miercuri, 31 august 2011

duminică, 28 august 2011

Vizuina

"deseori, m-am gândit că cel mai bun mod de a-mi trăi viaţa ar fi pentru mine să mă regăsesc, cu toate instrumentele de scris şi cu o lampă, în cămara cea mai lăuntrică a unei pivniţe zăvorâte, întinzându-se mult sub pământ... drumul în halat spre mâncarea lăsată acolo, prin toate cămările boltite ale pivniţei, ar fi singura mea plimbare. apoi m-aş întoace la masa mea, aş mânca încet, îngândurat, şi aş începe de  îndată să scriu. şi ce-aş mai scrie atunci! din ce profunzimi mi-aş smulge atunci scrisul!..mi-am amenajat vizuina şi pare să fie reuşită.
...dar cineva poate să dea buzna aici şi să distrugă totul pentru totdeauna. eu ştiu prea bine asta şi în viaţa mea nu mai există, nici chiar acum, când ajuns aici la punctul ei culminant, aproape nici o oră cu totul liniştită, căci acolo, în landa întunecată, eu sunt muritor şi în visele mele deseori, apare câte un rât pofticios amuşinând neîncetat pe ici şi colo....şi nu numai duşmanii din afară mă ameninţă. mai sunt şi aceştia dinăuntrul pământului. eu nu i-am văzut niciodată, dar povestesc legendele despre ei şi cred cu tărie că ei există.
... partea cea mai frumoasă în vizuina aceasta este liniştea cu care mă înconjoară. e drept, e o linişte înşelătoare....am parcă impresia că eu însumi sunt duşmanul acesta şi eu mi-aş spiona singur prilejul acesta potrivit de a forţa cu succes intrarea.
...tot nu mă liniştesc, mă grăbesc mai departe, nu ştiu eu ce caut, probabil doar ca să-mi omor astfel timpul. .. ascult în zece locuri alese la întâmplare şi disting limpede iluzia, fâşâitul a rămas la fel, nu s-a schimbat nimic."

sâmbătă, 27 august 2011

Timpul trece aiurea pentru că după ce ei nu vor mai fi, vor fi urmaşii lor, tot o zloată şi un noroi





