Dear Cat Stevens, i love this song my dad sang to me before he left to 112 and did not return i was just 5 day after my 47th birthday what i lost was found with this song...
joi, 2 decembrie 2010
miercuri, 1 decembrie 2010
Tigrul din Europa
Am zburat într-o pasăreM-am îmbarcat pe o balenă
Am mers sub pământ cu o râmă
Pe pământ am alergat într-un tigru
Toate substantivele animale de pe pământ aveau motor !.( Gabi.C)
Am ajuns în urmă cu niscava ani din întâmplare la una dintre marile grădini zoologice ale continentului meu adoptiv. În incintă girafele ne priveau de sus dispreţuitor, iar maimuţele resemnate se distrau copios pe seama reacţiilor noastre de nedumerire, produse atunci când ne aratau proeminenţele şi părţile moi ale trupurilor lor plictisite.
Standardele europene erau respectate în cele mai mici amănunte. Habitatul, strict natural, conform normelor UE. Dar deşi avea condiţii de locuit şi de trai europene, tigrul căuta disperat o ieşire.. Mi-a transmis telepatic, că nu îi este respectată intimitatea, dreptul la vânat fiindu-i furat de gorile şi cameleoni iar el se simte ca la Big Brother în emisiunea aceea stupidă care a prins un întreg univers, o întreagă civilizaţie..Ochii lui frumoşi, dar trişti căutau libertatea junglei africane, a deşertului asiatic sau al zăpezilor siberiene. Tigrul cerea din priviri globalizare, în sensul liber al cuvântului. .Degeaba are condiţii, dacă nu poate vâna sau alerga în voie, dacă nu îşi poate face o familie pe gustul lui, cu tigroaicele lui şi în spatele tufişurilor alese de el..Căuta câmpul cu gazele, unde orice fotograf sau vânător rătăcit poate deveni oricând un prânz copios sau o alternativă la cină. Mi-a mai comunicat că nu îi plac oamenii,.iar eu l-am înţeles şi am încercat să îi explic că nu sunt toţi periculoşi, aşa cum crede el. Privind spre el de departe, ca un prieten vizitator căruia îi este limitat dreptul la comunicarea cu un condamnat nevinovat, am remarcat urmele săpate prin pământ şi betoane spre ceea ce el aspiră neîncetat într-o deplasare continuă şi sacadată. I-am privit ore întregi, în truda lui de a găsi o scăpare. Nu a stat o secundă, şi din ce am observat , cred că nu stă de o viaţă. Sunt sigur că de la trezirea primelor instincte face încontinuu aceeaşi şi aceeaşi mişcare, căutând mereu o ieşire, visând perpetuu evadarea dintr-un paradis artificial, creat de alţii pentru el. Nu am crezut vreodată că paradisul se poate transforma într-o banală şi stupidă puşcărie. Când nu ai vreo vină orice izolare devine automat stupidă, absurdă. Răbdător şi tenace aşteaptă să apară undeva o gaură în gard, o lumină undeva la capătul penibilului tunel.
Dar între el şi libertate este un ocean de duşmani necunoscuţi, lacomi, profitori şi egoişti.
Adio obiceiuri, ritualuri, prieteni şi duşmani, adio libertate.
Adio obiceiuri, ritualuri, prieteni şi duşmani, adio libertate.
Undeva prin grădina aceea imensă leul un alt rege care a abdicat răgea înfricoşător , sfâşietor.
Când am plecat din zoo, un îngrijitor pulveriza în urmă-mi spray cu miros de libertate bun şi împotriva ţânţarilor.
..................................................................................................................................................
Cred că fiind dincolo de gardul închisorii sunt liber, dar realizez că de cealaltă parte se află un tigru, care măsoară, cu tainici paşi egali, timpul şi spaţiul captivităţii. Ochii lui galbeni şi mari, în care se oglideşte eternitatea libertăţii, mă obsedează. L-am privit în ochii hipnotici mult timp iar frustrările lui au devenit coşmarurile mele . Tigrul intrase complet în mintea mea ca o ultimă variantă de a se elibera şi atunci creierele ni s-au contopit, şi am realizat că în mine nu intrase doar el, fiara înlănţuită ci intraseră toţi tigrii care l-au zămislit, cerbii şi ţapii pe care el i-a devorat, păşunea din care s-au hrănit cerbii, pământul care a fost maică a ierbii, cerul care a dat lumină pământului, toate felinele înrudite cu el, motanii şi pisicile, marea şi muntele, jungla şi peşterile pe unde a vânat şi unde s-a odihnit.
Ce s-a mai întâmplat nu mai ţin minte dar gardianul care mă păzeşte îmi povesteşte în engleză, privindu-mă cu entuziasm, ca pe cel mai bun prieten, cum am sărit gardul cu o zgardă mare şi o lesă în mâini şi odată intrat în cuşca tigrului le-am prins acestuia cu dificultate de gâtui gros, după care am tăiat lacătul gardului de sârmă ce împrejmuia habitatul şi am părăsit sub privirile înfricoşate ale vizitatorilor incinta marii grădini zoologice, timp în care răgeam cu disperare pentru cale liberă.. Am furat o dubă care părea că ne aşteptă de multă vreme cu cheile în contact şi cu poliţia pe urmele noastre am fugit spre cel mai apropiat codru. Dar, dezorientat şi în ţară străină am fugit împreună cu tigrul, eliberându-l în marele lor parc public şi că încolţiţi fiind de forţele de ordine care ne vânau înspăimântate şi disperate am fost în cele din urmă împuşcaţi amândoi, om şi tigru. Tigrul a murit după ce a încercat să mă apere cu sălbăticie şi după ce a sfâşiat mâna acelui poliţist sau poliţiste care mă împuscase. Crede că îmi pierdusem conştiinţa a doua oară atunci când animalul, lovit şi el îmi lingea rănile. Eu cred că mi+o pierdusem pentru a treia oară.
