luni, 24 mai 2010

UMEB: Shoppingul a invins strungaria

Despre tot ce a fost si nu mai este.Articole aparute in presa la vremea respectiva despre păgubiţi şi profitori.Despre tot ce s-a pierdut sau câştigat în urma privatizărilor vechilor uzine.




Uzina care punea in miscare toate agregatele electrice din Romania a fost aruncata la gunoi. Intai au concediat oamenii, apoi au smuls utilajele. Munti ruginiti de strunguri si scule troneaza printre bucati de betoane. Uzina care punea in miscare toate agregatele electrice din Romania a fost aruncata la gunoi. Intai au concediat oamenii, apoi au smuls utilajele. Munti ruginiti de strunguri si scule troneaza printre bucati de betoane. Daramaturile sunt vegheate de o armata de paznici, buldozerele trag de ultimele temelii ale Uzinei de Masini Electrice Bucuresti, zisa UMEB. Prin spate, aurolacii sar parleazuri de betoane sa scormoneasca dupa caramizi. In 60 de ani, generatii de "palmasi" au mesterit aici peste o mie de tipuri de motoare electrice pentru tramvaie, trolee, metrou, locomotive, nave, pentru centrala nucleara de la Cernavoda. Din cele 12 hectare de moloz va rasari curand cel mai intins Mall din Capitala. Asa vrea NCH, grupul de americani care a cumparat mai demult uzina. Le-a placut zona: uzina a fost plantata pe Bulevardul Vasile Milea, langa Apaca, loc cu mare vad. Din cei cateva mii de angajati, cati munceau aici inainte de Revolutie, au mai ramas aproape 500. Americanii de la NCH sunt o forta: au cele mai multe spatii comerciale din Romania. Au inghesuit mesterii intr-o hala, restul au ras. In caminul uzinei inca nu au bagat buldozerul. De treizeci de ani acolo sunt cazati cateva zeci de muncitori, dintre cei veniti din provincie sa se faca strungari sau sudori de elita. Cu toata bogatia lor, patronii jinduiesc sa le vanda caministilor camerele mizerabile la pret de garsoniere confortabile.  

Caminul-fantoma
"Tremuram de frica in fiecare zi sa nu ne arunce in strada si pe noi. Directorul a zis ca pana in 2010 nu ne da nimeni afara de aici, dar, daca au daramat ditamai uzina  intr-o luna, ce garantie avem noi ca la noapte nu ne trezim cu mascatii, sa ne goneasca cu tot cu copii?", zice caministul Marian Stan. Au trecut zece ani de cand a venit din Craiova sa se faca sudor la UMEB. La ultimele concedieri a picat si el. Acum s-a facut paznic la o firma si castiga mai mult cu un milion fata de cat ii dadea uzina. Nici cu salarii compensatorii nu s-a ales, fiindca patronii uzinei lucrau istet: la fiecare runda de concedieri dadeau afara maximum 28 de oameni, niciodata 30, sa nu-i  taxeze legea cu "concedieri colective" si sa fie obligati apoi sa le dea si compensatoriile. "In loc de mall mai bine faceau locuinte sociale sau spital, ca nu se supara nimeni, macar era ceva util", sar muncitorii caminului. In douazeci de ani, conducerea UMEB a "renovat" caminul o singura data -  l-a spoit nitel cu var si gata! Peretii stau sa cada, pe hol bucati din zidarie au inceput sa pice singure, sobolanii si-au facut cuib in vechile conducte de apa. Apa rece vine direct de la UMEB si curge numai cand lucreaza muncitorii din hala aia ramasa: adica doar ziua, de luni pana sambata. E apa rea, folosita la facut motoare, zic locatarii. "Cateodata curge neagra pe teava, pe fundul caldarii se face o crusta maronie, cleioasa". Apa calda au numai vara, cand o incalzesc pe geam, in sticle. Oamenii au si uitat ce senzatie ai atunci cand faci un dus. Toata lumea se spala la lighean, gateste la butelie. Spalatoria e o chiuveta subreda, batrana de 20 de ani. Una singura pe etaj. Femeile spala pe rand, asteapta si cate doua ore la coada. Toaleta: o putoare ascutita si roiuri de muste, patru cabine infecte la un etaj, si pentru femei, si pentru barbati, la gramada. Iarna la toaleta e ger ca afara. Toata lumea are soba cu lemne. "Viza de flotant pe adresa asta nu avem. Ca sa ne poata intra copiii in examene ne-am milogit pe la cunostinte sa le faca si lor buletine pe adresa lor", se plange nevasta lui Marian. 

