Eutanasie generală

Un copil de patru ani nesupravegheat  poate fi expus unei multitudini de pericole mortale; poate fi călcat de maşini sau de tren, poate fi  furat, batjocorit sau ucis de vreun dement, se poate îneca, poate cădea de la înălţime, undeva la ţară poate fi lovit mortal de cai sau de către alte animale domestice, poate fi sfâşiat de câini, dar nu în cele din urmă, se poate otrăvi, curenta, tăia,  ştrangula, etc. Lista cu pericole este interminabilă.  Ionuţ a fost sfâşiat de câini, dar tragedia nu este doar un caz izolat ci este durerea unui popor întreg. Copiii mor pe capete.

Am citit deunăzi despre tragedia unei familii din Bârlad, unde cinci fraţi , cu vârste între cinci luni şi şapte ani, îşi mâncau de foame propriile fecale. În urmă cu nişte ani,  tot pe acolo un copil murise din aceeaşi cauză.

Motivele din care se moare în ţară la aste vremuri de restrişte sunt nenumărate şi scăpate de sub control. Românii, în majoritatea lor se chinuie să supravieţuiască din lipsa unor locuri de muncă decente sau chiar în lipsa totală a acestora. Copiii familiilor nevoiaşe care se destramă emigrând în ţări mai calde, sau mai reci, rămaşi nesupravegheaţi devin cazuri sociale, fiind aflaţi  în pericol permanent sau devenind ei înşişi un pericol pentru societate.  Murim cu zile prin spitale.

În dimineaţa anului nou, când toată lumea trebuia să petreacă sau să doarmă, un bătrân sărman, însă destul de civilizat, căuta ruşinat prin gunoaie după sticle de plastic, cu teamă să nu fie bătut de alţi nevoiaşi mai tineri, care trăiesc din aceleaşi îndeletniciri nocturne, într-o concurenţă acerbă. Sunt oameni care suferă şi mor de foame pe străzi sau în case, unii alături de câinii lor, sau de câinii nimănui.

 Avantajul câinilor şi pisicilor în lupta lor cu foamea este că pot mânca şi şobolani. Din păcate încă nu am auzit să mănânce, sau măcar să muşte pe unul dintre şobolanii aflaţi veşnic la putere, cu burta plină, bronzată de soare, şi cu conturi groase prin băncile din străinătate.

Undeva prin Anglia Evului Mediu, în timpul marii epidemii de ciumă, toţi câinii  au fost exterminaţi împreună cu pisicile, pe motiv că hrănindu-se cu şobolani, aceste animale ar fi vinovate de răspândirea ciumei. Au fost vânate în disperare, cu furci şi topoare până nu a mai rămas niciun animal pe străzi sau în gospodării.  Dar problema ciumei tot nu a fost rezolvată, dovedindu-se ulterior că dimpotrivă, s-a făcut o gravă eroare. Şobolanii s-au înmulţit vertiginos în lipsa prădătorilor,  rămânând nestingheriţi principalul focar de răspândire al bolii, iar oamenii au murit cu milioanele  în lipsa animalelor ucise, foşti prieteni ai omului, care nu mai puteau fi ca până atunci sanitarii neplătiţi ai comunităţii.

Alo!..Guvernanţilor vechi şi noi, securiştilor, şobolanilor, mai bine ne eutanasiaţi pe toţi împreună, oameni şi animale, ca să scăpăm naiba odată de chinurile moral existenţiale la care ne supuneţi de când ne ştim, şi să scăpaţi de noi, să nu vă mai încurcăm în îndeletnicirile voastre “nobile”!  Să puteţi vinde nestingheriţi tot ce a mai rămas în ţara asta.

Propun o condamnare naţională în masă la eutanasiere, oameni, câini, pisici, tot, tot, tot ! Decât să ne puneţi prin cuşti şi să ne înfometaţi, mai bine ne trataţi de acum cu cianură. Dar grăbiţi-vă că roata se poate întoarce şi pentru asta este de ajuns să reintroducem şi să aplicăm cele trei legi care după 1989 au fost desfiinţate, ori ignorate, şi care se referă la cele trei infracţiuni majore, de neiertat într-o societate normală. Hai să vi le amintesc, pentru că se pare că le-aţi uitat: Subminarea economiei naţionale , trădarea de neam şi ţară, furtul din avuţia naţională cu consecinţe extrem de grave.

Înainte, toate acestea se pedepseau cu condamnare la moarte. Acum nu se mai aplică, dar poate veţi prefera şi voi eutanasia pentru a fi  în spiritul poporului, şi mai aproape de el, nutrind cu sperantă la voturi prin parlamentul sau în guvernele iadului unde sigur veţi ajunge în cele din urmă.

Trebuie să ne construim singuri viitorul, bazat pe decizii venite din sufletul şi spiritul acestui popor care niciodată nu şi-a trimis copiii la moarte prin războaie de cucerire la ordinul unor demenţi, aşa cum au procedat celelalte popoare în curtea cărora ne uităm din ce în ce mai des.

De la cine să învăţăm? De la italieni, urmaşii Romei care se distrau atunci când oamenii erau devoraţi în arenă de fiarele sălbatice, poate de la nemţi, autorii unui genocid de proporţii planetare, sau de la americani, poporul cel mai criminal din istoria omenirii, inventatori şi singuri utilizatori ai bombei nucleare cu efecte devastatoare, sau poate de la turcii care ucideau copii şi siluiau femeile luate în sclavie? Nu mai vorbesc de ungurii care băgau baioneta în copiii aflaţi în burta mamelor ? Nu, noi nu suntem şi nu am fost nicicând criminali,  iar deciziile radicale nu ne caracterizează, ci aparţin doar tagmei şobolanilor autohtoni ori multinaţionali, care şi-au înmulţit îngrijorător specia, secol după secol, şi care fără noi cei mulţi şi oropsiţi, oameni ori animale, ar sfârşi devorându-se între ei.

De câini şi pisici se scapă mai uşor pentru că sunt animale credule şi uşor de păcălit, dar de şobolani nu cred că vom scăpa cu una, cu două.

Referendumul incompetenţei

Trăim într-o societate plină de cruzime, în care viaţa este zilnic agresată fizic şi moral devenind pentru cetăţeanul de calitate o povară din ce în ce mai greu de suportat. Oamenii cu suflet iubesc în egală măsură şi copiii,  dar şi animalele,  iar în situaţia cruntă, scăpată de sub control în care s-a ajuns în aceste vremuri imposibile datorită acestui sistem imbecil care se joacă inconştient cu viaţa tuturor, aceştia văd cum totul se surpă în jur, îşi pierd toate reperele şi speraţele unei vieţi civilizate privind cu stupoare şi deznădejde în negura hotărârilor politice iniţiate mereu în disperare de cauză, din considerente electorale de conjunctură, de către imbecilii care ne conduc de ani de zile.

Nu poate fi fapt mai trist, mai tulburător decât moartea unui copil nevinovat  sfârtecat de câini, omorât  de şoferi  inconştienţi, ars prin incubatoare sau vândut pentru transplant de organe, într-un oraş care se vrea civilizat. O societate sănătoasă se îngrijeşte de toţi membrii ei, dar în primul rând de copii pentru că ei sunt, sau ar trebui să fie prezent şi viitor, zâmbet şi bucurie.

De ce s-a ajuns în această situaţie să moară copiii în timp ce se joacă în parcuri nu a interesat pe nimeni şi a  trebuit să mai piară încă un sufleţel, sacrificat pe altarul înroşit de sânge al indiferenţei generale. Dacă aş fi fost în locul părinţilor îndoliaţi aş fi dorit să piară toată lumea şi eu odată cu ea pentru că nu poate exista suferinţă mai mare decât pierderea unui copil.

Trăim vremuri în care copii abandonaţi de părinţi trăiesc pe străzi împreună cu câinii abandonaţi de stăpâni inconştienţi. Şi câinii  şi copiii se sălbăticesc datorită acestui curs anormal al existenţei. Copiii fără părinţi şi câinii fără stăpân devin o problemă acută scăpată de multă vreme de sub control. Aşa cum nu poţi compara un criminal cu un om de bună credinţă, la fel nu poţi băga nici toate animalele în aceeaşi oală , nu poţi declanşa un pogrom imbecil pornit din incompetenţă şi răzbunare,  pentru că animalul este total dependent de om,  ca toate celelalte şi nu este el de vină că a ajuns în stradă, în loc să fie îngrijit, dresat şi hrănit. Câinele care a ucis trebuie probabil euthanasiat, dar cum a ajuns acesta să omoare un copil este o întrebare de al cărui răspuns suntem fiecare dintre noi răspunzători. Ne-au ajuns copiii  în stradă, ce să mai vorbim de câini.