Rămas singur în spatele gratiilor am început să măsor tainic cu paşi egali timpul şi spaţiul eternităţii realizând pentru totdeauna că tigrul eram inclusiv eu , impreună cu cerbii şi iarba, munţii şi mările, jungla şi deşerturile felinele şi caninele, peştii şi nisipurile...
..................................................................................................................................................
Cred că fiind dincolo de gardul închisorii sunt liber, dar realizez că de cealaltă parte se află un tigru, care măsoară, cu tainici paşi egali, timpul şi spaţiul captivităţii. Ochii lui galbeni şi mari, în care se oglideşte eternitatea libertăţii, mă obsedează. L-am privit în ochii hipnotici mult timp iar frustrările lui au devenit coşmarurile mele . Tigrul intrase complet în mintea mea ca o ultimă variantă de a se elibera şi atunci creierele ni s-au contopit, şi am realizat că în mine nu intrase doar el, fiara înlănţuită ci intraseră toţi tigrii care l-au zămislit, cerbii şi ţapii pe care el i-a devorat, păşunea din care s-au hrănit cerbii, pământul care a fost maică a ierbii, cerul care a dat lumină pământului, toate felinele înrudite cu el, motanii şi pisicile, marea şi muntele, jungla şi peşterile pe unde a vânat şi unde s-a odihnit.
Ce s-a mai întâmplat nu mai ţin minte dar gardianul care mă păzeşte îmi povesteşte în engleză, privindu-mă cu entuziasm, ca pe cel mai bun prieten, cum am sărit gardul cu o zgardă mare şi o lesă în mâini şi odată intrat în cuşca tigrului le-am prins acestuia cu dificultate de gâtui gros, după care am tăiat lacătul gardului de sârmă ce împrejmuia habitatul şi am părăsit sub privirile înfricoşate ale vizitatorilor incinta marii grădini zoologice, timp în care răgeam cu disperare pentru cale liberă.. Am furat o dubă care părea că ne aşteptă de multă vreme cu cheile în contact şi cu poliţia pe urmele noastre am fugit spre cel mai apropiat codru. Dar, dezorientat şi în ţară străină am fugit împreună cu tigrul, eliberându-l în marele lor parc public şi că încolţiţi fiind de forţele de ordine care ne vânau înspăimântate şi disperate am fost în cele din urmă împuşcaţi amândoi, om şi tigru. Tigrul a murit după ce a încercat să mă apere cu sălbăticie şi după ce a sfâşiat mâna acelui poliţist sau poliţiste care mă împuscase. Crede că îmi pierdusem conştiinţa a doua oară atunci când animalul, lovit şi el îmi lingea rănile. Eu cred că mi+o pierdusem pentru a treia oară.
Rămas singur în spatele gratiilor am început să măsor tainic cu paşi egali timpul şi spaţiul eternităţii realizând pentru totdeauna că tigrul eram inclusiv eu , impreună cu cerbii şi iarba, munţii şi mările, jungla şi deşerturile felinele şi caninele, peştii şi nisipurile...
Nu ştiu ce nationalitate are ? Rus, olandez, belgian, indian...siberian, caucazian, argentinian? Este tigru in orice caz.
Gabi.C -republicat
P.S.
Prin Romania, la una din grădiniţele zoo, un cetăţean turmentat, un tuciuriu, a încercat să agreseze tigrul chiriaş la stat în încercarea lui bahic genetică de a-şi manifesta supremaţia fără a tine cont de frustrările şi aspiraţiile tristului animal ..
-Bă io îs mai tare ca tigru.ăsta !
Următorul drum l-a făcut inconştient în salvare, până la cel mai apropiat spital fiind cu greu salvat de medici.
sâmbătă, 27 noiembrie 2010
ISTORIA NESTIUTA A LUI CTP
Chiar aşa o fi ? Sau a fost doar un alt exerciţiu de manipulare şi dezinformare ?
Cu doar câteva zile înainte de aparitia explozivului studiu “Averile din presa româneasca”, realizat de Saptamâna Financiara, pe Internet circula un Armaghedon al presei. Redam primul episod, în care rolul principal îl detine Cristian Tudor Popescu, presedintele Clubului Român de Presa.
Anuntata aparitie a topului averilor mogulilor din gazetarie este un bun prilej de a ne reaminti de unde au început si cum au procedat câtiva dintre ei. Începem cu number one, C.T. Popescu. Popescu Cristian, nascut la 1 octombrie 1956, în Bucuresti, fiul lui Tudor si Victoria, inginer, divortat (pentru a patra oara), domiciliat în str. Feroviarilor nr. 52, Bucuresti.
Când a venit la "Adevarul", în ianuarie 1990, mult timp dupa ce zgâltâiala din decembrie se terminase, Popescu Cristian a dormit nopti la rând pe câteva mese de la sectia "scrisori", aflata la mezanin. La vreo saptamâna, binefacatorul sau (pe care avea sa-l tradeze în scurt timp), Darie Novaceanu, director al ziarului "Adevarul", a facut uz de influenta lui la Petre Roman si la primarul abia numit al Bucurestiului, spre a-i da lui Popescu un apartament în cartierul "Aviatiei".
