Sufletul lui Cristian Paturca zboara liber spre cer !

A mai disparut  dintre noi un reprezentant de marca al "generatiei nimanui". Sufletul lui zboara acum liber spre cer cu sau fara recunoasterea luptei lui . In urma cu putin timp i-au fost recunoscute oficial meritele dar din pacate tardiv. Raman cantecele si viata lui chinuita de boli , neajunsuri si evacuari fortate.. In tara asta talentul si spiritul cu adevarat liber si revolutionar nu pot avea decat soarta lui Cristi Paturca. Dumnezeu sa-l ierte si sa ii dea acum sansa pe care el nu a avut-o niciodata.






Dorinta lui suprema ca in cantecul golanilor i-a fost din pacate indeplinita. A fost evacuat definitiv !

vezi si :http://generatianimanui.blogspot.com/2010/02/cristian-paturcaam-ajuns-un-boschetar.html

Primul mesaj extraterestru

Văzând agitaţiile produse la benzinării în ultimele zile datorită creşterii in continuu al preţului benzinei mi-am amintit de MICHEL DESMARQUET  şi a lui carte PROFETIA  DE PE THIAOOUBA . Mesajul extraterestru al autorului il voi reda mai jos având multe idei interesante şi actuale :

Oamenii simpli pot şi trebuie să forţeze guvernul ales de popor şi de referendum, să-şi ducă la îndeplinire sarcinile pentru care ei au fost aleşi. Oamenii simpli posedă o enormă putere. Aşa cum a spus Arki (Cap. 10), una dintre cele mai mari arme pe care omenirea o posedă – mulţumită inteligenţei sale – este puterea inerţiei. Este o forţă non-violentă şi este cea mai bună, pentru că violenţa cere mai multă violenţă. Cristos a spus: “Cine omoară cu sabia, de sabie va muri”… În Beijing, China, un singur om, pe cont propiu şi neînarmat a fost în stare să oprească un tanc doar prin simpla lui prezenţă. Singur. Cum a reuşit el să facă asta? Pentru că soldaţii din tanc nu au ÎNDRĂZNIT să treacă peste el, au fost cutremuraţi de sacrificiul de sine al unui om nevinovat. Milioane de oameni au fost martorii acestei întâmplări la T.V. Gandhi, a reuşit de unul singur, să prevină un teribil masacru. Lordul Mountbatten însuşi şi-a dat seama că dacă ar fi trimis 50.000. de soldaţi la Calcutta, ei ar fi fost masacraţi şi totuşi, Gandhi, un singur om, a prevenit un masacru prin mijloace non-violente. Odată, pe planeta lui Arki, ei au blocat drumurile cu aşa-zise vehicule “defecte”; au fost 10.000. Contingentul de poliţie ştia că a fost făcută intenţionat, dar nu au putut face nimic în această privinţă. Când brigada de pompieri sau o ambulanţă au trebuit să treacă, oamenii au aranjat să-i lase să treacă dincolo, împingându-şi vehiculele în afara drumului. Apoi le-au împins înapoi, unde să aflau iniţial. Aceasta este puterea inerţiei: Ei nu s-au mişcat; n-au mâncat; n-au strigat. Au făcut-o în linişte, înfruntând forţele de ordine. Evident, ei au spus, că ar fi mai mult decât fericiţi să elibereze drumul – dar cum ar fi putut, fără utilaje… ? Ţara era paralizată. Nu aveau bannere, nici sloganuri, nu era nici un strigăt sau urlet; doar o sfidare tăcută. Ei aşteptau să le audă din partea adversarului lor, care se afundase din ce în ce mai adânc în minciunile şi în făţărnicia sa. O scrisoare fusese deja trimisă către guvern, care fusese bine avertizat cu privire la cererile lor şi ştia de ce se afla acolo. Numele persoanei care a trimis scrisoarea a fost “Dl. Cetăţeanul”… După cum a