EXT.curte azil noapte.copac
Curtea arată ca un punct terminus dotat cu sală de aşteptare în aer liber unde vin să se odihnească aşteptând ultimul tren al vieţii oamenii care trebăluie printre ruine şi gunoaie în timpul zilei.
Mergând prin curte, printre oameni obosiţi, trântiţi pe cartoane sau pe bănci, înconjuraţi de sacoşe, saci şi cărucioare încărcate cu materialele recuperabile plimbate mai devreme pe strada Fericirii şi privind feţele obosite ale obişnuiţilor acestui loc ochii îi cad pe faţa unui bărbat pletos îmbrăcat într-un costum de blugi murdar şi rupt care stătea jos, sprijinit cu spatele de un copac gros iar lângă el odihnea o chitară. Privirile lor se întâlniră iar bărbatul îşi luă chitara şi începu să cânte în surdină un cântec revoluţionar adresat lui Costel care se lumină la faţă. Era Cântăreţul, un prieten vechi şi fost coleg de servici şi revoluţie.
CÂNTĂREŢUL
...mai bine golan decât activist, mai bine mort decât comunist..
(spre Costel în timp ce cântă din chitară)
Bă Costele tu eşti mă? Da ce chelie ţi-a crescut. Alea cinci fire să le vopseşti roz după ce le freci cu usturoi să crească creţ.
Privind visător spre prietenul regăsit, Costel este purtat pe aripile unor amintiri comune vechi de mai bine de 20 de ani.
uzină int. noapte sala sedinţe
(gând amintire Costel)
Costel şi Cântăreţul cu douăzeci de ani în urmă prinşi de evenimentele din anul 1989 în sala de fesţivităţi cu fotolii roşii şi o masă lungă de prezidiu acoperită cu o faţă de masă tot roşie. Entuziaşti dărâmă lozincile comuniste de pe pereţi, tablourile cu tovarăşa şi cu tovarăşu, steagurile roşii cu secera şi ciocanul.Afară se aud rafale de mitralieră .
cântăreţul
Cine naiba trage că muncitorii noştri încă nu au arme că e închis la magazia de muniţii.
costel
(pletos)
habar n-am da zicea mai devreme directorul că umblă teroriştii prin curte. Eu cred că el i-a băgat şi cu securistu ăla mustăcios al uzinei.Care o fi mai mare între ei?Că umblau cu lopăţelele singuri pe la porţi.
int.Uzină Dimineaţa  noapte
(cont. amintire gând Costel)
Costel îşi priveşte ceasul de mână.(detaliu)O petardă cade pe aproape făcând un zgomot teribil.
Este ora 5 dimineaţa şi încă noapte.La caruselul rotativ unde se pontează la intrare,  portarul şi un gardian patriot înarmat verificau legitimaţiile lucrătorilor care veneau la lucru.Inarmaţi cu mitraliere Costel şi Cântăreţul stau la poarta uzinei, pe unde oamenii intră dezorientaţi întrebând fiecare în parte ce să facă.Costel răspunde mereu cu acelaşi răspuns SE LUCREAZĂ NORMAL, fiecare merge la locul lui de muncă. Toţi bărbaţii au mitraliere sau  ZB-uri din primul război mondial , sunt îmbrăcaţi în costumele de gărzi patriotice şi se agită alergând de colo colo haotic şi fără rost căutând terorişti.  Periodic se aud în depărtare rafale de foc şi bubuituri de grenade, AG-uri.
Portarul
(către Costel)
Tov inginer da cu activiştii ce facem îi primim? Da pe secretarul de partid? de UTC, sindicat..cine ne mai dă case_
COSTEL
îi trimiţi la locul de muncă al fiecăruia. Unde este pe ştatul de plată. Dacă  e angajat în uzină sudor la cazangerie, acolo să se ducă. Să nu mai dea din gură să dea din mână, să muncească să vadă cât de greu se câştigă o pâine.
PORTARUL
Ăştia au uitat să mai muncească şefu. Da credeţi că mai vin la muncă?
COSTEL
Nu vin ei da pipiţele lor trebuie să vină ce o să le mai placă în loc să facă cafeluţe să plimbe şpanul, uleiuri arse şi piese cu căruţu prin praful şi fumul din  secţii.
CÂNTĂREŢUL
(către Costel)
Hai să plecăm să ne odihnim că n-am dormit de doua zile şi revenim pe la prânz.
EXT.zori bulevardul fericirii fost victoriei
Costel şi Cântăreţul abia plecaseră de la uzină şi se indreptau spre staţia de autobuz. Sunt urmăriţi printr-o lunetă.Laserul cu infraroşu cade pe ceafa lui Costel. Cântăreţul îl vede şi îl împinge puternic lateral pe prietenul său strigând speriat
CÂNTĂREŢUL
-JOS.
Un glonţ şuieră pe lângă urechile celor doi ricoşând  din asfalt. Se trage apoi cu mitraliera de undeva de pe terasa blocurilor din jur. Cei doi se târasc spre scara celui mai apropiat bloc unde un bărbat îi aşteaptă pentru a-i ajuta chemându-i cu mâinile. Se salvează intrând în scara blocului. Peretele blocului este ciuruit de gloanţe în urma lor.
Bărbat
(deschizând uşa blocului şi ajutându-i să intre repede în scară şi bătându-i pe spate ca şi cum i-ar împinge.)
Hai repede! Staţi la mine acasă până se luminează.
int.zi Autobuz vechi (vis Costel)
POVESTITORUL
După ce au fost salvaţi de bărbatul binevoitor şi săritor, fără de care poate acum ar fi zăcut prin spitale cu terorişti invizibili pe urmele lor sau erau deja morţi, au plecat mulţumindu-i salvatorului după care au luat un autobuz vechi şi cam aglomerat pentru a merge spre casă.
În incintă lumea era bucuroasă creând o atmosferă destinsă. Doar un individ care stătea într-un colţ în picioare era circumspect ţinând mâna la buzunar de parcă  ascundea ceva.Era tânărul pe atunci Gore privind în jur cu suspiciune..Ceauşescu încă nu fusese prins. Costel a inceput să cânte "Ole ole Ceauşescu nu mai e" împreună cu cântăreţul şi odată cu ei ca un cor cânta întreaga maşină. Oamenii deveniseră prieteni şi chiar se pupau între ei  fără să se cunoască strângându-se în braţe ca după o mare victorie."LIBERTATE; LIBERTATE" Victorie, Victorie.
Gore mima privind speriat în toate părţile.
INT.zi Sala Primărie gând Costel
Primărie sala consiliu. Ca o imensă sală de spectacole tapetată toată cu catifea roşie,o lozincă pe care scrie CADRELE HOTĂRĂSC TOTUL  rezistă eroic înclinată pe un perete tot roşu lângă un tablou mare întors, a cărui pânză curgea invers dezvelind părul şi parte din ochii fostului dictator.
Pe aceste imagini, continuă să se audă VOCEA lui Costel:
 Costel