Linistit dinspre partea casei, Popescu si-a luat un pseudonim, Cristian Tudor Popescu (CTP), si a început sa scrie la comanda lui Darie, în functie de interesele FSN-ului si ale lui Petre Roman. Dar de ce nu avea casa? Simplu. Fiindca fusese dat afara si din locuinta si de la serviciu de catre fostii sai colegi la Revolutie din cauza comportamentului abuziv pe care si-l permitea în calitate de "nepot" al lui Iulian Vlad, seful Securitatii ceausiste. Iar pseudonimul si l-a luat spre a nu fi recunoscut de ei.
Popescu Cristian, pe numele sau real, a lucrat la Întreprinderea de Prospectiuni si Foraje "Geofizica", unitate controlata strict de Securitate, personal de Iulian Vlad, cu sediul în str. Caransebes nr. 1 (aproape de Piata Chibrit) si cu punctul de lucru unde era angajat Popescu în str. Coralilor nr. 4 (în Damaroaia). Revolutia l-a prins lucrând în directa subordonare a lui Adrian Vlad - fiul lui Iulian Vlad - care era directorul Centrului de Calcul Seismic de la "Geofizica". De altfel, o vreme, CTP l-a angajat si pe Adrian Vlad la "Adevarul".
Darie Novaceanu si-a facut din Popescu omul bun la toate, punându-l sa semneze toate mizeriile pe care el, în calitate de director, nu si le permitea (în favoarea mineriadelor, împotriva lui Coposu etc.). Pe de alta parte, Novaceanu a încercat sa-si treaca "Adevarul" pe numele lui printr-o privatizare frauduloasa, luându-l tovaras la parte pe, ati ghicit, C.T. Popescu. Numai ca redactia a prins de veste si l-a dat afara pe Darie Novaceanu. Popescu a ramas, si înca pe functie, pentru ca avea în aceasta mârsavie nedusa la capat un mare merit: el l-a tradat pe Darie Novaceanu, în timpul sedintei de "demascare" fulminanta.
CTP a ramas linistit în redactie ca redactor-sef adjunct, cu un salariu bunicel, dar nu prea mare pâna în ianuarie 1996. Atunci, dupa demisia altui adjunct, Dumitru Tinu s-a autonumit director, iar pe CTP l-a facut redactor-sef, primul sau sfetnic. Din acel moment, cei doi au început marile lor afaceri necinstite, avându-l ca mentor si sustinator pe Fahti Taher. Arabul i-a ajutat pe cei doi sa-si faca vile la Breaza, iar pe Tinu sa-si construiasca mai multe vile si în Bucuresti.
C.T. Popescu si-a facut si un credit preferential la BCR, ilegal, pe care în scurt timp a fost nevoit sa-l returneze înainte de termen, fiindca povestea rasuflase în presa. Tot atunci si-a vândut si vila de la Breaza.Tunul vietii, Popescu l-a dat tot pe mâna lui Taher, în decembrie 2002, când arabul i-a dat bani lui Tinu, 1,5 milioane de dolari (prin intermediul lui Hrebenciuc), ca sa cumpere actiunile ziarului "Adevarul" de la ceilalti colegi ai lui si sa le strânga într-o singura mâna - pe moment a lui Tinu. Toti redactorii si fostii redactori ai lui Tinu au fost pacaliti cu câte un dolar, doi pe actiune (în total 720.000 de actiuni), dar lui CTP, Tinu i-a dat 625.000 de dolari! De ce? Fiindca CTP a fost cel care i-a îndemnat pe ceilalti sa vânda, nespunând însa ce suma fabuloasa a luat el!
La scurt timp, în ianuarie 2003, Dumitru Tinu a murit în împrejurarile deja cunoscute. C.T. Popescu a influentat ancheta cât a putut, spre a se ajunge la concluzia unui accident. Si tot el, se spune, a avut acces la seiful în care Tinu îsi tinea dolarii necheltuiti pe actiuni, de la Taher. Imediat a preluat functiile lui Tinu de presedinte CRP si de director la "Adevarul", fixându-si un salariu de 10.000 de euro. Împreuna cu Anna Maria Tinu l-a scos de la mostenire pe fiul natural al celui ce-l facuse "om", Andrei Lucinu-Tinu. Între timp, s-a pus pe facut alti bani, înselând Fiscul si pe proprii colegi, prin organizarea unor simpozioane cu diverse ministere de catre "Adevarul" si firmele lui capusa Tipo-Media si Media Soft, care încasau toti banii.
Firmele aveau doar câte o camera în spatiul ziarului "Adevarul" la Casa Presei si câtiva salariati, dar profitul lor era mai mare ca al ziarului. Popescu nu lua banii direct, ci prin câtiva interpusi, în special pe numele amantei sale, Serinela Spatarelu, care încasa sute de mii de euro pe an, numai prin aceasta învârteala. În plus, gasca lui CTP initia mari tunuri de presa si punea la cale santaje de sute de mii de euro, asa cum sustine bunaoara omul de afaceri Ioan Niculae (Tutunul Românesc).