spus Arki, când 10.000. de oameni se întind pe jos, pe asfalt, pe o linie ferată sau pe străzi şi spun poliţiei, “vreau să merg acasă, te rog du-mă acasă, sunt bolnav, te implor, du-mă acasă”, poliţia nu poate să arunce gaze lacrimogene, într-o mulţime de oameni bolnavi, fără nici un motiv, nu-i aşa? Cu puterea inerţiei, populaţia a adus întreaga naţiune la o stare de nemişcare,fără violenţă. Efectul a urmat rapid. “Bancherii graşi”, care au deţinut un mare control financiar în lumea afacerilor (piaţa de mărfuri en gros s-a prăbuşit, creşterea şi căderea preţurilor aurului) şi care erau în cohortă cu politicienii corupţi, au început să între în panică deoarece ei urmau să piardă milioane de dolari pe piaţă. Pentru fiecare monedă pe care o pierdeau oamenii de pe stradă pentru că nu munceau, ei pierdeau sute de mii. Deci, în numele banilor lor “sacri”, trebuiau să facă ceva – şi poporul a câştigat. Puţin câte puţin, sunteţi condiţionaţi. De acest fapt sunt îngrijoraţi prietenii noştri extra-tereştrii. Sunteţi fiinţe umane, nu roboţi. TREZIŢI-VĂ ACUM! V-aţi întrebat vreodată, doar vă dau un exemplu, ce s-ar întâmpla dacă s-ar întrerupe curentul într-un supermarket prevăzut cu noile sisteme de plată (case de marcat) şi cu noul sistem de bare de înregistrare a preţurilor? Asistenţii care le verifică nici măcar nu ar fi în stare să adune bunurile – codurile celor mai multe articole ar face aceasta o sarcină imposibilă. V-a trecut vreodată prin minte că această codificare vă opreşte pe voi,consumatorii de la a şti preţul unei conserve de fasole gătită, afară de cazul în care parcurgi lista care ţi se dă? Dar asta este o muncă stăruitoare. Deci sunteţi din ce în ce mai puţin atenţi la cât de mult cheltuiţi şi,imperceptibil, finanţiştii preiau controlul asupra propriilor voştri bani. Cunosc un   fermecător mic proprietar de magazin care a avut o problemă cu casa de marcat. Am ajuns în timpul în care se făcea reparaţia. Mi-a vândut două articole la 1$ şi 38 de cenţi fiecare. I-a luat aproape 3 minute să calculeze totalul pe o foaie de hârtie şi a sfârşit prin a-mi da 2$ 34 cenţi rest la 5$ pe care îi înmânasem, pentru simplul fapt că îşi pierduse îndemânarea de a face o simplă adunare, chiar pe hârtie. El a avut încredere în maşină, aşa cum fac alte mii de oameni că el. Oamenii îşi pun încrederea în cărţi de credit şi computere, şi ei greşesc pentru că, imperceptibil, ei nu mai gândesc cu minţile lor, ei lasă finanţiştii să adune pentru ei. Imperceptibil, ei nu mai deţin “controlul”. Haideţi să facem un mic experiment împreună, şi veţi vedea despre ce vorbesc. Sunteţi gata? Chiar cu câteva rânduri mai sus, am făcut o adunare pentru voi şi am explicat că am cumpărat bunuri în valoare de 2$ 76 cenţi, şi că vânzătorul mi-a înmânat 2$ 34 cenţi ca rest de la 5$. Din fericire, n-ai fost tu vânzătorul, pentru că ai fi pierdut 10 cenţi. Am făcut asta deliberat ca să vă prind. Dacă, în orice caz, vă aflaţi printre cei care s-au oprit când au citit paragraful pentru a verifica suma, atunci înseamnă că nu sunteţi uşor de păcălit. Dacă faceţi parte din cea de-a doua categorie,a celor care nu verifică, mai bine v-aţi schimba atitudinea acum. Sunteţi fiinţe omeneşti, conţinând un fragment Divin, fiţi mândri de asta, şi încetaţi să vă mai comportaţi ca oile.