Chemaţi de urgenţă prin telefon chiar de către directorul general al uzinei, omul la care priveam ca la Dumnezeu înainte din decembrie89 dar fără posibilitatea de a ajunge vreodată în biroul lui , acum se transformase în soferul nostru iar maşina lui personală în taxi proprietatea poporului, abandonându-şi soferul şi dacia neagră a instituţiei cu număr 1B.
Ajunşi în mare grabă la primăria mare am intrat tustrei în sala de consiliu.Directorul nostru, un burtos înalt, gras cu părul alb şi des ne invită protocolar pe mine şi pe Cântăreţ să luăm loc pe fotoliile roşii. Sala era arhiplină cu toate cadrele de conducere din ţară, toţi nişte directori umflaţi proveniţi din cadre comuniste.
COSTEL
Ce treabă am eu aici domn director numai printre şefi d'ăştia?
Directorul
E, când o fi să dea cuvântul să vorbească unul dintre voi din partea uzinei noastre, să vadă noii conducători că suntem şi noi de partea revoluţiei acum că l-au prins pe Ceauşescu iar pe voi v-au ales oamenii democratic azi în lipsa voastră, în conducerea frontului nostru al salvării naţionale pentru că v-aţi luptat azi noapte cu teroriştii, . Eu sunt preşedinte şi director general.Măi băieţi dar voi credeţi că va fi mai bine de acum încolo în ţară?
CÂNTĂREŢUL
Doar n-o să fie mai rău, că mai rău nu se poate.Şi suntem liberi, e cel mai important lucru.
COSTEL
(către Cântăreţ)
Tu crezi că dacă strigi Libertate eşti Liber? Crezi că numai Ceauşescu e vinovat, aştia care l-au aplaudat ca să tragă foloase şi să ocupe funcţii chiar nu au vină. Eu cred că sunt cel puţin la fel de vinovaţi pentru că ei au fost fundaţia sistemului represiv.Iar securitatea şi miliţia turnul de control şi temniţele.
Directorul se întorsese într-o parte părând că nu mai participă la discuţia celor doi stând  ca o vulpe la pândă cu urechile ciulite.
În centrul prezidiului acoperit cu pânză tot roşie, conducătorul şedinţei era  nea Silviu regizorul care i-a cuvântul.
nea silviu
dragi prieteni şi colegi, mă bucur că ne întâlnim în astfel de împrejurări măreţe pentru ţara noastră când nu mai speram că vom scăpa de Ceauşescu. Acesta a fost prins şi va fi judecat pentru crimele comise de el şi de familia lui.V-am chemat aici pentru a căuta îmreună soluţii de viitor pentru a ne reorganiza în noile condiţii social istorice. De voi depinde viitorul nostru al tuturor. Pentru propuneri şi întrebări vă rog să luaţi cuvântul.
un Director
Tovarăşe Silviu eu cred că întâi trebuie să realegem organele de partid şi de stat.
NEA Silviu
Le vom realege, vom pune acolo adevăraţii profesionişti.(aplauze şi bravo)Mai are cineva vreo întrebare, vreo propunere?
Atunci Costel ridică mâna ca la şedinţele de partid pentru a se înscrie la cuvânt, pe un fond de murmur general.
NEA Silviu
 Linişte vă rog, da hai acolo în spate, hai tinere curaj că voi sunteţi viitorul acestei ţări.Ai cuvântul!
COSTEL
(ridicându-se entuziast)
Trăim vremuri istorice şi ca atare trebuiesc făcute schimbări majore.Ce sens mai are partidul şi UTC-ul în aceste condiţii? Nu mai au rost iar ca atare să fie desfiinţate iar ţara  să urmeze un curs firesc, cu adevărat democratic, capitalist. Nu cred că tineri de vârsta mea, unii colegi din fabrica noastră  au murit împuşcaţi pentru ca noi să facem  realegeri în acelaşi sistem comunist, s-o schimbăm pe Tanda cu Manda. Activiştii să treacă în producţie după calificarea fiecăruia peste tot ,la fel cum am procedat la uzina noastră.Iar cine a greşit, chinuit , minţit şi furat poporul acesta să plătească.Gata,comunismul cu sistemul lui centralizat depăşit, această utopie trebuie să dispară.(linişte de mormânt). Politica nu mai are ce căuta în fabrici, uzine, în scoli, în sindicate iar conducerile tuturor instituţiilor din ţară trebuiesc alese de acum înainte doar pe criteriul profesionalismului, competenţei şi pregătirii fiecăruia, fără unchi, nepoate sau nepoţi,. Să dispară Centrala chiar şi Ministerul dacă va fi cazul, iar fabricile să treacă simplu pe autofinantare , doar pe criterii economice de rentabilitate.(aplauze izolate.) De asemenea cred că va trebui începută curând o reformă monetară pentru a crea condiţii egale de concurenţă pentru toţi cetăţenii care vor dori să facă afaceri pe cont propriu dar în primul rând ca să dispară astfel banii furaţi de escroci şi care stau ascunşi prin saltele, poduri sau gropi. Oamenii muncii trebuie să devină actionari la locul lor de muncă.Fiecare să fie plătit după cât produce nu după cum minte , sau după ce mare şmecher cunoaşte el ori după cât fură.Cam atât am avut de spus.
(aplauze reţinute)
La sfârşitul acestei adunări, în timp ce traversa culoarul sălii pline care îl aplauda în picioare cu urale ca pe o vedetă, Silviu se opreşte în dreptul lui Costel.
NEA SILVIU
(strângându-i mâna şi privindu-l în ochi pe Costel)
Felicitări tinere, succes, viitorul e al vostru.
Celor doi prieteni le sticleau ochii în cap plini de speranţă şi încredere în viitor.Încă vreo doi trei indivizi trec pe lângă cei doi prieteni urându-le succes timp în  care, aceştia împreună cu directorul lor proaspăt preşedinte de partid pe uzină părăsesc incinta sălii de şedinţe a primăriei.
EXT.curte azil noapte.copac 2
Cântăreţul fredona cântând la chitară un alt cântec din repertoriul propriu, se opri privind spre Costel dând din cap şi retrăind în paralel poate aceleaşi amintiri în timp ce  fondul muzical al secvenţei dialogului celor doi continuă cu aceeaşi melodie. Era înconjurat de nevoiaşi care şedeau pe vine şi sorbeau ceaiul cald din cănile de metal.
CÂNTĂREŢUL
Pe unde umbli Costele?
COSTEL
(visător)
Ia am fost până aci la Primărie la o şedinţă cu Silviu.
CÂNTĂREŢUL
Şi eu dar am fost degeaba, dracu ştia cu cine ne luptam atunci? Ce acuma ştii?Şi dacă ştim degeaba ştim că tot ne-au învins. Se aplaudă unii pe alţii.
Costel se aşază lângă Cântăreţ, cu spatele tot sprijinit de copacul gros.

