura....Sărbătorile vin...sărbătorile vin..............sărbătorile vin............... 

Paştele

 primăvara, flori, biserici, ghiocei -lumânari ouă roşii, galbene, verzi, roşii roşii ,roşii

,castraveţi - haine noi-cerşetori noi şi vechi, mama şi tata, miel -puneţi mâna pe Vasilică

- mireasma florilor, liliac Hristos a inviat,lumina din lumina să se facă lumina,

pantofi noi, ciorapi noi, chiloţi noi, haine noi,     Totul nou.

Sărbătorile trec........ sărbătorile trec...........sărbătorile trec..................

Dormiti linistiti FNI FSN PDL PNL BCR BRD PNT CDR,  ţigări amestec, cafea  ghicit,

destin, mântuire, stres, şef,  copil, lapte, plâns, pat, noapte, cineva vegheză, pentru dvs, ploaie,

 viscol .  Soare, foame, frig, intuneric mare, munte, excursii, muzică, muncă speranţe,

fapte...nu vorbe.   Am invins ...victorie! Muncim nu gândim...ce faci bade stai şi

cugeţi?  -no nu ca io numa’ sed. Ha.. Ha -.....aer -vânt, călătorie, avion, nori, bărci, valuri  pe   valuri, sub valuri, bravo Goe ilogic, senzual, noaptea lumânare, biserică, flori

................Totul nou.

Cearta tramvai, metrou, factura facturi facturile, du-te vino pleacă ...culcă-te pat perna  

 sub pat sub peste langa........iar scoala ba şi pleaca urma uita scapa turma vorbeste injura     cânta ,

    plange, râzi .

Acasa, pe masă, frigider , cuptor, carne, probleme, chei, lift, curte, masina, motor, benzina,... bani

bani bani .

Vizite sport aniversare........tenis, fotbal, schi, au spatele şi cotu.......piscotu, cornu ouăle şi

laptele muls, govern particular, interese.

 Copy & Paste......

Sărbătorile vin...sărbătorile vin..............sărbătorile

vin...............cântec reclamă.

Tort cadou, felicitari, batran alb negru, vin rosu, alb, ameţeală, muzică, suspin, fericire, clipa ,

Armonie, iar suspin, ceartă, lupta, fuga, ....pantofi noi, ciorapi noi, chiloţi noi, haine noi.

TOTUL NOU

 Copy & Paste......Sărbătorile trec........ sărbătorile trec...........sărbătorile

trec..................cantec 

Speranţe, angajamente, promisiuni, boli, sanatate tata mama, eu, tu, noi, voi, ei,  ...toti vor,

cineva, ceva, de ce ce, cum şi unde, surse 3 4 5 o mie, rata tata boala luptă, nu, bine, rău bani

bani bani ........Copy & Paste.

Sărbătorile vin...sărbătorile vin..............sărbătorile vin...............

Crăciun

moş bun, zăpada, hristos pleacă, revine mereu, forever & ever, clopoţei ,

tzunami, război, pace, Tolstoi trece, vine, revine Lenin români tigani, case, palate, dacii,

mercedes alb, negru mic, mare, ciiocu, frumos zboara pretutindeni, rusine, eu străin, gaura

şarpe, nimic. Acasă,  carnat, sarmale, şorici, porc, vin, tuică, comunitate, vino stai, cântă,

dansează, şampanie, pupături, vâsc,  ameţeală, taxi, prieteni, rude, somn, program, oglinda, fard,

interese magazine ...bani bani bani

Copy & Paste ...pantofi noi, ciorapi noi, chiloţi noi, haine noi

TOTUL NOU.

Sărbătorile trec........ sărbătorile trec...........sărbătorile trec..................reclama

....Copy & Paste ..Copy & Paste ..Copy & Paste Copy & Paste ..Copy

& Paste ..Copy & Paste ..Copy & Paste ....Copy & Paste ..Copy &Paste ..

  Mare

 moş barbă, du-te, lasă dragoste, abis, vis, inger 7, şapte pantaloni, mic, mare, câine alb cu negru,

linişte, ani galactici, gol, centru, ţinta, pasăre zboară , iară iară iară, nu nu nu, suflet, frica,

ciomag, petic cârpit, sucit, am uitat  copii,  flori, biserici, ghiocei –Doctori, bani bani bani ,

tren  last, lemn capac, vin, cap, prieteni, duşmani, contează, nimic nu, lumânari, lumina , pantofi

noi ciorapi noi chiloţi noi haine noi

TOTUL NOU.