În anul 2004, Anna Maria Tinu nu a mai suportat aceste hotii si l-a scos din functia de presedinte al C.A. al ziarului "Adevarul", astfel ca Popescu, împreuna cu ciracii sai, a înfiintat ziarul "Gândul", încercând sa distruga "Adevarul" - fara scupule, calcând pe cadavre - asa cum procedase si în cazul lui Darie Novaceanu sau în cazul fiului natural al lui Dumitru Tinu. La înfiintarea noului cotidian, el a acoperit 35 la suta din capital, sustinând ca banii îi are din actiunile vândute lui Dumitru Tinu la "Adevarul"(suma de 650. 000 de dolari, cum a declarat amanta oficiala a lui Tinu, Emilia Lucinu). Între timp, C.T. Popescu îsi cumparase si vila din Domenii, din strada Feroviarilor, ceea ce ar face interesanta o declaratie de avere din partea lui.
Dupa un an de zile, "Gândul" lui Popescu a dat semne de faliment (20.000 de exemplare, nici jumatate vândute) si, în disperare de cauza, l-a vândut lui Sârbu, mai exact firmei americano-evreiesti care detine grupul "Pro". Apoi, principalul lui asociat, Mircea Dinescu, s-a retras din afacere, scriind un pamflet despre arghirofilia lui C.T. Popescu. Multi bani, gurul Popescu a luat de la Patriciu, caruia i-a facut mari servicii blocând anchetele împotriva lui, ca si de la S. O. Vântu, aparând frecvent la posturile acestuia. Cu un prilej când Popescu s-a dezis de Vântu, acesta a comentat sec: "mare om, mare caracter". Într-adevar!
Seful gazetarilor din România, cel ce a ramas presedintele CRP, dupa ce s-a razgândit, urmând modele mai celebre, are o avere de invidiat, în ciuda saraciei ostentative pe care o afiseaza. Acum este în topul gazetarilor pricopsiti, cot la cot cu alte "caractere" de "calibrul" lui. Ramâne de vazut cu ce se va alege. Si nu doar în privinta averii.
(Redactia Gazeta de Cluj, 14 mai 2007)
Cu doar câteva zile înainte de aparitia explozivului studiu “Averile din presa româneasca”, realizat de Saptamâna Financiara, pe Internet circula un Armaghedon al presei. Redam primul episod, în care rolul principal îl detine Cristian Tudor Popescu, presedintele Clubului Român de Presa.
Anuntata aparitie a topului averilor mogulilor din gazetarie este un bun prilej de a ne reaminti de unde au început si cum au procedat câtiva dintre ei. Începem cu number one, C.T. Popescu. Popescu Cristian, nascut la 1 octombrie 1956, în Bucuresti, fiul lui Tudor si Victoria, inginer, divortat (pentru a patra oara), domiciliat în str. Feroviarilor nr. 52, Bucuresti.
Când a venit la "Adevarul", în ianuarie 1990, mult timp dupa ce zgâltâiala din decembrie se terminase, Popescu Cristian a dormit nopti la rând pe câteva mese de la sectia "scrisori", aflata la mezanin. La vreo saptamâna, binefacatorul sau (pe care avea sa-l tradeze în scurt timp), Darie Novaceanu, director al ziarului "Adevarul", a facut uz de influenta lui la Petre Roman si la primarul abia numit al Bucurestiului, spre a-i da lui Popescu un apartament în cartierul "Aviatiei".
Linistit dinspre partea casei, Popescu si-a luat un pseudonim, Cristian Tudor Popescu (CTP), si a început sa scrie la comanda lui Darie, în functie de interesele FSN-ului si ale lui Petre Roman. Dar de ce nu avea casa? Simplu. Fiindca fusese dat afara si din locuinta si de la serviciu de catre fostii sai colegi la Revolutie din cauza comportamentului abuziv pe care si-l permitea în calitate de "nepot" al lui Iulian Vlad, seful Securitatii ceausiste. Iar pseudonimul si l-a luat spre a nu fi recunoscut de ei.
Popescu Cristian, pe numele sau real, a lucrat la Întreprinderea de Prospectiuni si Foraje "Geofizica", unitate controlata strict de Securitate, personal de Iulian Vlad, cu sediul în str. Caransebes nr. 1 (aproape de Piata Chibrit) si cu punctul de lucru unde era angajat Popescu în str. Coralilor nr. 4 (în Damaroaia). Revolutia l-a prins lucrând în directa subordonare a lui Adrian Vlad - fiul lui Iulian Vlad - care era directorul Centrului de Calcul Seismic de la "Geofizica". De altfel, o vreme, CTP l-a angajat si pe Adrian Vlad la "Adevarul".
Darie Novaceanu si-a facut din Popescu omul bun la toate, punându-l sa semneze toate mizeriile pe care el, în calitate de director, nu si le permitea (în favoarea mineriadelor, împotriva lui Coposu etc.). Pe de alta parte, Novaceanu a încercat sa-si treaca "Adevarul" pe numele lui printr-o privatizare frauduloasa, luându-l tovaras la parte pe, ati ghicit, C.T. Popescu. Numai ca redactia a prins de veste si l-a dat afara pe Darie Novaceanu. Popescu a ramas, si înca pe functie, pentru ca avea în aceasta mârsavie nedusa la capat un mare merit: el l-a tradat pe Darie Novaceanu, în timpul sedintei de "demascare" fulminanta.
CTP a ramas linistit în redactie ca redactor-sef adjunct, cu un salariu bunicel, dar nu prea mare pâna în ianuarie 1996. Atunci, dupa demisia altui adjunct, Dumitru Tinu s-a autonumit director, iar pe CTP l-a facut redactor-sef, primul sau sfetnic. Din acel moment, cei doi au început marile lor afaceri necinstite, avându-l ca mentor si sustinator pe Fahti Taher. Arabul i-a ajutat pe cei doi sa-si faca vile la Breaza, iar pe Tinu sa-si construiasca mai multe vile si în Bucuresti.