Prin acest referendum, datorită situaţiei în care s-a ajuns vom fi obligaţi să votăm pentru moarte, ceea ce este din start o agresiune pentru conştiinţa noastră şi aşa greu încercată în ultima vreme, este un mijloc al sistemului condus de imbecili de a scoate castanele din foc cu mâna noastră, de a se eschiva, fofilându-se încă o dată pentru a scăpa de erorile pe care le-au comis cu bună ştiinţă, urmărind doar propriile lor interese.

Va urma oare în viitorul apropiat un referendum privind oamenii străzii care se înmulţesc pe zi ce trece, şi care va fi întrebarea la care va trebui să răspundem? Sper să nu fie tot una pornită din răzbunare şi neputinţă.

Actorul şi sălbaticii. Mircea Diaconu, pe urmele lui Constantin Tănase.

Unul dintre filmele de excepţie ale cinematografiei româneşti din toate timpurile, dacă nu chiar cel mai bun, este “Actorul şi sălbaticii” din a cărui distribuţie au făcut parte Toma Caragiu şi tânărul pe atunci Mircea Diaconu.

Toma, veşnic impecabil joacă rolul marelui actor Constantin Tănase, iar Mircea Diaconu, în rol de comisar, un bodyguard interbelic, are menirea să apere viaţa impetuosului actor împotriva ameninţărilor primite încontinuu, sub diverse forme înspăimântătoare,  din partea “sălbaticilor”. Datorită perioadei când a fost turnat filmul, anii ’70, acei sălbatici apar ca legionari, deşi în realitate ar fi trebuit să fie securisto-comuniştii care tocmai instaurau sub tutela sovietului suprem, noul regim, chipurile astăzi de tristă amintire, şi care nu vedeau cu ochi buni sarcasmul, talentul şi libertatea de exprimare a la Tase. Deci în realitate nu erau legionarii acei criminali care atentau la viaţa actorului ci erau securiştii comunişti. Această metamorfoză ordinară a comuniştilor în legionari a fost o cruntă deformare a adevărului istoric, impusă filmului, care altfel sigur nu ar fi trecut de cenzura vremurilor respective.  Dincolo de realitate ori ficţiune, dincolo de vremuri şi de desfăşurarea istorică a evenimentelor, timpul a trecut iar actorul Mircea Diaconu continuă în zilele noastre aceeaşi luptă cu aceiaşi neoameni, cu aceleaşi servicii, care folosesc aceleaşi metode de intimidare şi de deformare a realităţii, considerând în continuare populaţia acestei ţări drept o turmă de neisprăviţi, cu uşurinţă de manipulat.

Mircea Diaconu a jucat de atunci în multe filme de excepţie devenind la rândul său un merituos urmaş al marelui actor Tănase, care a murit în cele din urmă, enigmatic, sub lupa noilor securişti instalaţi la putere în 1945.  

În numele adevărului, Diaconu este unul dintre puţinii parlamentari în care am încredere şi care încearcă să spună lucrurilor pe nume şi să scoată adevărul din groapa în care a fost îngropat de securişti, odată cu aşa zisa schimbare de regim din 1989.

“Câtă vreme în ţara noastră, ca pe vremea comuniştilor, materia cenuşie este dispreţuită şi sunt plătite gradele – căci gradele sunt plătite în furie şi în disperare şi când sunt tineri, şi când sunt bătrâni – atunci societatea este întoarsă cu capul în jos. Repet, cu capul în jos şi nu cu fundul în sus. Societatea izbuteşte prin conducătorii săi din toate timpurile, absolut sinucigaş, să aprecieze stelele. Stelele de pe umăr, vreau să spun, şi nu stelele de cinema. Deci în România contează mai mult stelele de pe umăr decât stelele de cinema. E simplu şi clar.”- Spune el în ciuda profitorilor actualului regim, iar susţinerea din partea maselor, care nu ştiu ce să mai creadă, este egală cu zero barat. Pe de altă parte marele actor Mircea Diaconu este supus în permanenţă unei ofensive campanii de denigrare din partea serviciilor, care vor să ţină mult şi bine îngropate aceste evidenţe. De multă vreme în România contează mai mult stelele de pe umăr, şi nu stelele de pe cer sau din domeniile de activitate care ar conta, spun eu. La ce domenii mă refer nu ştiu însă, pentru că ele dispar unul după altul, împreună cu oamenii de calitate care ar fi însemnat ceva pentru ţara asta. Dispar industrii, şcoli, spitale, terenuri agricole.. dispare limba română, iar afacerile sunt furăciuni făcute în interesul străinătăţii prin intermediul ciocoilor securişti, vechi şi noi, care se agaţă cu toate tentaculele de putere, sugând sângele oropsitului de secole, popor român.

Am citit un interviu al actorului pe http://www.ziarulring.ro/stiri/eveniment/217503/Mircea-Diaconu-In-Romania-CONTEAZA-mai-mult-stelele-de-pe-UMAR-decat-stelele-de-cinema-?utm_source=Newsletter__Newsletter_ziarulring.ro&utm_medium=gmail.com&utm_campaign=newsletter_106607 ,

Şi am fost şocat de comentariile manipulatoare şi defăimătoare venite la adresa acestuia din partea unor anonimi, care stau foarte bine la capitolul dezinformarea maselor dar foarte prost la capitolul limba română .  De fapt aceasta este o metodă de dezinformare utilizată cât mai des, de când securiştii au învăţat cum se foloseşte un calculator.

De.ex.-“ Top Commenter

Aveti si nu aveti dreptate domnule Diaconu! Statul sa faca , statul sa dreaga , statul sa aiba grija , s.a.m.d. Care Stat? Vorbiti de ".....ca pe vremea comunistilor......" Erati artist si atunci si va vedeam in roluri ale momentului , mai ales in filme , dar asta este alta problema ; personal raman la convingerea ca niciodata in Romania artistii nu au fost mai bagati in seama si sustinuti decat pe vremea aceea si nu asi vrea sa detaliez. Cat priveste materia cenusie - am in vedere profesori , medici , ingineri , cercetatori si altii asemenea va reamintesc ca erau multi , foarte multi , milioane chiar , astazi nu mai avem nici muncitori cati erau acestia atunci si era imposibil sa le creiezi conditii speciale dar nu-mi amintesc ca cineva sa fi avut problemele de azi. Va cunosc bine , va urmaresc destul de des si am impresia ca uneori va paraseste obiectivitatea intelectualului de clasa. Se impune mai multa prudenta si moderatie in referirile la un trecut recent pentru ca nici pe departe lucrurile nu au stat asa cum le prezinta o asa zisa disidenta.”

Altul- care stă ascuns în spatele unei măşti şi care scrie ca obsedaţii folosind majuscule

“ Economic

IMI PLACE DE NESIMTITUL ASTA DE DIACONU, CAND IL VAD RAD DE MA PRAPADESC, ESTE SARAC , MURITOR DE FOAME SI NERUSINAT..”

Comentariile lor, apar oriunde ca ciupercile după ploaie, cu interes clar de discreditare al unor valori care mai au încă ceva de spus.

Oameni de calitatea lui Mircea Diaconu au intrat în politică nu pentru bani ci cu gândul naiv al fiecărui om de bună credinţă care crede că se mai poate schimba ceva în bine în ţara asta a noastră. Pentru a avea o infimă şansă de reuşită în lupta lor cu morile de vânt au nevoie de susţinerea noastră , a celor mulţi care suntem în permanenţă înşelaţi şi batjocoriţi. Altfel vor avea soarta lui Caratase din filmul Actorul şi sălbaticii,  film pe care îl puteţi urmări chiar aici pe blog.

P.S. Acest blog participă la concursul  SuperBlog 2013.

Paraziţii

În decembrie 1989 erau în funcţiune în Bucureşti 47 mari unităţi grupate în cinci platforme industriale şi în alte arii. Acestea erau: 

FAUR (23 AUGUST) BUCUREŞTI

I. Platforma industrială 23 august cu: Uzinele 23 august; Republica; Întreprinderea de Maşini Grele şi Agregate Bucureşti (IMUAB); Întreprinderea de Cabluri şi Materiale Electroizolante (ICME); Întreprinderea de Materiale de Construcţii Granitul; Filatura Română de Bumbac; Întreprinderea Optica Română (IOR); Întreprinderea Electroaparataj; Întreprinderea Policolor.

UZINA VULCAN

II. Platforma industrială IMGB: Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti (IMGB); O secţie a Uzinei Vulcan; Centrala Electrică de Termoficare.