Radu Aldulescu

Poveștile vieții și adevărurile literaturii - cronică la o carte de Radu Aldulescu

http://serbantomsa.blogspot.com/2011/01/povestile-vietii-si-adevarurile.html

Galaxia Gutenberg

Pachetul de ţigări- file 

Dimineaţa se trezeşte cu greu..Buimac încă de amestecul anestezic coniac-vodcă-coniac ce alimentează lucrul in tipografie şi acasă in fata calculatorului.În urechi aude ţacul cadenţat, acompaniat de un şuier continuu al maşinilor de tipărit şi vuietul ghilotinei electrice Îi este greu să se ridice din patul supraîncalzit de propria-i nevastă care are temperatură şi care predă în schimbul doi unor elevi indolenţi şi afumaţi ce n-ar veni la şcoală nici in schimbul unu. Problemele de peste zi îl macină şi cu gândul la banii pe care trebuie să îi procure dar nu are de unde, plin de propriile-i reproşuri se împinge spre WC-ul ai cărui pereţi sunt impregnaţi cu fum de ţigară de la ultimele sedinţe.
- Dacă aş tipări reclame cu ţigări sau băuturi pe hârtia igienică sau un tabloid în rolă şi cu multe poze cu vedete de cacao şi politicieni de rahat ar avea omul ce să citească la baie!
De câteva luni şomer fiind, atras de binefacerile democratiei a înfiinţat o firmă nouă care cheltuie pe chirii şi taxe multe parale dar care deocamdată nu produce decât fum de ţigară şi excremente de câine. A închiriat un atelier care datorită lunilor geroase de iarna, a lipsei de bani , a imposibilităţii economic existenţiale şi noroiului în care se cufundă întreprinzătorul nostru zi de zi stă nefolosit dar păzit de un câine-lup superb. Animalul a avut ghinionul sa fie cumpărat de la un crescător înainte de criză pentru postul de paznic fără plată.În schimb câinele este bine hrănit, îngrijit, periat şi se dezvoltă armonios cum ar trebui să se dezvolte economia noastră naţională atinsă din păcate de jigodie.
Guvernanţii, din interese"substanţiale" au schimbat iar formularele vechi de la facturi, chitanţiere şi alte imprimate de genul ăsta, ca să mai scoată nişte bani de-a moaca din buzunarul găurit al "intreprinzatorului" român .. Aşa cum au făcut mereu şi pentru a da de lucru tipografiilor clientelare şi politruce. Nevoia de bani, dobânzile la împrumuturile luate pentru înfiinţarea firmei îl macină arătându-i crucea si cuiele osândirii. Soarele nu mai apare din norii cenuşii ai capitalismului securist, noua forma inventată de nebunia evoluţiei politice.
La C.E.C.mai avea în cont opriţi pentru zile negre un milion de lei bani care nu ştiu dacă ajung să faci ziua de naştere a câinelui sau să cumperi ceva carne. Dar practic era milionar ca orice pensionar sărac, ca nea Emil singurul său angajat..!..Tanti de la ghişeu după ce îl pune sa scrie de vreo şapte ori codul numeric personal pe un formular banal de bancă tipărit la trei culori pe hârtie offset satinat, ştampilat şi semnat pe toate părţile, cu gândul la şoriciul de porc lipsă de Crăciun şi obişnuită să servească marii miliardari făcuţi la comandă îi plăteşte omului în loc de unul, zece milioane în bancnote din pvc de culoare magenta deschis aproape roz şi cu fereastră de siguranţă transparentă pe lângă alte multe protecţii împotriva falsificării. Seriile erau imprimate separat cu negru
La întrebarea acestuia creştină :
-Da ce mi-aţi dat cucoană aici?-femeia raspunse tot cu o întrebare ofuscată de cucoană
-Da ce ţi-am dat mai puţin? Când a realizat că plătise de zece ori mai mulţi bani era în stare să zâmbească de complezenţă ...la plural, cu gura la urechi şi anul viitor drept mulţumire.
Pe tejghelele , mesele şi peretii CEC-ului numai afişe pline de figuri rânjind la comandă tâmp şi forţat ca la multinaţionale sau la supermarket-uri, prospecte, pliante bine tăiate, fălţuite şi biguite cu ofertele tentante ale băncii.
- Să iau şi eu din fiecare să am modele, portofoliu pentru clienţi că de citit degeaba le citesc, nu se aplică... şopti în barbă
Drumul spre parcarea unde lipise cu greu maşina lui albastru mijlociu trecea prin "Ciş" cum spuneau vecinii proprietari de matricolă din "Liceul Lazăr" parcului ultracentral;. Acolo, pe o bancă stătea şi fuma Sorin un prieten vechi lăsat de curând pe drumuri după o viaţă de muncă la tipografia facultăţii de jurnalism fosta Academie Ştefan Gheorghiu. Se îmbrăţişează grăbiţi dar bucuroşi de întâlnirea neaşteptată . Schimbă între ei cărţi de vizită tipărite policrom cu relief , timbru sec şi cerneală gonflabilă şi stabilesc să se întâlnească la o vodcă după sărbători. Pe cartea de vizită a lui Sorin scria cu litere de o schioapă în dreptul funcţiei , FOTO FÂŢU SORIN Director de Bancă iar la adresă , Parcul Cişmigiu. Aşa era el mai pişicher, fost linotipist culesese mii de cărţi la viaţa lui în toate limbile globului. Nu a mai apucat pensia, plumbul şi vodca făcându-şi datoria.