4 milioane, dupa 30 de ani de strungarie
Cand au intrat in camin, oamenii au primit o singura camera, mare, fara hol, fara bucatarie. Cativa, mai harnici, au croit ziduri din carton, le-au zugravit si au transformat camera intr-un apartament minuscul. "Cand am cerut sa cumparam camerele astea, au trimis comisie de la UMEB sa ne evalueze locuintele. Au vazut cateva camere mai aranjate si cei din comisie au zis ca trebuie musai sa ridice pretul, ca, uite, avem apartamente! Dupa ce-mi stransesem niste bani sa-mi aranjez si eu camera, m-am trezit ca evaluatorii pun la vanzare camera mea, de 40 de metri patrati, cu 13.000 de euro. Cica s-o cumpar cu atat, daca o vreau neaparat. N-am atata banet. Am albit la UMEB, dar dupa 30 de ani de munca iau in mana 4 milioane jumate! Pe vremea lui Ceausescu luam si 5.000 pe luna", spune strungarul Vasile. "Pana sa transform camera era un chin cu copiii: cand ne dezbracam trebuia sa-i dam afara, pe hol, baie puteam sa ne facem numai cand erau ei plecati la scoala... ". Caminul este asezat in spatele singurei hale nedaramate, unde patronul i-a inghesuit pe ultimii muncitori. Un mester s-a oprit sa rasufle langa hala: "De 40 de ani robotesc in uzina. Nu rezisti atat decat daca ai putere sa tragi ca un bou. Cand am venit eu, era director aici nepotul lui Gheorghiu Dej. Aici au lucrat oameni priceputi, cine pleca de tanar de aici ajungea om de elita pe la alte fabrici. Au daramat ei acum, dar comenzi sunt in continuare, si mana asta de oameni care au mai ramas fac niste motoare excelente. Colo, in custile alea, sunt motoarele gemene ale alora de la Cernavoda, am lucrat pentru finlandezi si pentru francezi. Ne-au cerut motoare pentru avioane. Francezii au fost foarte multumiti: au zis ca au incercat sa faca motoare de-astea in toata Europa, dar n-au reusit nicaieri. Dintre toate natiile, numai noi, cei de la UMEB, am reusim sa facem asa ceva. Francezilor nu le-a venit sa creada la inceput, au facut si proba, sa se convinga. N-aveau cum sa nu fie ale noastre cele mai bune, fiindca am ramas cam singurii din Europa care lucreaza manual". 

Iuliana Nistor, PR-ul uzinei, ne-a spus convinsa ca  "asta e trendul", pana in 2010 industria trebuie sa se mute la marginea orasului, nici in Occident nu mai gasesti fabrici in inima oraselor. Insa nu stie sigur daca hala ramasa nu va fi si ea demolata.: sursa www.gandul.info/


Uzina Republica, scoasă la licitaţie

Despre tot ce a fost si nu mai este.Articole aparute in presa la vremea respectiva despre păgubiţi şi profitori.Despre tot ce s-a pierdut sau câştigat în urma privatizărilor vechilor uzine.