C.T. Popescu si-a facut si un credit preferential la BCR, ilegal, pe care în scurt timp a fost nevoit sa-l returneze înainte de termen, fiindca povestea rasuflase în presa. Tot atunci si-a vândut si vila de la Breaza.Tunul vietii, Popescu l-a dat tot pe mâna lui Taher, în decembrie 2002, când arabul i-a dat bani lui Tinu, 1,5 milioane de dolari (prin intermediul lui Hrebenciuc), ca sa cumpere actiunile ziarului "Adevarul" de la ceilalti colegi ai lui si sa le strânga într-o singura mâna - pe moment a lui Tinu. Toti redactorii si fostii redactori ai lui Tinu au fost pacaliti cu câte un dolar, doi pe actiune (în total 720.000 de actiuni), dar lui CTP, Tinu i-a dat 625.000 de dolari! De ce? Fiindca CTP a fost cel care i-a îndemnat pe ceilalti sa vânda, nespunând însa ce suma fabuloasa a luat el!
La scurt timp, în ianuarie 2003, Dumitru Tinu a murit în împrejurarile deja cunoscute. C.T. Popescu a influentat ancheta cât a putut, spre a se ajunge la concluzia unui accident. Si tot el, se spune, a avut acces la seiful în care Tinu îsi tinea dolarii necheltuiti pe actiuni, de la Taher. Imediat a preluat functiile lui Tinu de presedinte CRP si de director la "Adevarul", fixându-si un salariu de 10.000 de euro. Împreuna cu Anna Maria Tinu l-a scos de la mostenire pe fiul natural al celui ce-l facuse "om", Andrei Lucinu-Tinu. Între timp, s-a pus pe facut alti bani, înselând Fiscul si pe proprii colegi, prin organizarea unor simpozioane cu diverse ministere de catre "Adevarul" si firmele lui capusa Tipo-Media si Media Soft, care încasau toti banii.
Firmele aveau doar câte o camera în spatiul ziarului "Adevarul" la Casa Presei si câtiva salariati, dar profitul lor era mai mare ca al ziarului. Popescu nu lua banii direct, ci prin câtiva interpusi, în special pe numele amantei sale, Serinela Spatarelu, care încasa sute de mii de euro pe an, numai prin aceasta învârteala. În plus, gasca lui CTP initia mari tunuri de presa si punea la cale santaje de sute de mii de euro, asa cum sustine bunaoara omul de afaceri Ioan Niculae (Tutunul Românesc).
În anul 2004, Anna Maria Tinu nu a mai suportat aceste hotii si l-a scos din functia de presedinte al C.A. al ziarului "Adevarul", astfel ca Popescu, împreuna cu ciracii sai, a înfiintat ziarul "Gândul", încercând sa distruga "Adevarul" - fara scupule, calcând pe cadavre - asa cum procedase si în cazul lui Darie Novaceanu sau în cazul fiului natural al lui Dumitru Tinu. La înfiintarea noului cotidian, el a acoperit 35 la suta din capital, sustinând ca banii îi are din actiunile vândute lui Dumitru Tinu la "Adevarul"(suma de 650. 000 de dolari, cum a declarat amanta oficiala a lui Tinu, Emilia Lucinu). Între timp, C.T. Popescu îsi cumparase si vila din Domenii, din strada Feroviarilor, ceea ce ar face interesanta o declaratie de avere din partea lui.
Dupa un an de zile, "Gândul" lui Popescu a dat semne de faliment (20.000 de exemplare, nici jumatate vândute) si, în disperare de cauza, l-a vândut lui Sârbu, mai exact firmei americano-evreiesti care detine grupul "Pro". Apoi, principalul lui asociat, Mircea Dinescu, s-a retras din afacere, scriind un pamflet despre arghirofilia lui C.T. Popescu. Multi bani, gurul Popescu a luat de la Patriciu, caruia i-a facut mari servicii blocând anchetele împotriva lui, ca si de la S. O. Vântu, aparând frecvent la posturile acestuia. Cu un prilej când Popescu s-a dezis de Vântu, acesta a comentat sec: "mare om, mare caracter". Într-adevar!
Seful gazetarilor din România, cel ce a ramas presedintele CRP, dupa ce s-a razgândit, urmând modele mai celebre, are o avere de invidiat, în ciuda saraciei ostentative pe care o afiseaza. Acum este în topul gazetarilor pricopsiti, cot la cot cu alte "caractere" de "calibrul" lui. Ramâne de vazut cu ce se va alege. Si nu doar în privinta averii.
(Redactia Gazeta de Cluj, 14 mai 2007)
joi, 18 noiembrie 2010
80
Mi-am amintit că blog înseamnă simplu jurnal .
Azi am avut o zi imposibilă tocmai când credeam că toate zilele în Bucureşti sunt la fel, normale, banale .O zi anormală, stresantă,chinuitoare şi nu bănuiam de ce.Toate obiceiurile plăcute acum păreau un chin.Azi mă gândeam numai la nenorociri. Ajuns din pură întămplare la mama care mi-a povestit că minunatul nostru nepoţel şi-a pus din senin astăzi la mână ceasul primit cadou de la Icu bunicul lui..Nu îl mai pusese de mult timp şi oricum nu obişnuia să facă acest lucru în mod normal.Ne-am amintit inconştient şi eu şi cel mic, că tata ar fi făcut astăzi 80 de ani. Ce repede a zburat un an de singurătate! Când nu mai suntem toţi devenim din ce în ce mai singuri.!