După o nouă zi cheltuită degeaba a economisit cu chiu cu vai bani pentru ţigări ieftine şi vodcă proastă dar cu etichetă frumos poleită în folio auriu şi perfect ştanţată. Opreşte maşina, LADA lui comunistă pe care o foloseşte la construirea capitalismului sălbatec în faţa primului chioşc intâlnit dintre puţinele care au scăpat nedemolate în urma primarului democrat şi îşi face plinul cu un pachet mai ieftin şi cu o jumate.
Fericit ca "a dat Dumnezeu", ajuns acasă se repede la calculatorul personal cumparat din bucăţi, culege un pahar proprietate personală din vitrina proprietarului şi caută disperat să aprindă cu mâinile tremurânde o ţigară încercând să alunge astfel mai repede stresul de peste zi. Eşec total. Pachetul de ţigări lipsă la apel. Se intreabă uimit ce naiba a făcut cu jumătate din rezultatul muncii pe ziua de azi?...iar răspunsul vine rapid:.. l-a tras in piept vânzatorul-patron. O avea şi el nevoie de un pachet ieftin de ţigari.sau pur şi simplu a uitat să îl pună în punga cu burduf de şapte centimetri , bine lipită , frumos colorată şi plină de reclame dar cam subţire.!
Se imbracă , se incalţă, strânge din dinţi şi se mai intreabă incă o dată
-Pe unde mă-sa am lasat pachetul de ţigări făcut din carton duplex cu spate alb de 300 de grame pe metru pătrat-?...
Coboară grăbit de la et.10 pe scări că liftul merge doar până la 2 şi zboară într-un suflet la patronul chioşcului scăpat ca prin minune de criza democraţiei să-l intrebe de ce ta-su nu a băgat în punga cu mânere de şnur galben ţigările plătite cu greu.
Omul nu ştia nimic!
Cu gândul la morala "sărac da cinstit" întipărită în minte după experienţa de la CEC l-a injurat in sinea lui pe patronul escroc şi a litografiat tot în gând cu litere aldine la distanţă de zece cicero : "Tutunul dăunează grav sănătăţii".