Lichidatorul uzinei Republica, RVA Insolvency Specialists, a organizat pe 31 martie o licitaţie cu strigare pentru vânzarea activelor imobiliare ale fabricii din Bucureşti, printre care un teren de 25,8 hectare şi 133 de construcţii industriale, la un preţ minim de 48,5 milioane euro, fără TVA. Republica, aflată în procedură de faliment de şase ani, are datorii totale de 62 milioane euro, din care 36 milioane euro către Ministerul Finanţelor Publice, scrie Mediafax.



Licitarea activelor imobiliare ale fabricii Uzina Republica, anulata din lipsa de ofertanti





Licitatia prin care activele imobiliare ale fabricii Republica ar fi trebuit sa fie vandute pentru minimum 48 de milioane de euro a fost anulata din lipsa de solicitanti, a declarat, miercuri, in exclusivitate pentru Agerpres, directorul executiv al lichidatorului RVA Insolvency Specialists, Nicolae Teodor.
"Este adevarat ca in aceasta dimineata (miercuri - n.r.), la ora 11.00, era programata licitatia prin care se puneau in vanzare activele uzinei Republica. Din pacate, pana la aceasta ora, nu s-a achizitionat niciun caiet de sarcini, deci actiunea nu va avea loc, asa cum fusese stabilit. Ca urmare, se va intocmi un proces verbal in care se va preciza acest lucru", a afirmat Nicolae.

Acesta a adaugat ca, in urma acestei situatii, licitatia cu strigare se va relua saptamana viitoare, in ziua de miercuri.

"Licitatia va fi reprogramata miercurea viitoare (7 aprilie - n.r.) si tot asa timp de maximum patru sesiuni. Daca nici dupa ultima tentativa nu se vand activele, se va convoca Adunarea Creditorilor, in care majoritar este Ministerul Finantelor Publice, pentru a se lua o decizie", a explicat reprezentantul RVA Insolvency Specialists.

Intrebat care este valoarea datoriilor acumulate de Uzina Republica si cum sunt acestea alocate, Nicolae Teodor a precizat ca este vorba despre o suma de peste 60 de milioane
de euro.

"Datoriile uzinei depasesc 60 milioane de euro, din care 36 de milioane euro sunt numai catre Ministerul Finantelor", a subliniat directorul societatii lichidatoare.

Potrivit anuntului de licitatie, in cadrul sesiunilor programate in urmatoarele patru saptamani, se va incerca vinderea unui teren in suprafata totala de 258.469,69 de metri patrati, din care in indiviziune 9.172,69 de metri patrati, evaluat la circa 39,8 milioane euro, toate aflate pe terenul Uzinei Republica.

De asemenea, pe lista se afla 133 de constructii-cladiri industriale cu o suprafata ocupata la sol de aproape 78.000 de metri patrati.

Activul, compus din teren in suprafata de 258.469,69 mp, impreuna cu cele 133 constructii - cladiri industriale este evaluat la 48.532.442,01 euro, plus TVA, in conditiile Legii.

Inscrierea la licitatie are loc cu cel putin 24 ore inainte de ora de incepere a licitatiei prin depunerea tuturor documentelor prevazute in Regulamentul de organizare al licitatiei.

Pretul caietului de sarcini este de 4.000 lei, plus TVA, iar garantia de participare este in valoare de 10 la suta din pretul initial de strigare.

Uzina Republica a fost vanduta in anul 2003 unui consortiu format din firmele Moody-Rom Trading Romania, Moody International Trading-SUA, OOO Temerso-Rusia si ZAO Compania Temerso-Rusia, pentru suma de 1,9 milioane euro, insa investitorul nu si-a indeplinit angajamentele financiare. Uzina a functionat doar trei luni dupa data semnarii contractului de privatizare.

Un an mai tarziu, in luna noiembrie, Tribunalul Bucuresti a admis cererea lichidatorului de anulare a contractului de privatizare, astfel ca statul a redevenit proprietarul societatii. sursa :capitalul.ro