IPRS BĂNEASA IERI

IPRS BĂNEASA AZI

III. Platforma industrială Pipera: Întreprinderea Electronica, Întreprinderea de Cinescoape; Întreprinderea Conect; Microelectronica; Întreprinderea de Calculatoare; Fabrica de Elemente pentru Automatizare (FEA); Automatica; IPRS Băneasa; Institutul de Cercetări pentru Industria Electrotehnică; Institutul de Cercetări Electronice; Combinatul de Prelucrarea Lemnului Pipera (CPL).

CET VEST,AZI 45%

IV. Platforma industrială Militari: Întreprinderea de băi, radiatoare, elemente şi armături sanitare (IREMOAS); Întreprinderea de materiale de construcţii (BCD); CESAROM; Turbomecanica; Centrala electrică de termoficare (CET Vest).

IAMC OTOPENI

V. Platforma industrială Băneasa-Otopeni: Întreprinderea de Avioane Bucureşti-Băneasa; Întreprinderea de piese turnate şi forjate pentru aviaţie; Întreprinderea de aparate de măsură şi control; Laromet.

TIMPURI NOI

ADESGO

VI. Alte întreprinderi din Bucureşti: Flamura Roşie; Steaua Roşie (fosta Wolf); Electrotehnica; Întreprinderea de Maşini Electrice Bucureşti (IMEB); Electromagnetica; Vulcan; Timpuri Noi (fost Lemaître); Ţesătoria 7 Noiembrie-Dudeşti; Întreprinderea Textilă Flacăra; Adesgo; Tehnica medicală; Întreprinderea de încălţăminte Carmen; Uzinele Chimice Române; Atelierele 9 Mai; Uzina Semănătoarea.

*

Privatizare, privatizare, lichidare

Cu începere din 1990/1991 cuvântul de ordine în economie şi îndeosebi în industrie a fost privatizarea, prezentată ca un panaceu universal pentru a face unităţile rentabile, competitive. Privatizarea a alternat cu falimentarea. Noii proprietari au închis fabricile, utilajul a fost demontat şi vândut ca fier vechi.

Lichidarea industriei s-a desfăşurat la scara întregii Românii. Astăzi, au mai rămas câteva unităţi mari (Piteşti, Galaţi, Mangalia etc.), proprietăţi ale unor firme dinafară. Astăzi, România importă aproape tot: de la chibrituri şi cremă de pantofi, la articolele de uz casnic cele mai diverse, la produse agroalimentare, şi, până la utilaje şi maşini complexe.

România a devenit o piaţă de desfacere a producţiei din alte ţări, din Europa, din China, din Africa.

O inventariere a industriilor dispărute în anii ‘90, cât şi după 2000, nu a fost efectuată până în prezent.

Socot că nu greşim dacă evaluăm distrugerea industrială şi economică în general la un procent de 80% la scara ţării întregi.

Până când o asemenea recapitulare va fi posibilă, propun să ne oprim asupra Capitalei.

*

Ce şi cât a rămas din cele 47 mari unităţi bucureştene?

Mai există 13 unităţi, reduse la câte o secţie-două, după cum urmează:

1. Filatura românească, azi la 1/3 din capacitate, se preconizează închiderea şi demolarea.
2. Policolor, au rămas două secţii, restul a fost demontat şi mutat în Bulgaria.
3. Centrala electrică de termoficare CET-Sud, lucrează la 40% din capacitate.
4. Combinatul de prelucrare a lemnului Pipera; sub 30% din producţia 1989; din 3.400 salariaţi, au rămas cca. 600.
5. IREMOAS, privatizată pe bucăţi; din 2.800 au rămas cca. 480 salariaţi.
6. Întreprinderea de materiale de construcţii (BCO), 40% din capacitate, din 1.600, azi 420 salariaţi.
7. CESAROM, 30% din volumul producţiei 1989, de la 2.300 la 530 salariaţi.
8. Centrala electrică de termoficare (CET Vest) maximum 45% din producţia anterioară, de la 2.300 la cca. 1.100 salariaţi.
9. Întreprinderea de aparate de măsură şi control, de la 800 la 400 salariaţi.
10. Laromet, de la 1.300 la 450 salariaţi.
11. Electromagnetica, mai funcţionează o secţie; de la 1.700 la 90 salariaţi!
12. Adesgo, mai lucrează o secţie (restul ciorapilor se importă!).
13. Semănătoarea, produce acum utilaj agricol mărunt; de la 2.800 la 400 salariaţi.

*Acapararea terenurilor unde au fost cândva fabricile

În afara vânzării instalaţiilor ca fier vechi, a fost şi un motiv direct, imediat, pentru a accelera demontarea uzinelor din Capitală: acapararea terenurilor situate în zone foarte potrivite investiţiilor imobiliare. Profiturile au fost de două ori: odată, prin vânzarea terenurilor la sume ridicate; a doua oară, prin investiţiile imobiliare în aceste zone unde transportul urban, alimentarea cu apă, cu electricitate şi căldură erau gata asigurate.

Au fost obţinute profituri uriaşe în comparaţie cu ce s-ar fi obţinut din funcţionarea în continuare a unităţilor industriale existente.

Profitul, cât mai ridicat şi rapid, a fost singurul principiu diriguitor al celor care au demontat totul.

Nevoia ţării de a avea o bază industrială – la o parte!

Soarta a zeci de mii de muncitori calificaţi şi specialişti, tehnicieni, ingineri etc.– nu interesează!

Ceea ce a avut loc în Bucureşti s-a repetat în toate marile centre ale ţării aşa încât putem estima că a mai rămas cel mult 20% din capacitatea industrială a României (existentă în decembrie 1989) şi aceasta proprietate a unor firme din alte ţări.

***

Dacă la această distrugere a bazei industriale adăugăm:

1- sistemul bancar-financiar controlat în proporţie de cca. 90% de băncile străine;

2- datoria către FMI şi Banca Mondială, şi pentru care nu a fost dată o explicaţie veridică, dar care este scadentă curând;

3- agricultura care nu este în stare să acopere nevoile populaţiei;

4- privatizările anunţate cu lozinca vindem tot: CFR Marfă, Oltchim,Electrica furnizoare, Electrica distribuţie, ELCEN Bucureşti, companiile energetice Oltenia şi Hunedoara;

5- dacă mai adăugăm cedarea, pe aproape nimic a zăcămintelor de aur, argint, cupru de la Roşia Montană şi Roşia Poieni.

Atunci nu e greu de anticipat că populaţia României se poate aştepta la ce este mai rău. Cât de rău vom constata în viitor.

***

Să mergem puţin mai departe şi să ajungem în martie 2013 ! Observăm cu stupoare că cele 5 puncte adăugate de academicianul Dinu C. Giurescu,la distrugerea bazei industriale,se menţin cu încăpăţânare şi în actualitatea anului de graţie 2013, ba mai mult putem adăuga încă vreo 2-3 puncte. Bine a spus Dinu C. Giurescu “populaţia României se poate aştepta la ce este mai rău. ” Parcă a avut o premoniţie că nu contează cine guvernează, România tot în jos plonjează !

1- sistemul bancar-financiar controlat în proporţie de cca. 90% de băncile străine;procentul de 90% este în vigoare şi astăzi !!!

2- datoria către FMI şi Banca Mondială, şi pentru care nu a fost dată o explicaţie veridică, dar care este scadentă curând + o nouă datorie la FMI cu o explicaţie mai mult decât hilară (garanţie pentru investitorii străini,care vor da năvală să investească în România) ? 3- agricultura care nu este în stare să acopere nevoile populaţiei; nu s-a schimbat nimic din mai 2012 până astăzi !

4- privatizările anunţate cu lozinca vindem tot: CFR Marfă, Oltchim, Electrica furnizoare, Electrica distribuţie, ELCEN Bucureşti, companiile energetice Oltenia şi Hunedoara; ce au hotărât vechii guvernanţi au hotărât şi noii guvernanţi.

5- dacă mai adăugăm cedarea, pe aproape nimic a zăcămintelor de aur, argint, cupru de la Roşia Montană şi Roşia Poieni +undă verde exploatării gazelor de şist (CHEVRON să trăiască,restul pot să moară);

+6- înmulţirea taxelor ca ciupercile după ploaie;

+7- ignorarea dorinţelor şi nevoilor poporului .

+8- şomajul creşte,sărăcia se adânceşte;

+9- promisiunile electorale cu “VINOVAŢII VOR FI ASPRU PEDEPSIŢI” , “NOI VOM RESPECTA LEGEA” s-au transformat într-o COABITARE ARMONIOASĂ CU DUŞMANII ROMÂNIEI.