Cu ultima încrâncenare a drogatului rămas fără doza zilnică a căutat pe traseu pâna la locul unde parcase maşina rămasă în pană de benzină.
La parcarea cu pricina zăcea plin de noroi şi călcat de maşini scumpe de teren conduse de puşti sau de panarame ieftine pachetul lui de tigări. Cerneala pe bază de ulei încă nu se decolorase complet păstrând pe alocuri strălucirea roşiatică îmbietoare iar crucile de potriveală pentru spectrul color erau perfecte..conform fişei tehnologice de lucru.
"Incă din timpuri trecute tiparul a constituit un domeniu şi o meserie fascinantă deoarece nevoia de exprimare a oamenilor a făcut posibil prin această invenţie ca invătămintele ,gândurile, povestirile, ideile, atâtor generaţii, să rămână veşnice. Intr-o carte celebră, Marshall McLuhan a considerat că inventarea tiparului a determinat intrarea omenirii în ceea ce el a numit -Galaxia Gutenberg-"

Pentru tipograful patron galaxia lui intrase în implozie.

---

Distribuie pe facebook

E VIAŢĂ ÎN ORICE

Sunt lup. 
Sunt tigru, sunt leu, nici eu nu ştiu încă ce sunt. Îmi vine să urlu. Am descoperit esenta vieţii. Este viaţă în orice. O să urlu la lună , ca Tarzan în junglă sau mai bine ca Urlătoarea din Bucegi. Poţi urla pentru orice minune, revelaţie ..ah ce îmi place acest cuvânt sau pentru orice prostie. Curcubeul este singura revelaţie pe care o percep cu adevărat. Dar revelaţii sunt peste tot doar că noi suntem orbi şi surzi şi chiori. Toate simţurile noastre sunt degeaba, gratis. Ştim doar să ni le anulăm reciproc . Din invidie, din gelozie, din neincredere. Taci, lasă-mă să văd materia, curcubeul,lasă-mă să prind esenţa vieţii, să aud viaţa. Acum sunt beat, am băut vin de Urlaţi îndoit cu ţuică din cazan chiaburesc de Urseiu, cred că am al şaptelea simt activat..Deschide nevastă uşa ca e cald, urlu de cald. Îmi vine să urlu că am vedenii sau că visez, să urlu că vreau, că nu vreau, de fericire,..de dragoste..de durere, chin, plăcere, suferinţă, de foame, de nebun, inspiraţie, punctuaţie, transpiraţie, de revelaţie. Câte sensuri printr-un singur cuvânt. Dar celelalte cuvinte au şi mai multe sensuri, interminabile sensuri puternice sensuri criminale sensuri, înălţătoare sensuri. Prea multe sensuri. Îmi vine să urlu de atâtea sensuri.Scriu de parcă aş cânta la pian, clape, tobe, tastatură, la vioară. Aş vrea să urlu la tobe IRIS , la clape HOLOGRAF, acordeon LAMBRU, la pian... Dar din păcate la pian nu se poate , în clapele lui e viaţă , sunt particule de ADN încă vii din degetele lui Enescu, Mozart şi Beethoven care nu mă lasă.Credeam că pot urla pentru orice,la orice şi pentru oricine.M-am înşelat dar cu mici excepţii se mai poate urla, pentru libertate, pace, prietenie, pentru adevăr şi din sărăcie..Acum urlu la tastatură. Simt in această suavă atingere tastele maşinilor vechi de scris. Încă sunt vii si infectate de celulele lui Eminescu..., Freud, Dostoievski, Hemingway, Preda, Petrescu, London, Twain,Paler. Vreţi să îi înşir pe toţi ? Citiţi Wikipedia, enciclopedia liberă. Nici ei nu mă lasă doar să urlu dar acum nu îmi mai pasă. O fac de dor, jale , nesimţire, o fac.perpetuu..din dragoste.
Sunt lup. Sunt tigru, sunt leu ! Evident. Urlu româneşte !. Am descoperit esenta vieţii. Este viaţă în orice. Urlu de fericire!.
ŢARA...urlă ! Nimic nu e definitiv !
Acum o să urlu de somn.
Noapte bună. Bună seara, bună dimineţa, bună ziua şi la revedere!