Azi am avut o zi imposibilă tocmai când credeam că toate zilele în Bucureşti sunt la fel, normale, banale .O zi anormală, stresantă,chinuitoare şi nu bănuiam de ce.Toate obiceiurile plăcute acum păreau un chin.Azi mă gândeam numai la nenorociri. Ajuns din pură întămplare la mama care mi-a povestit că minunatul nostru nepoţel şi-a pus din senin astăzi la mână ceasul primit cadou de la Icu bunicul lui..Nu îl mai pusese de mult timp şi oricum nu obişnuia să facă acest lucru în mod normal.Ne-am amintit inconştient şi eu şi cel mic, că tata ar fi făcut astăzi 80 de ani. Ce repede a zburat un an de singurătate! Când nu mai suntem toţi devenim din ce în ce mai singuri.!
luni, 15 noiembrie 2010
FACEREA ROMÂNIEI ÎN TREI ZILE
1.Întâi a făcut Planul, Regia şi Cartea Revoluţiei ajutat de fraţii şi agenţii lui cu pastorul Laszlo Tökeş în frunte şi cu Sergiu Nicolaescu la pupitru după care in prima zi a facut revolta spontana.ca să facă gălăgie şi să scape de cei mai curajoşi şi bravi dintre români. L-a pus pe Sârbu să filmeze Facerea, ca să mintă apoi o lume întreagă. De atunci ăsta minte cu televizorul. A făcut frontul şi a ordonat : Controlaţi focul revolutiei pentru a nu degenera în incendiu devastator, dar nu stingându-l de tot! Scara îndemnurilor are o forma îngrijoratoare: nu vă răzbunaţi , nu vă certaţi, nu vă mişcaţi foştii şefi , nu denunţaţi decât cu dosare complete doveditoare , aşteptaţi ordinele noastre , căci urmarim reconcilierea totala , scop in care vă propunem următorii miniştri cărora adresaţi-le cererile de curăţire la nivele superioare. Şi a fost seară şi a fost dimineata: ziua întâi.
Apoi a chemat la el pe toţi şmecherii, şmenarii, mafioţii, securiştii, spionii economici şi secretarii de partid comunist şi a zis :Eu nu vreau altceva decăt să fiu Preşedinte.Voi să fiţi toţi o apă şi un pământ. Nimic nu se pierde, nik nu se câştigă totul se transformă. Cei din urmă vor fi cei dintâi. Voi cei din SIE şi MAE.veţi fi cei dintâi.....Voi cei în uniforme MAI ascundeţi-vă că o să vină şi rândul vostru....şi rândul lor a venit., băncile le-au prăpădit şi nimic nu au păţit..
Cu lista în faţă a făcut apoi prezenţa, şi i-a împărţit mai apoi pe căprării. Şi le-a mai zis: Prostul de Ceauşescu vă spunea învăţaţi, învăţaţi şi iar învăţaţi eu vă spun doar minţiţi , furaţi şi iar minţiţi..Tu băi Cataramă strâmbă lemne , Tu Dinescule dă din gură, Chiţacule vezi de interne, Gelule Voicanule vice-primule, Militarule ministrule, Romanule păcăliciule, eşti prim ministrule, Voiculescule eşti cu conturile şi exporturile deocamdată acum că după aia om vedea, poate te bag şi pe presă.,Stănculescule tu vezi ce vinzi la armată încearcă motorole d-alea, fraţilor Păuneştilor, vă bag pe cârciumi şi hoteluri şi după aia mai vedem. Lista nu se mai termina şi vremea repede trecea..Cârciogule tu sapă presa că te pricepi la săpat, ia-l şi pe Nistorescu , Tinu, Udroiu, pe Roşca şi pe alţii ca ei vezi pe listă., Măgureanule tu treci înapoi la SRI., Tăriceanule vezi de franţujii ăia ai tăi, Ţiriacule tu eşti cu nemţălăii cu maşini, cu bănci, cu ce vrei, bă Năstase tenizmene, frige şi tu pe acasă, că s-au prins franţujii ăia. Eşti bun la tenis da ca agent dublu eşti prost. Învaţă de la rumânul de Ţiriac. Coposule tu ia televizoarele cofetăriile şi staţiunile, Băsescule tu marea şi flota iar tu Mazăre litoralul, Patriciule tu fă ce vrei că eşti gras şi ai nevoie mare. Şi le-a mai zis să nu se certe şi să fie ca fraţii între ei.
Apoi a dat drumul celor trei fiare: corupţia, oportunismul şi compromisul care au ras tot. Şi la şpăgi tot atunci el drumul a dat. .