Casa zburătoare V

1.EXT.STRADA. MAŞINA GUNOI-NOAPTE

Mai multe camionete de mic tonaj ale primăriei, cu bena neacoperită  defilează pe stradă oprindu-se din loc în loc pentru a ridica sacii de gunoi depozitaţi la marginea drumului. COSTEL lăsându-şi trupa de şoc în grija umbrelor şi a lui SORIN se duse spre un gunoier în salopetă, SEBASTIAN(35 ani), slab, blond, ochi albastri, deşirat,  care arunca doi saci de gunoi într-o camionetă acoperită cu o plasă ca un năvod. COSTEL cu prestanţa lui de fost om de afaceri conservată intact îl abordează cu tupeu.

COSTEL

Vă salut! Am o rugăminte, trebuie să fac un transport, mă ajutaţi şi pe mine? Plătesc.

SEBASTIAN

Vorbiţi cu şefu eu sunt ajutorul.

Observând şi auzind discuţia celor doi, din cabina cu doar trei locuri coboară sprinţar şoferul care este şef pe maşina de gunoi, ŞEFU, un bărbat puţin trecut de 50 de ani, cu părul aproape alb, ochii albaştri, roşu la faţă ca racul fiert, rotofei şi jovial.

ŞEFU

Care-i manevra, ce trebuie să transportăm, de unde până unde, cât dai?

COSTEL

Noroc şefu! Am de dus oamenii de colo, uite se văd de aici dar mai am de luat câţiva de pe aproape după care mergem pe strada Florilor care dă în Fericirii.

ŞEFU

Ăstia-s oameni zici tu? He, he! Sunt nişte gunoaie, nişte scursuri ale societăţii, nişte putori ordinare. Iete ai dracu' au şi lăutari după ei, unde mergeţi la nuntă? He,he,he!

COSTEL

(nervos dar neavând de ales)

Se poate ori nu se poate? Facem afacerea ori ba?

ŞEFU

(scărpinându-se pe cap gânditor)

Bă dacă erau oameni nu aveam cum, da pe gunoaiele astea le băgăm în saci şi tragem plasa pe ei ca să nu-i vadă poliţia, că mă arde. Astea sunt gunoaie mişcătoare înţelegi, rebuturi ale societăţii, căcat, câini maidanezi.He, he..! Cât dai?

COSTEL

Două sutare merge?

ŞEFU

(gânditor)

Nu prea merge că trebuie să împart cu ăsta(arată spre ajutor). Dai patru sutare şi te plimb toată noaptea în tur de oraş. He,he,he..!

COSTEL

(ca şi cum ar avea şi alte soluţii dar se grăbeşte)

Bine hai că mă grăbesc trage maşina acolo la întuneric să îi luăm.

Şefu gunoier trage maşina în întuneric şi îi face semne cu mâna ajutorului cum să procedeze cu noile gunoaie. Acesta numără 10 saci mari de plastic pe care era imprimat chipul patronului firmei de gunoi Brutus, un ochelarist brunet, şi îi aruncă în camionetă după care împreună cu COSTEL îi ajută pe toţi să urce începând cu LĂUTARUL care avea mănuşi fără degete la ambele mâini şi se cam ciupise. Limba i se dezlegase dar sticla i se golise. Se auzeau strident pe fondul sonor sirenele maşinilor de salvare şi poliţie ce treceau grăbite pe drum.

COSTEL

(către lăutar)

Dacă vii cu noi să te bagi într-un  sac de sus, dacă te încurcă acordeonul îl bag în cabină.

LĂUTARUL

(în timp ce se urca în spatele camionetei.)

Vin şefu, că cred că e de bine, mi-a suflat mie SORIN câte ceva de mata şi ieu am ureche muzicală nu jucărie, prind melodia din zbor nu îmi trebuie mie note muzicale pe hârtie, adeca partituri. Şi dacă nu vin ce fac că îngheţ p-acia să moară mă-sa!. Ăştia de la magaziile astea nu mă primesc că am băutură, da eu fără sticlă nu pot că mi se înnoadă limba şi fac cârcei la deşte. De ăsta nu mă despart nici mort(făcu două acorduri din clape)... că fără el eram dus de mult!.

După ce urcă toată lumea, LĂUTARUL, MARIA, CÂNTĂREŢUL, apare ca din senin ANGELA,  femeia de  55 de ani cu părul răvăşit, ca ieşită din minţi. Aceasta cară imensul geamantan. Ajutorul de gunoier o priveşte insistent.

ANGELA

(disperată, ca o ultimă şansă)

Luaţi-mă şi pe mine, fie-vă milă că mor de frig ca moşul ăla!.

SORIN

Da de ce nu te duci acasă păpuşa?

ANGELA

Asta e casa mea, valiza asta!

COSTEL

(către SORIN)

Hai s-o luăm doar nu o să lăsăm păpuşa asta cum zici, în ger!.

SORIN

Da cum te cheamă scumpici? Hai sus, eu sunt SORIN. Pune sacu' pe cap.

în timp ce este ajutată cu eleganţă să urce  de către SORIN curtenitorul, ANGELA răspunde cu un uşor tremur din bărbie dar ceva mai senină în priviri.

ANGELA

Angela !.

Toată lumea urcă în camionetă şi se bagă în saci aşa cum au fost indicaţiile iar SORIN dă semnalul de plecare intrând şi el ultimul în sac. Ajutorul aruncă plasa peste sacii plini după care se urcă în cabină lângă COSTEL care stătea la mijloc între el şi şofer iar camioneta pleacă. Din spate se auzi ordinul lui SORIN care strigă scurt.

SORIN

La cimitir! Capu'la fund!

2.INT.MAŞINA.GUNOI-NOAPTE

Şefu manevrează volanul degajat în timp ce conduce şi parlamentează cu COSTEL.

ŞEFU

La cimitir să fie, dacă n-am învăţat carte mai rău îmi trebuie!

COSTEL

(fericit că a găsit maşină)

Domnule, carte nu cred că n-aţi învăţat după câte văd eu, da’ oricât ai învăţa niciodată nu e destul, e ca o picătură de apă într-un ocean.

ŞEFU

Poţi să îmi spui Emil.

COSTEL

Îmi pare bine eu sunt COSTEL.

ŞEFU

M-ai ghicit Costele ai spirit de observaţie fin. Profesia mea este de cibernetician de primă generaţie şi designer. M-am angajat aici pe maşină după restructurare să optimizez procesul de încărcare şi descărcare al gunoiului pe traseu, începând de pe stradă, până la groapa de gunoi.

COSTEL

Treabă grea.

ŞEFU

O să fac o lucrare pentru doctorat pe tema asta şi voi ajunge d-l. doctor gunoier cibernetician.

COSTEL

Iese banu'?

ŞEFU

Aici, la gunoaie am salariu mai bun decât au cei doi colegi ai mei care au mai rămas în cercetare. Păi ce  să facem să murim? Să moară dracu că e negru ca noaptea. Că dacă n-ai bani miroşi ca ăştia pe care îi cărăm în spate, a gunoi ori a prost,he,he!

Conduce privind în lunetă.

ŞEFU

în ziua de azi trebuie să fii şmecher, să faci compromisuri ca să te descurci, să-ţi meargă mintea la tâmpenii altfel crăpi sau te urci pe Casa Poporului. Tre' să ai obrazul gros şi curul tare! Uite colegul, ajutorul meu Sebastian, a fost asistent universitar trei ani la politehnică, la chimie şi acum plimbă gunoaie, asta e, ce să facem ..he,he!

Sebastian privea în gol urmărind parcă un punct fix de pe parbriz.

COSTEL

( gânditor)

Să trăieşti înseamnă să supravieţuieşti, vorba aia.

ŞEFU

Trăieşti pentru o pereche de haine, vii pe lume gol şi pleci îmbrăcat, aşa zicea una ieri la televizor dacă tot e să filozofăm. Sebastian dă şi tu drumu' la radio. Hai că aproape am ajuns.

Sebastian porni radioul, la care  se anunţa starea vremii cu temperaturi sub zero grade şi cu ninsoare abundentă, după care care privi către un punct fix pe parbriz şi rămase cu privirea acolo, mut şi gânditor. Pe tot traseul copacii de pe marginea drumului erau retezaţi cum ar fi loviţi de maşini sau tăiaţi pur şi simplu. ŞEFU conduce povestind, COSTEL priveşte drumul, copacii tăiaţi iar Sebastian ajutorul se uită în gol, absent. Trec în viteză pe lângă muzeul de istorie.

3.EXT.MUZEU.NOAPTE

În faţa muzeului DOI VAGABONZI tăiau cu fierăstraiele două busturi de bronz care îl reprezentau pe Decebal şi pe Mihai Eminescu. Lui Decebal îi tăiau capul.

4.INT.MAŞINA GUNOI-NOAPTE

Nimeni nu observă.

COSTEL

Nea Emile mi-e teamă să nu îngheţe oamenii în spate pe frigul ăsta.