Paznici de nădejde





miercuri, 10 august 2011

Trei amici


Doi amici

-Ce faci bă fratele meu?
-Ce să fac mă Ilie mă duc să mă întâlnesc cu Sandu.
-Şi ce mai face bă Sandu mai bea, mai fumează, se droghează?
-Nu mă, nu bea, nu se droghează şi nu fumează ioc ba mai face şi sport. Da are altă belea.
-Ce belea să mai aibă bă frate unu ca ăsta dă-l în mucii mei !
-Mă Ilie îţi spun ţie mă, bă da doar ţie auzi şi ciocu mic mă că să nu ştie şi alţii . E prietenu meu mă, auzi tu la mine !
-Hai bă dă-l în chilu meu că nu spun la nimenea, ce belea mai mare poa să fie de capu lui dacă nu are vicii?
-Mă ascultă la mine, unu care  pipă se poate lăsa, ba de la bani , ba de gura nevestii, dacă bea tot aia, cu drogurile să-l ia gaia nu ştiu da tot le poa lăsa,da...da mă nu mă spui.
-Hai bă fratele meu ce naiba chiar mă crezi tâmpit?
-Bă chiar ai ghicit , Sandu ăsta ori e tâmpit, ori e tâmpit, ori la beleaua asta n-are nimeni ce să-i mai facă.
-Da de ce tre să te ntâlneşti tu cu un tâmpit, asta nu înţeleg până mor, dă-l în chilu meu şi gata.
-N-am bă de ales ..da bagă ciocu mic ..ai înţeles? Hai pa !
-Gata mă frate, mucles, am înţeles. Te pup