Cu lista în faţă a făcut apoi prezenţa, şi i-a împărţit mai apoi pe căprării. Şi le-a mai zis: Prostul de Ceauşescu vă spunea învăţaţi, învăţaţi şi iar învăţaţi eu vă spun doar minţiţi , furaţi şi iar minţiţi..Tu băi Cataramă strâmbă lemne , Tu Dinescule dă din gură, Chiţacule vezi de interne, Gelule Voicanule vice-primule, Militarule ministrule, Romanule păcăliciule, eşti prim ministrule, Voiculescule eşti cu conturile şi exporturile deocamdată acum că după aia om vedea, poate te bag şi pe presă.,Stănculescule tu vezi ce vinzi la armată încearcă motorole d-alea, fraţilor Păuneştilor, vă bag pe cârciumi şi hoteluri şi după aia mai vedem. Lista nu se mai termina şi vremea repede trecea..Cârciogule tu sapă presa că te pricepi la săpat, ia-l şi pe Nistorescu , Tinu, Udroiu, pe Roşca şi pe alţii ca ei vezi pe listă., Măgureanule tu treci înapoi la SRI., Tăriceanule vezi de franţujii ăia ai tăi, Ţiriacule tu eşti cu nemţălăii cu maşini, cu bănci, cu ce vrei, bă Năstase tenizmene, frige şi tu pe acasă, că s-au prins franţujii ăia. Eşti bun la tenis da ca agent dublu eşti prost. Învaţă de la rumânul de Ţiriac. Coposule tu ia televizoarele cofetăriile şi staţiunile, Băsescule tu marea şi flota iar tu Mazăre litoralul, Patriciule tu fă ce vrei că eşti gras şi ai nevoie mare. Şi le-a mai zis să nu se certe şi să fie ca fraţii între ei.
Apoi a dat drumul celor trei fiare: corupţia, oportunismul şi compromisul care au ras tot. Şi la şpăgi tot atunci el drumul a dat. .
2 A doua zi l-a omorât pe Ceauşescu, că ştia prea multe şi nu voia să îi pârască mai încolo, pe aceia care au furat banii din ale lui conturi. Şi a omorât-o şi pe Leana că aşa proastă cum era prea multe şi ea ştia.
Şi Romania era, atunci, netocmită şi goală..Era întuneric şi frig. Şi atunci a umplut-o şi a tocmit-o cu spioni străini aduşi de spionii români. A dat drumul la căldură şi la lumină doar căt a trebuit să îi păcălească pe creduli , după care a facut iar întuneric şi frig dar şi mai rău ca înainte.
Apoi a îngropat proclamaţii peste proclamaţii şi legi peste legi. A distrus şi a ars dosarele securităţii.
După aceea a clonat revoluţionari cu certificat din cei care au tras în oameni nevinovaţi. În altă zi a chemat minerii să-i omoare pe revoluţionarii adevăraţi care au mai rămas.
A dat drumul la banii de la Bancorex, Caritas şi FNI.
Apoi s-a făcut linişte, pentru că toţi s-au îmbuibat, după care a pus Vântu să sufle tot din buzunarele sărmanilor care au mai rămas. Cu banii ăştia Vântu a suflat toată România şi a mai făcut vârtej intern şi extern cu toate agenturile şi tornadele lui declanşând până la urmă războiul "Secu contra Secu".
A dat drumul la banii de la Bancorex, Caritas şi FNI.
Apoi s-a făcut linişte, pentru că toţi s-au îmbuibat, după care a pus Vântu să sufle tot din buzunarele sărmanilor care au mai rămas. Cu banii ăştia Vântu a suflat toată România şi a mai făcut vârtej intern şi extern cu toate agenturile şi tornadele lui declanşând până la urmă războiul "Secu contra Secu".
Au venit oile becaliote care au vândut terenurile şi ce era mai valoros în Sportul românesc. Arta şi Cultura nu mai trebuia aşa că a lăsat-o de izbelişte. A luat-o până la urmă Dinescu, cu sila, cu mila dar a rămas fără parale şi a dat-o pe vin. După ce a rezolvat Cultura acelaşi agent poet a rezolvat şi dosarele securităţii ca lup paznic la oi, la modul" pe aci trece doar eu, auzi bă ?".
Şi a privit Iliescu toate câte a facut, şi iată că erau bune foarte. Şi a fost seara şi a fost dimineaţă: ziua a doua.
Şi a privit Iliescu toate câte a facut, şi iată că erau bune foarte. Şi a fost seara şi a fost dimineaţă: ziua a doua.
3. Să înceapă Privatizarea a zis . Să vină Şacalii ăia mari . Şi i-a binecuvăntat pe toţi, şi a zis : Prăşiţi-vă şi vă înmultiti, umpleţi-vă buzunarele, faceţi-vă firme şi conturi grase trageţi repede la voi toţi banii statului. Apoi a mai zis : "Să scoată ţara fiinte vii, dupa felul lor: animale, târâtoare si fiare salbatice dupa felul şi asemănarea celor din liste. Şi a fost aşa cum a zis. S-au prăşit şi băşit : Năstase Treicase, Băseşti, Boci , Antoneşti, Prostănaci, Burtoşi, Udriştii, Isăreşti, Ponţi , Tonţi şi multe alte neamuri.
Si a zis Iliescu: "Să facem om nou dupa chipul şi dupe asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc şi muncesc în ţara asta şi în tot pamântul!"
Si a zis Iliescu: "Să facem om nou dupa chipul şi dupe asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc şi muncesc în ţara asta şi în tot pamântul!"
Şi daţi drumul la dezinformare şi la viruşi.. Minţiţi cu televizorul pe golanii ăştia care nu ştiu de unde au apărut că nu erau în marele Plan. Politizaţi şi iar politizaţi, şcolile, spitalele, regiile, sportul, sindicatele, tot, tot, tot. Deviza noastră să fie asta: "Cine-i harnic şi munceşte ori e prost ori nu gândeşte'..şi " Doar banu contează" He, he, he.... Aveţi cale liberă spre feudalism şi sclavagism. Voi Gloata puteţi să vă căraţi dracului d' acilea, ducevă-ţi în.....! Sistemul să trăiască !
Hai la treabă !