ŞEFU

Stai bă liniştit că în saci de plastic nu au cum să îngheţe că se creează între jegul lor şi plastic un strat intermediar de aer cald ca la termopane, e studiată treaba şi ăştia, beţivii ăştia sunt plini de trăscău care îi ajută, mai e şi jegul lor de protecţie, dar ce atâta gargară pentru căcaţii ăia, să ştii de la mine.. căcatul şi alcoolul nu îngheaţă. Eu i-aş aduna pe toţi de pe străzi şi i-aş ...

..lăsând volanul şi mimând că trage cu mitraliera, după care începu să povestească amintiri legate de boschetari..

ŞEFU

În tramvai, unu d-ăsta cu o pungă. Unei doamne i s-a făcut milă de gunoi şi i-a dat nişte mărunţiş iar odiosul a aruncat cu banii pe jos înjurând femeia că i-a dat bani puţini,..femeia aia la care eu i-aş fi făcut altceva de bună ce era. Păi să nu îi dai cu bolovanu' în cap, nenorocitul? Altul în spate, amicul lui făcea pe şmecherul şi cânta porcoşenii..păi dă-l în hristoşii mă-sii că-mi venea să-i dau cu barosu-n căpăţână de căcat ce e el, ce-s obligat să îl aud pe el în tramvai, să miros putoarea lui?. Dacă le dai haine le faci un rău, le lasă, că nu le mai dă nimeni de pomană , de aia umblă aşa jegoşi, ca să impresioneze lumea, nişte beţivi ordinari.

COSTEL

Doar ei sunt de vină? Le ia banca casele şi gata, e doar vina lor. Îşi pierd serviciile şi nu mereu din vina lor, protecţie socială  ..calu ... şi căciula!

În parbriz apare ca într-un film horror bastonul roş-alb al poliţaiului. STOP. Control de rutină, şeful calcă frânele şi opreşte. Şefu' îi mută rapid o canadiană de gunoier lui COSTEL pentru deghizare. Sebastian se albeşte la faţă.

ŞEFU

(ordin către COSTEL)

Pune asta pe tine! Să nu dea de căcaţii ăia că dau de dracu, mă dă afară de la gunoi.

POLIŢIST

Actele vă rog!

ŞEFU

(prezentând actele)

S-a întâmplat ceva?

Băgându-le lanternele în ochi celor din cabină şi privindu-i atent.

POLIŢIST

Razie, căutăm un criminal în serie. Unul care omoară dromomani.

ŞEFU

Ce-s ăia dromomani?

POLIŢIST

Un fel de homeleşi.

ŞEFU

Ce-s ăia?

POLIŢIST

(dă din umeri neavând răspuns)

Dacă auziţi ceva sunaţi la 112! A fost otrăvit unul acum în curtea azilului.

5.EXT.TUR.MAŞINA.GUNOI-NOAPTE

După care înconjoară maşina căzând cu ochii(detaliu) pe mutra patronului firmei gunoierilor imprimată pe sacii ce respirau vizibil în spinarea camionetei. Vizibil deranjat de mirosuri trage o flegmă înspre saci pe mutra imprimată a lui Brutus , după care pleacă cu actele în mânuşă spre şofer.

POLIŢIST

(înmânându-i actele şoferului)

Liber!

Sebastian ajutorul începu să zâmbească reţinut

ŞEFU

Dromoman e un fel de şobolan, ăştia habar nu au ce caută, he, he,he!.

6.EXT.INTRARE.CIMITIR-NOAPTE

COSTEL şi SORIN aşteaptă discutând la portile cimitirului. Un PAZNIC beat mort şi îmbrăcat în aceleaşi haine ca şi trompeta Tucă, cu oaia veselă ca emblemă, apare să vadă ce vor cei doi care au coborât dintr-o maşină de gunoi aşa târziu în noapte.

COSTEL

Bună seara! Avem şi noi pe cineva aici şi vrem să îi facem o vizită.

PAZNIC

(turmentat)

După ora 19 vizitele sunt interzise. Stop. Pe aici nu se trece.

COSTEL

Da ce-i aici spital, ce trezim morţii? Ne aşteaptă prietenul nostru.

PAZNIC

Da ce aveţi petrecere? Hai dă de o cinzeacă şi un pachet de ţigări şi poţi să stai până dimineaţă. Da mai repede că închide la Non Stop şi mă răzgândesc!

COSTEL se caută prin buzunare şi scoate nişte bani pe care îi dă paznicului, care mulţumit deschide poarta metalică a cimitirului lăsându-le calea liberă celor doi plecând apoi cu banii în mână spre chioşcul de la intrare.

7.EXT.CHIOŞC.INTRARE.CIMITIR-NOAPTE

Aici pe lângă flori, coroane şi lumânări se vindeau multe produse lumeşti printre care prezervative, ţigări şi băutură. Toate acestea se vedeau expuse în vitrina magazinului. Paznicul deschise uşa chioşcului şi intră.

8.EXT.CIMITIR-NOAPTE

Atmosferă sinistră, întuneric beznă pe alei iar printre morminte ard din loc în loc focuri şi lumânări. În spatele crucilor se ascund morţi vii, bărbaţi, copii şi femei preocupaţi să adune cartoane sau vreascuri pentru foc, jerpeliţi, murdari, cu priviri tulburi şi feţe obosite de muribunzi. Telefoane mobile sunau din când în când dar nu răspundea nimeni. O MOGÂLDEAŢĂ de femeie  se deplasează ca o stafie acoperită complet de cartoane,  deschide uşa unui cavou şi dispare înăuntru. SORIN scoate telefonul mobil şi apelează un număr aşteptând. Un târâit ca de greiere se auzi înfundat pe aproape. Cineva de la capătul celălalt al firului răspunse.

SORIN

(cu mobilul la ureche)

Noroc GICĂ, mai trăieşti mă, am venit la tine cu COSTEL sunt pe aleea principală, zi pe unde o iau că am uitat. La ce număr.(apoi râzând către COSTEL)-Auzi cică trăieşte, da' e la doi metri sub pământ.

Capacul unui mormânt din apropiere, ascuns  de un acoperiş în două ape compus din patru panouri fotovoltaice, se ridică cu zgomot metalic cu ajutorul unui scripete suspendat, legat cu o funie care ducea în mormânt. Din mormânt o rază puternică de neon luminează cerul şi GICĂ MECANICU(50 ani), grăsuţ, serios, cu o barbă roşcată  îngrijită, chelios, îmbrăcat în pantaloni scurţi şi tricou cu mânecă scurtă apare luminat în raza de lumină urcând pe nişte scări, ameninţător cu o cheie franceză în mâna dreaptă..

GICĂ MECANICU

(zgribulindu-se de frig)

Ce faceţi mă, voi sunteţi, nici aici nu scap de voi? No da frig e băga-mi-aş. Hai înăuntru să vă încălziţi, bem ceva, vă spălaţi, tu Sorine că eşti soios şi să spuneţi care-i baiul. Ce mai faci Costele?.

COSTEL

Ce să fac GICĂ, nu aşa bine ca tine. Îmbracă-te şi hai cu noi repede că avem treabă. Să iei şi nişte scule.

GICĂ MECANICU

La ora asta ce aţi înnebunit?... No hai că vin că n-ar fi nici prima nici ultima dată. Dacă e de treabă atunci nu-i tocmeală. Mi s-o stricat cremaliera la trapă, trebuie unsă şi asta pe geru' asta..Unde merem, la tine la atelier, iar te muţi?

Spunând aceste cuvinte coborî în adâncuri ca pe o scară rulantă, capacul închizându-se în urma lui ermetic cu scrâşnetul frecării de lanţ pe lemn cum ai scoate apă dintr-o fântână. Ningea din ce în ce mai tare. După puţin timp apare îmbrăcat într-o salopetă soioasă, plină de uleiuri, îmblănită şi cu glugă, aşa cum au mecanicii la aviaţie iarna, care avea pe spate imprimat LOW COST, cu o imensă trusă de scule într-o mână şi cu o rangă în cealaltă.

GICĂ MECANICU

(mândru, ridicând ranga deasupra capului.)

Cu ranga asta fac mangialâc şi răstorn un bloc dacă îmi pun mintea. Fără ranga asta nu plec de acasă nici să cumpăr o pâine.

SORIN

GICĂ să te gândeşti ce mai ai de luat că acolo unde mergem e de stat şi avem masă şi casă asigurată.

GICĂ MECANICU

(cu accent ardelenesc târând trusa grea)

No că tu glumeşti, păi atunci înseamnă că e de treabă ca pe şantier, hai la ştrand acolo în dreapta să iau un ajutor, doarme acolo un puşti harnic, am făcut  ciubucuri amândoi, l-am învăţat meserie. E băiat de treabă. L-au gonit de la  mânăstire că se uita după femei şi fugea în comună la el de juca fotbal toată ziua cu băieţii. Hai ajută-mă că nu pot să car singur că mă ţin şalele.