La 21 de ani de la confiscarea revoluţiei, protestele continuă!

AFRIMESCU NU ESTI SINGUR !

Pe 21 decembrie 1989, în Romania era încă revoluţie. Pe 22, acelaşi decembrie, revoluţia a fost confiscată de către Iliescu şi ai lui şi transformată în lovitură de palat, puci sau cum s-o mai fi numind. Din acel 22 decembrie, profitorii-impostori ai revoluţiei nu mai contenesc să şi-o asume, deşi au stat fie în fotolii comode la televizor, fie ascunşi, fie chiar au tras în manifestanţi sau erau în "misiuni": de filare, urmărire sau filmări. Spărgeau şi vandalizau magazine, jefuiau şi incendiau maşini în numele revoluţiei. A unei revoluţii, care în ciuda numărului mare de victime s-a dovedit a fi fost una de faţadă, de carton. O revoluţie de mucava! 

În toţi aceşti ani, în Romania totul s-a mimat. S-au mimat reforme, restructurări, funcţionarea instituţiilor publice, funcţionarea statului de drept. S-a mimat funcţionarea economiei de piaţă, a capitalismului în sine, aşa cum s-a mimat şi comunismul sau construirea socialismului multilateral-dezvoltat. S-a mimat munca, bunăstarea, traiul decent, încurajindu-se, nemunca, şmecheria, micile-mari învarteli, tunurile de zeci şi chiar sute de milioane de euro. Locul valorii şi al elitelor a fost luat de veleitari şi nonvalori, de semidocţii pseudorevoluţiei. Elitele noastre, valorile intrisece sunt fie peste graniţe, fie sub pămant, fie zac în uitare marginalizate. În locul lor triumfă pleava, scursorile, sfertodocţii acestui neam. Aici, totul se obţine pe şpagă, pe trafic de influenţă pe cunoştinţe, pile şi relaţii, cunoscutul p.c.r. este mai actual ca niciodată. Citind aceste randuri, unii vor spune că sunt gandurie unui FRUSTRAT. Ei bine nu. M-am detaşat de mult de lumescul care mă-nconjoară. Şi nu sunt nici măcar gandurie unui resemnat. Sunt gandurile unui om LUCID, care ştie foarte bine prin ce-a trecut, prin ce trece mai ales şi ce urmează să-l aştepte. Le mai spun cititorilor acestui blog, doar că sunt pregătit pentru orice. De pierdut, oricum nu mai am ce. Şi nu pentru că aş fi pierdut totul, ci pentru că pur şi simplu nu mai ce pierde. Pană şi libertatea mea este una interioară pe care nu mi-o poate nimeni nici confisca, nici lipsi de ea. 

ş.d. afrimescu

Legea împotriva minciunilor electorale.

Simplu, concentrat si exhaustiv.

Dacă se va încălca vreuna dintre promisiunile făcute în campania  electorală pe toată durata exercitării mandatului  de către preşedintele sau de  partidul  ales se vor lua următoarele măsuri : 

-Preşedintele va fi demis în regim de urgenţă şi va fi legat dezbrăcat la troiţa  din Piaţa Universităţii până când îşi va recunoaşte minciuna electorală după care va fi condamnat la închisoare pe viaţă. 

-Partidul  va fi desfiinţat iar membrii lui vor fi excluşi din viaţa politică. Averile membrilor vor intra în proprietatea statului.

-Se vor  face alte alegeri libere mereu pană când politicianismul si demagogii vor dispărea definitiv din România