Şi a privit toate câte a făcut si iată că erau bune foarte.Hai la treabă !
Şi a fost seară şi a fost dimineaţă ziua a treia
sâmbătă, 13 noiembrie 2010
Singurătatea gladiatorilor.Stindardul Afrimescu.
De obicei prefer sa nu public pe acest blog decât articole proprii sau pareri care îmi aparţin. Dar din când în când mai fac şi excepţii.. Spre exemplu, mai devreme am publicat din solidaritate articolul unui jurnalist adevărat de investigaţie, poate singurul ziarist veritabil care a reuşit să mai supravieţuieasca într-o lume a compromisului , minciunii şi intereselor nemăsurate .Citind ce scrie pe blogul lui personal este clar de ce acest om nu mai poate scrie în presa centrală ?. Acest erou se numeste Ştefan Dumitru Afrimescu iar articolul "Jaf la drumu’ ăl mare pe “carca” romanilor!" oglindeşte modul sincer şi curajos de a face presă într-o ţară unde au rezistat până acum doar ziariştii de faţadă care scriu doar la comandă pentru un mogul sau altul sau cei proveniţi din diferite sfere de interes economic sau politic. .
Sferele de interes din presa românească s-au împărţit de mult. Publicaţiile independente dacă au existat vreodată au sucombat marginalizate şi sabotate. Ziariştii obiectivi şi agresivi pe calea adevărului au dispărut încercând alte căi de supravieţuire mai libertine dar şi mai puţin periculoase.După lovitura de stat din 1989 presa din Romania a fost ucisă din faşă. Un exemplu edificator este următorul: Imediat după decembrie '89 un grup de tineri revoluţionari entuziaşti din uzina Vulcan Bucureşti , în loc să alerge după carnete de erou sau după alte avantaje politice au hotărât sa scoată o revistă a adevărului pentru ce a fost şi pentru ce va urma.Revista se numea " Vulcanul" şi devenea încet lava mistuitoare împotriva unui trecut ruşinos securisto-comunist.Din păcate tinerii nu prea ştiau că luptă împotriva salamandrelor şi cameleonilor care aveau de mult timp planul lor de viitor bine pus la punct. Revista a fost sabotată în primul rând de directorul Pelle care ulterior am aflat că era primul securist al uzinei.După aceea au început să apară prin ţară ca după ploaie ziare şi ziarişti :Zig-zag, Expres, Oglinda, Ziua, Cristoiu, Nistorescu, Roşca Stănescu etc. Toţi şi-au făcut plinul urmărindu-şi aceeasi cale a compromisului şi minciunii iar rezultatele intoxicării lor se văd din păcate acum in societatea românească. Doar solidaritatea adevăraţilor luptători ar mai putea schimba ceva în batjocorita şi tălhărita Românie.Valori avem dar nu şi solidaritate.Un alt exemplu edificator :anestezia Proclamaţiei de la Timişoara.
Domnul Afrimescu din câte am înţeles datorită modului radical prin care redă adevărul trăieste marginalizat şi fără bani.Un gladiator solitar în faţa crocodililor.
În urma articolelor publicate în ziare naţionale şi locale, Ştefan Dumitru Afrimescu a fost dat în judecată de peste 60 de ori, iar sumele pretinse au fost de câteva miliarde de lei vechi. „Cel mai mult mi s-au cerut şase milioane de dolari în procesul ARO Câmpulung, şi cel mai puţin, 80.000 de lei noi”, îşi aminteşte jurnalistul. „Am adoptat o presă de investigaţii şi anchete şi prin jurnalism am reuşit să schimb mai multe decât prin poezie. Pot spune că presa m-a ajutat să schimb ceea ce nu a reuşit poezia”, spune jurnalistul poet.
Parcă aş fi ciumat!
Încerc să înod firul de-acolo de unde îl dusesem în seria de articole despre Mogulii media şi trepăduşi lor. E-adevărat că în Romania nu mai există presă independentă, aşa cum nu mai există nici presă de investigaţii. Există presă de scandal, un "soi" de presă economică, presa mascată de partid (de regulă plătită de Putere) şi o imensă şi periculoasă tendinţă de tabloitizare generală a mass media romană. Invesitorul în media care încercă să rămană în afara jocului politic este "mancat": mai întai hărţuit, făcut franjuri şi finalmente, pus lacătul şi închis. Jurnalistul independent sau cel echidistant, jurnalistul autentic, este tot mai izolat de către ceilalţi "confraţi". A ajuins să fie considerat ca un ciumat.......http://afrimescu.blogspot.com/2010/11/parca-as-fi-cimat.html
Parcă aş fi ciumat!
Încerc să înod firul de-acolo de unde îl dusesem în seria de articole despre Mogulii media şi trepăduşi lor. E-adevărat că în Romania nu mai există presă independentă, aşa cum nu mai există nici presă de investigaţii. Există presă de scandal, un "soi" de presă economică, presa mascată de partid (de regulă plătită de Putere) şi o imensă şi periculoasă tendinţă de tabloitizare generală a mass media romană. Invesitorul în media care încercă să rămană în afara jocului politic este "mancat": mai întai hărţuit, făcut franjuri şi finalmente, pus lacătul şi închis. Jurnalistul independent sau cel echidistant, jurnalistul autentic, este tot mai izolat de către ceilalţi "confraţi". A ajuins să fie considerat ca un ciumat.......http://afrimescu.blogspot.com/2010/11/parca-as-fi-cimat.html
Abonați-vă la:
Postări (Atom)