Merseră ceva vreme prin cimitir printre umbre, scărţâit de porţi şi focuri răzleţe după care GICĂ se opri bătând în uşa unei magazii pe care scria w.c. şi din care scoase capul o bătrână.

GICĂ MECANICU

(milos, accent ardelenesc)

Aici sunt două soiuri de morţi, ăia din pământ şi ăia de la suprafaţă care se chinuie să intre în morminte. Aici e locul meu de veci, cu ăsta am mai rămas după ce curva de nevastă-mea mi-o luat totul şi s-o dus la primul bărbat, după ce i-am  crescut trei copii. Am făcut trei case pentru nevastă şi copii şi acum dorm în cimitir.(discuta cu COSTEL)-

COSTEL

Lasă GICĂ, şi Faion a scris trei cărţi şi tot în cimitir o să ajungă.

GICĂ MECANICU

Când oi muri nici dric nu mai îmi trebe că am totul pregătit.

după care se adresează bunicii care stătea cu capul scos pe uşă aşteptând să vadă ce se întâmplă

GICĂ MECANICU

Haide, no ia-l şi pe băiat şi veniţi cu mine. Să iei şi ghiozdanul pentru şcoală că mergem la un preten stăm mai mult acolo la căldură.

BUNICA

E bine şi aici că avem apă şi o masă pe zi de la biserică. Am aprins şi focul într-un ceaun mare. Ne încălzim cu cartoane.

Din magazie, ca şi cum asta aşteptau de o viaţă ieşi grăbită BUNICA de 72 de ani, îmbrăcată modest într-un palton negru, dar rujată şi fardată, cu pălărie şi cercei în urechi, trăgând de mână un puşti de 10 ani cu ochelari, CORNELUŞ, înfofolit cu fular, mânuşi şi căciulă de către BUNICA grijulie..Miroseau amândoi puternic a fum şi a closet, bătrâna fiind afectată vizibil de acest lucru în timp ce mirosea hainele băiatului care ducea o sacoşă plină cu caiete şi cărţi. COSTEL mergea ţinându-se discret cu mâna de nas.

SORIN

(către GICĂ)

Mai mergem la ştrand?

GICĂ MECANICU

(cu accent ardelenesc)

Cum nu! Unde e acum ştrand tot cimitir o fost.

SORIN

Amu no hai la ştrand, we love to entertain you, călcăm şi pe morţi dacă e nevoie.

Din cimitir în ştrand se intra printr-un gard rupt.

9.EXT.ŞTRAND-NOAPTE

Strandul are trei bazine care pe vreme de iarnă nu au niciun rost. Peisaj de iarnă la ştrand.

GICĂ MECANICU

Nelule, pe unde te-ai pitit mă?

NELU(20 ani), înalt, şaten, ochi verzi, bine făcut, tuns scurt, iese de sub o barcă învelit într-o pătură pusă peste un trening jerpelit şi înconjurat de câini. Ridică barca mică întoarsă cu burta-n jos care îl acoperise aproape complet. E rumen în obraji, iar mâinile sale sunt oglinda unor munci grele pe care le prestează pentru o bucata de pâine. Dintr-o parte se aude un schelălăit de căţelandru. NELU fuge pe direcţia ţipetelor, unde într-un bazin înota cu ultimele puteri  un căţel printre pojghiţe de gheaţă. NELU, se dezbracă de trening şi rămâne în chiloţi şi bustul gol. Sare pe ghiaţa care se sparge instantaneu şi înaintează  până la căţel după care se întoarce victorios spre vizitatori printre fulgii de zăpadă.

NELU

Iaca m-am pitit printre valuri să-l salvez pe ăsta mic, muri-iar moartea!

Un căţel alb, ud, cu pete negre stătea liniştit în braţele vânjoase ale lui NELU până când acesta îl predă căţelei care mai avea încă patru pui de  două trei luni în grijă maternă. Apoi NELU începu să povestească.

NELU

(speriat dar mulţumit)

P-ăsta l-am scăpat , da pe Sebi n-am putut. Astă vară a sărit că fierbea sângele în el de la căldură în bazinul mare şi nu ştia să înoate. Îi luase punga minţile. Toţi au ieşit din apă. Mulţi au plecat de tot afară, cu scandal, cereau să li se dea banii îndărăt că cică le-a spurcat apa ..A luat două guri de apă şi s-a înnecat. După o oră  l-au scos, era umflat şi vânăt. Eu nu eram aici că poate îl salvam, săpam gropi în cimitir. Da bine că l-am scăpat pe ăsta micu'.

Spuse privind către căţel.

COSTEL

(preocupat)

Hai odată că îngheaţă lumea în maşină, să ne grăbim.

GICĂ MECANICU

Repede Neluţule ia sacoşa, şterge-te cu prosopul ăsta, pune ceva pe tine şi hai..avem treabă!

Toată trupa se grăbea să ajungă la ieşirea cimitirului datorită neliniştii lui COSTEL. La ieşire poarta era larg deschisă, paznicul dormea într-o boxă sforăind neîntors.

10.EXT.POARTĂ.CIMITIR.NOAPTE

Dincolo de poartă Şefu Emil bătea nervos din picioare trăgând dintr-o ţigară.

ŞEFU

Haideţi bă în saci că se face zi, ce dracu!

Noii pasageri, instruiţi cum trebuie de SORIN urcară în camionetă băgându-se cu încredere în saci, iar SORIN indică din nou traseul.

SORIN

La canale, la metrou! Capu' la fund!

Ironic, scoţând capul pe geamul semi-deschis al maşinii care pleacă în trombă cu scârţâit de roţi.

ŞEFU

La canale să trăiţi?

Va urma...

Devalizarea Bancorex, operatiunea securistilor

Istoria recenta a ciocoilor vechi si noi. Despre tot ce a fost si nu mai este.Articole aparute in presa la vremea respectiva despre păgubiţi şi profitori.Despre tot ce s-a pierdut sau s-a câştigat în urma privatizărilor vechilor instituţii, uzine sau intreprinderi. Despre privatizari si falimentari suspecte. 

Bancorex a fost o bancă românească înființată în 1968 sub denumirea de „Banca Română de Comerț Exterior” (BRCE) și lichidată în1999. A fost radiată de la Serviciul Comerțului la data de 1 octombrie 1999^[1]. Până să fie trecută pe linie moartă, Bancorex a avut șase președinți: Vasile Voloseniuc, Dan Pascariu, Răzvan Temeșan (1992-1997), Florin Ionescu (1997-1998), Vlad Soare și Nicolae Dănilă^[1]

-A fost înființată în anul 1968^[3]. Conform unor informații, niciodată recunoscute oficial, printre primii săi acționari s-au numărat și anumiți capi ai mafiei italiene din anturajul lui Licio Gelli, aflați în legatură cu gruparea Propaganda Due^[3]. Timp de peste două decenii, prin intermediul BRCE s-au derulat cele mai multe operațiuni comerciale speciale efectuate de regimul comunist^[3]. După 1989 s-a aflat că majoritatea tranzacțiilor s-au derulat prin intermediul unor întreprinderi de comerț exterior în cadrul cărora erau angajați ofițeri de securitate ai Direcției de Informații Externe (DIE)^[3]. Valuta provenită din OV (operațiunile valutare), dar și din comisioanele aferente acelor tranzacții era depusă în conturi secrete deschise pe numele unor ofițeri DIE^[3]. După 1990, Bancorex și-a păstrat statutul de bancă specializată în tranzacții financiare externe, fiind considerată un fel de „regină” a băncilor din România^[3]. Sloganul ei publicitar era „O bancă pentru mileniul trei”, iar, la un moment dat, toate marile afaceri din România postdecembristă s-au derulat prin conturile Bancorex^[3].

La data de 27 iunie 1999, Agenția de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB) a preluat dosarele cu credite neperformante de la Bancorex, în număr de 1.022^[4].

-După 1990, mii de muncitori care au lucrat în străinătate înainte de 1989 au încercat să-și retragă banii din conturile Bancorex dar au constatat că nu mai exista niciun cent în conturi^[5]. Mai mult, nici actele contabile din Bancorex nu mai arătau exact ce sume aveau oamenii în conturi^[5].

Devalizarea Bancorex

-Pierderile Bancorex datorate creditelor nerambursate sau ilegale, s-au ridicat la suma de 1,8 miliarde de dolari^[3].

În perioada 1994 - 1996, Guvernul Văcăroiu a contractat diverse bunuri și servicii fictive, în valoare de cel puțin 30 milioane de dolari, iar banii au fost plătiți de Bancorex^[6]. Adrian Costea, persoană cu cetățenie franceză și română a servit ca partener de afaceri cu România în aceste acțiuni^[6]. În timpul încheierii contractelor cu România el era recunoscut ca fiind consilier extraordinar al președintelui Ion Iliescu^[6].

Afacerea „Agroholding” - Adrian Costea a încasat de la Bacorex o sumă de 6 milioane de euro pentru care urma să livreze motorină firmei Agroholding, livrare care nu a mai avut loc, Adrian Costea fiind considerat dispărut^[6]. Afacerea „Albumul” - în martie 1995, la nici un an de la „dispariția” lui Costea cu 6 milioane de dolari din afacerea "Agroholding", Viorel Hrebenciuc, ca secretar general al Guvernului Văcăroiu a încheiat cu Adrian Costea un contract de editare al unui album despre România - „Eternelle et fascinannte Roumanie”^[6]. Pentru această afacere Costea a încasat 5,7 milioane de dolari pentru editarea albumului^[6].

Un alt intermediar a fost Ion Cazacu de la „Star Trade”, care apare în mai multe dosare penale cu afaceri controversate, între care se află o gaură de 18 milioane de dolari făcută Bancorex între anii 1994-1996, tot pentru așa zisele importuri strategice de motorină^[6].

O anchetă inițiată de procurorii francezi a arătat că o parte din dolarii primiți de Costea au fost virați în conturile din străinătate ale unor demnitari, pe vremea aceea ai PDSR, sau au fost folosiți pentru deplasările sau cazările acestora^[6]. Între demnitarii cu cont deschis și alimentat de Costea se afla și Iosif Boda, fost consilier prezidențial al lui Iliescu, coleg cu Costea^[6].

Printre persoanele în conturile cărora au ajuns banii lui Costea se numără Adrian Năstase (prim-vicepreședinte PDSR), Viorel Hrebenciuc (deputat PDSR), Nicolae Văcăroiu (senator PDSR), Teodor Meleșcanu (presedinte ApR), Iosif Boda (deputat ApR), Mircea Coșea (deputat, ex-ApR, ulterior în UFD), Răzvan Temeșan (fost director Bancorex)^[7].

De asemenea în perioada 1994-1996, Bancorex a acordat sponsorizări ilegale de peste 43 de miliarde de lei^[8].

În aprilie 1999, s-a constituit Comisia parlamentară de control a activității Bancorex, condusă de senatorul Andreiu Oprea^[8]. Intenția comisiei era de a lămuri circumstanțele în care s-a produs devalizarea băncii, de a explica metodele și de a stabili persoanele implicate^[8]. În paralel, fostul președinte al băncii, Răzvan Temeșan, era cercetat în 33 de dosare privind activitatea sa de la Bancorex^[8].

Pierderile[modificare]

În anul 1999, ministrul finanțelor a alocat de la buget o sumă de aproximativ 400 de milioane de dolari (4.128 miliarde lei vechi) pentru a sprijini financiar BANCOREX, ca urmare a creditelor neperformante acordate de Răzvan Temeșan^[9]. Până în 1999, statul a dăruit în total BANCOREX circa 900 de milioane de dolari^[9].

Personajele ascunse in spatele firmelor care au pus umarul la devalizarea Bancorex incep sa capete contur. Numelor stiute pana acum li se adauga altele noi, pe care „Evenimentul zilei” le face publice incepand de astazi intr-un serial fulminant.

Concluzia este transanta: groparii fostei Banci Romane de Comert Exterior sunt, in buna parte, fosti ofiteri de securitate sau persoane conectate la interesele fostei Securitati.

Deconspirarea acestora si a metodelor prin care au actionat indica faptul ca, si la nivelul anilor ‘90, a actionat o adevarata retea securistica, cu puternice interese in mediul de afaceri si cel financiar-bancar.

Multi dintre „afaceristii” care au uitat sa mai returneze creditele de milioane de dolari luate de la Bancorex sunt acum demnitari ai statului, ocupa pozitii importante in topul celor mai bogati romani sau fac afaceri la nivel mare, insa intr-o discretie totala.

Linistea de care se bucura „miliardarii de carton” ridicati peste noapte pe spinarea Bancorex este data si de pasivitatea totala a institutiilor statului care par sa fi uitat de cele aproape doua miliarde de dolari care trebuie recuperati de la acestia.

Teoria lui Ionescu

Mecanismul care a dus la falimentul Bancorex, cea mai mare banca romaneasca la mijlocul anilor ‘90, ne-a fost explicat de Florin Ionescu, fostul presedinte al bancii din perioada martie 1997-martie 1998. „Teoria mea este ca au fost doua elemente care au dus la falimentul bancii.

Primul a fost interesul marilor debitori, in cap cu Paunestii si ceilalti, in ideea ca o banca prabusita nu-si mai primeste creditele inapoi. Al doilea a fost interesul Bancii Mondiale care nu avea nevoie de o banca romaneasca puternica pentru ca trebuia sa faca loc bancilor straine”.

Florin Ionescu sustine ca relatiile cu fosta Securitate trebuie cautate incepand cu Razvan Temesan, presedintele bancii din perioada 1993-1997. „Razvan Temesan era singurul care avea un cuvant de spus in Bancorex. Dupa cum se scria si se spunea, a fost ofiter acoperit la Directia de Informatii Externe inainte de ‘89.

Multe dintre creditele mari care s-au dat si nu s-au mai rambursat au avut in spate Securitatea, Securiate care a reactivat sau a pastrat multi fosti ofiteri din DIE si in SIE. Temesan a fost numit acolo de ei ca sa le reprezinte interesele si le-a reprezentat foarte bine”, ne-a mai declarat Florin Ionescu.

Varianta lui Temesan

De partea cealalta, Razvan Temesan sustine ca informatiile aparute in presa potrivit carora ar fi fost ofiter DIE „sunt povesti. Asa zicea si domnul Nistorescu. Din pacate, foarte multi ofiteri ai serviciilor secrete mi-au carotat la nivel profund toate incercarile mele”.

Acesta mai spune ca singurele relatii cu Securitatea le-a avut prin intermediul rapoartelor pe care le dadea la intoarcerea din strainatate. Temesan sustine ca nu a fost contactat niciodata de vreun ofiter cu scopul de a fi racolat.

Cat despre creditele neperformante care au dus la prabusirea bancii, Temesan nu-si gaseste nicio vina: „Eu nu am dat nici un credit macar, nici un credit. Toate creditele din banca au fost date pe vremea mea cu respectarea unei metodologii de activitate bancara care nici astazi nu este aplicata de bancile din Romania pentru ca era extrem de minutios si corect elaborata.

Ele treceau pe la diferite comitete de analiza si aprobate de o comisie de credite”.

Temesan mai spune ca in sucursalele bancii se puteau aproba credite de pana la doua milioane de dolari de catre aceste comitete. „Tot ce trecea de doua milioane de dolari venea in centrala, unde era analizat si era propus spre aprobare comitetului de credite.

Comitetul de credite era format din cinci membri, condus de Florin Ionescu, care era vicepresedintele bancii”, ne-a mai spus fostul presedinte Bancorex.

Securistii se creditau intre ei

Analistul financiar Bogdan Baltazar a numit Bancorex „un fel de El Dorado al creditelor”. El a clasificat marile tunuri in doua categorii: „Au fost credite politice, acordate, practic, prin telefon. Sa zicem ca suna cineva de la Cotroceni si spunea: „Da-i lui cutare atatia bani!”, sefii Bancorex se executau. Mai existau si creditele clientelare.

Mecanismul este de-a dreptul fascinant. S-au gasit credite mari fara dosar de credit! Sau fara garantii”, a declarat Baltazar pentru EVZ.

Referindu-se la „armata” de ofiteri DIE care a luat bani de la Bancorex fara sa-i mai returneze, Bogdan Baltazar a comentat: „Sigur ca au existat multi ofiteri de securitate. Practic, ei aranjau creditele pentru oamenii lor”. Spre deosebire de altii, Baltazar a recunoscut public ca, la randul lui, a fost ofiter DIE.

Dincolo de toate aceste chestiuni, ramane una extrem de arzatoare in buzunarele romanilor: cum si cand se vor recupera datoriile de la debitorii Bancorex. Potrivit lui Bogdan Orasanu, presedintele AVAS, exista mai multe variante prin care statul poate sa recupereze „gaura” de la Bancorex, variante puse deja in aplicare.

Luati banii de la groparii Bancorex!

Averile miliardarilor de carton s-au cladit pe creditele neperformante obtinute de la fosta banca de comert exterior.

Suma pe care statul roman, prin intermediul AVAS, o are de recuperat de la cele peste 700 de firme aflate pe lista datornicilor la Bancorex este de 1,2 miliarde de dolari.

Razvan Orasanu, presedintele AVAS, a declarat pentru EVZ ca, potrivit unei evaluari facute in 1999 de PriceWaterhouseCoopers dosarelor de credite la Bancorex preluate de AVAS, s-a ajuns la concluzia ca nu se va recupera decat intre 10% si 15% din suma totala. Totusi, Orasanu sustine ca AVAS a recuperat aproape 30% din sumele nerambursate si ca procesul este in curs.

Daca miliardul de dolari ar fi fost recuperat, toti banii ar fi ajuns la bugetul de stat, putand fi o solutie pentru rezolvarea mai multor probleme sociale.

Cu alte cuvinte, chiar daca nu vom scoate bani din buzunar ca sa acoperim gaura Bancorex, Romania ar fi putut fi mai bogata cu 55 de dolari pe cap de locuitor. 

Metode de recuperare

Razvan Orasanu, ne-a declarat ca "desi termenul-limita pentru prescrierea datoriilor la Bancorex  va fi peste o luna, prescriptia se va intrerupe daca sunt acte de executare, adica blocari de conturi, sechestre si alte forme de recuperare a debitelor".

Orasanu sustine ca, inca de la inceputul acestui an, a cerut ca toate firmele datornice in cazul Bancorex, inclusiv persoanele fizice, sa fie trecute intr-o forma de executare.

"Daca o firma are conturile blocate si s-a incasat fie si un leu, prescriptia nu mai actioneaza. Din acel moment, societatea este pasibila de executare, pana la inchiderea debitului, iar toate bunurile sunt urmarite", ne-a mai declarat Orasanu.  

Potrivit presedintelui AVAS, exista mai multe variante prin care statul poate sa recupereze "gaura" de la Bancorex, variante puse deja in aplicare.

"Daca firmele nu sunt in faliment, se blocheaza conturile sau se scot la licitatie bunurile urmaribile. Daca exista firme care au avut giranti, se trece la executarea acestora, cum a fost cazul SIF Moldova, de la care AVAS a recuperat anul acesta 18 milioane de dolari. Ei insisi nu ne datorau nimic, dar au fost giranti pentru alte companii care nu si-au achitat debitele. Daca se termina procedura de lichidare si statul nu a obtinut o suma multumitoare, atunci se ajunge la atragerea raspunderii patrimoniale a administratorilor. AVAS-ul a deschis  zeci si sute de procese in acest sens", a explicat Orasanu pentru EVZ.

Primii trei tepari 

Campionul devalizarii Bancorex a fost grupul de societati SANCA, aflat in proprietatea unui apropiat PSD, Alexandru Raducan. Firma lui Raducan a ridicat un credit in valoare de 58 de milioane de dolari, desi procentul de garantare al SANCA, se ridica abia la 70% din valoarea totala a creditului.

Locul doi este ocupat de firma Ulco SA, cu un credit de 57,9 milioane de dolari. Aflata acum in faliment, Ulco nu mai poate fi executata silit de AVAS. Actionarul majoritar al Ulco este o firma din Germania, in spatele careia se afla controversatul afacerist Nicolae Basoiu. "Baron" in piata uleiurilor vegetale, Basoiu a fost cercetat de procurori pentru fapte de coruptie.

"Bronzul" datornicilor la Bancorex a fost adjudecat de combinatul de ingrasaminte chimice Azochim din Piatra Neamt. Valoarea creditului: 31,7 milioane de dolari. Din 1997, Azocim este patronat de grupul InterAgro. Adica de multimilionarul Ioan Niculae - fost ofiter de informatii.

IA BANU' SI DU-TE!
Datornici cu epoleti

Multi dintre patronii firmelor care au luat credite preferentiale de la Bancorex, fara sa mai returneze milioanele de dolari, sunt legati de serviciile de informatii. Se disting indivizii implicati in afacerea "Jimbolia", prin care s-a incalcat embargoul impus de ONU asupra Iugoslaviei in anii ‘90.

Contrabanda cu carburanti s-a derulat sub protectia SRI, in perioada in care seful institutiei era Virgil Magureanu. Patru dintre firmele implicate in trafic au primit credite astronomice de la Bancorex, pentru a cumpara combustibili de la rafinariile ploiestene: Tracia International SA - 12.544.140 USD, Silvesta SRL - 21.109.369 USD, General Trading&Investments Co SA (GTI) - 22.148.708 USD si Sibco LTP Impex SRL - 7.703.674 USD.

Silvesta SRL a fost infiintata de Ioan Silvestru si Ilie Stanciu, fosti ofiteri de securitate. In acte, firma Sibco este stapanita de acelasi Ilie Stanciu, dar si de Constantin Bostina, ministru al industriilor in timpul lui Ceausescu. 

La randul sau, GTI este controlata de Teodor Vostinaru, un afacerist cercetat penal pentru evaziune fiscala. Vostinaru a fost asociat in GTI cu fostul sef SIPA, Marian Ureche, securist dovedit ca a facut politie politica. 

Tracia International este controlata de Petru Neidoni si Constantin Grigoriu. De-a lungul timpului, s-a vehiculat ca firmele traficante de petrol si datornice la Bancorex erau, de fapt, paravanele SRI. 

Amicii lui Magureanu si Florin Calinescu

Dorin Iacob, fostul sef de cabinet al lui Virgil Magureanu a fost implicat in spolierea Bancorex. Firma sa, Bel Ami Invest SA, a obtinut un credit de 493.164 dolari. Ulterior, societatea lui Iacob a intrat in faliment fara ca statul sa execute firma pentru recuperarea datoriei. 

Iacob a parasit SRI impreuna cu Magureanu, urmandu-l pe acesta in politica. Cei doi au infiintat un partid de buzunar, care a fuzionat cu PD-ul condus de Traian Basescu. 

Alt datornic este Viorel Muresan, partener de afaceri cu vedeta TV, Florin Calinescu. Societatea Viorex International SRL, primul producator autohton de blugi - stapanita de Muresan -, figureaza in evidentele AVAS cu un credit nerambursat de 205.757 dolari.

Pe acelasi tipic, firma lui Muresan a intrat in faliment, lasand statul cu buzele umflate, insa nu inainte de a-si muta activitatea de baza pe alta companie, impreuna cu activele. In 2002, Viorel Muresan l-a cooptat si pe Florin Calinescu in afacerea cu blugi.

PIERDERI MAJORE

Bancorex, un ghem de interese

In 1989, Banca Romana de Comert Exterior, devenita ulterior Bancorex, era una dintre cele patru banci care activau pe piata din Romania. Aceasta detinea "monopolul" pe tot ceea ce insemna operatiune valutara in Romania. 

Primele probleme au fost semnalate abia in perioada 1998-1999, cand s-a luat in discutie falimentul bancii. La momentul respectiv, intregul sistem bancar se afla in criza de lichiditati, iar moneda nationala se deprecia masiv in fata dolarului. 

Erau anii care urmau recomandarii FMI de a declara Romania in capacitate de plata. Institutiile de credit nu mai puteau obtine lichiditati de la BNR si apelau la piata interbancara, unde dobanzile pe termen scurt depaseau 250%.

 In cazul Bancorex, criza de lichiditati s-a suprapus peste o crestere a creditelor neperformante care au facut imposibila supravietuirea bancii.

Sefii Bancorex

Dan Pascariu - angajat al Bancii Romane de Comert Exterior in 1973, a devenit presedinte in 1992. 

Razvan Temesan - presedinte al bancii in perioada 1993-1997. Este acuzat ca pe vremea lui au fost acordate majoritatea creditelor neperformante.

Florin Ionescu - 1997- martie 1998. A declarat un profit de peste 600 de miliarde de lei

Vlad Soare - martie 1998- martie 1999. Face rectificare de bilant si dezvaluie ca activele bancii erau de fapt negative.

Nicolae Danila, actualul presedinte al BCR, a fost numit la conducerea Bancorex in 1999, in momentul in care Bancorex a fost introdusa sub administrare speciala de BNR. Declara ca, in fiecare saptamana, banca pierdea cate 6 milioane de dolari. 

Citiţi mai mult: Luati banii de la groparii Bancorex! > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/luati-banii-de-la-groparii-bancorex-411407.html#ixzz2aR1J6FmH 

EVZ.ro 

P.S. Întrebarea mea este una naivă având în vedere că răspunsul este simplu şi arhicunoscut......Dar mă risc!

_ Ce mai caută Mugur Isărescu la conducerea Băncii Naţionale a României, după 20 de ani de matrapazlâcuri financiare pentru interese obscure, anti-economice şi anti-româneşti. Cine este acest personaj şi ce urmăreşte_.. o altă întrebare naivă, de al cărui răspuns îmi este teamă, pentru consecinţele la care este expusă ţara!