sâmbătă, 22 iunie 2013

Casa zburătoare III- lung metraj

1.INT.AUTOBUZ-NOAPTE
Călătorii sunt îmbrăcaţi cu prost gust şi sărăcăcios, majoritatea în negru, unii nu au dinţi şi vorbesc în gol, cu căşti pe urechi, privind fix spre textul gen grafitti postat pe un geam al autobuzului, "Învăţăm pentru a deveni nişte nimeni". În boxe o VOCE tot caldă atenţionează enervant că:
VOCE(OFF)
Pentru un transport civilizat călătorii au obligaţia să plătească taxa de călătorie în caz contrar vor suporta plata amenzilor
 Nimeni nu se grăbeşte să taxeze dar toată lumea se urmăreşte cu suspiciune şi neîncredere privind discret unii la alţii. Doi PUŞTI de cartier se hârjonesc vorbind porcos şi râzând idiot. O PUŞTOAICĂ din gaşca lor se amuză teribil în timp ce dansează oriental pe muzica ce ieşea cu spume din mobil ca băşinile din cur, mişcându-şi şoldurile şi nurii cu ochii daţi peste cap.
PUŞTI 1
(către prietenul lui puşti 2 smucindu-l)
Să mi-o suks şi mă-ta la fel, îngâ..îngâ..în gâtu mâ-tii şi-a lu curva de sorâ-ta
încântat şi râzând prosteşte ca după o glumă bună şi trăgând dintr-o ţigare.
PUŞTI 2
Hai, ciocu mic bă labă tristă să mi-o..Hă, hă. Dă-te'n pulea mea. Eşti muci.
Face apoi semnul "între ghilimele" cu mâinile ridicate deasupra capului. Pe un scaun doarme un AUTOBOSCHETAR ghebos, neras, îmbrăcat cu haine negre de murdărie ţinând picioarele pe un sac plin cu boarfe. Scaunele din jurul lui sunt părăsite de ceilalţi călători. Unul dintre puşti se agaţă cu mâinile de bara de susţinere şi ridicându-se îl loveşte pe om cu picioarele.
PUŞTI 1
Scoală curvo, poponarule!
Autoboschetarul nu mişcă, ca şi cum ar fi mort. Doar îi cade capul într-o parte lovindu-se de geam.
COSTEL
Bă, i-a potoliţi-vă odată! Aşa vă învaţă la şcoală!
SORIN
La care şcoală?
PUŞTI 1
Ce ai bre eşti cu capu', nu ţi-e bine?
PUŞTI 2
Ia vino bă încoa', eşti şmecher?
COSTEL tace abătut, plictisit şi se duce să taxeze pe direcţia puştilor care se retrag în timp ce fac mişcări de karate prosteşti, în gol, iar toţi călătorii se mută cu privirea pe el cu suspiciune. COSTEL taxează cu lehamite,  contrariat şi jignit de privirile ce i se adresau. Cu degetele cârlig de rufe, agăţate de nas vorbeşte către SORIN.
COSTEL
Semăn cu vreun controlor?  Îmi e ruşine să nu compostez, dar să şi compostez. Rău am mai ajuns, parcă am 14 ani.
Şi spunând acestea se grăbeşte să taxeze. Toate privirile se îndreaptă spre COSTEL cu un fel de teamă amestecată cu invidie. În staţie se urcă un BĂRBAT ELEGANT îmbrăcat la patru ace, scoate o cartelă, după care, fără a o bifa la aparat se lipeşte lângă stâlpul susţinător al compostorului, bagă mâna cu cartela în buzunar şi priveşte atent şi cu dispreţ către persoanele din autobuz.(camera cade pe ceasul de marcă şi pe pantofii de piele). O ţigancă, cu o păpuşă chelioasă în braţe şi cu un bilet pe care scrie "MURITORI DE FOAME" cerşeşte închinându-se la divinitate.
SORIN
E.. semeni nu semeni tipii sunt pe fază. Ştii cum e dacă nu te păzeşte te loveşte.
COSTEL
Ai conştiinţă.. , nu ai bani !.
SORIN
Eu am abonament pe toate liniile şi pe metrou, tren. În avion încă n-am încercat. Nu mai am acte că mi le-au furat nişte puşti în primele mele zile fără casă, atunci mi-au făcut şi botezul străzii cu o mamă de bătaie că eram  mangă,  de m-au băgat în spital două luni.
COSTEL
Păi ce au avut cu tine?
SORIN
Erau supăraţi că nu aveam bani să-şi cumpere aurolac, să se drogheze. Mă băteau şi spuneau:"Ruşine să-ţi fie, om bătrân şi n-ai un ban în buzunar", aveau dreptate.
COSTEL
Şi cum ai scăpat?
SORIN
M-au băgat în spital, aşa am scăpat de ger iarna trecută. Afară iernile sunt grele, şi poliţia te aleargă, în rest stai la aer curat. Am dormit niţel şi prin canale că altfel muream de frig.
COSTEL
Păi acte nu îţi faci?
Privirile călătorilor se schimbă dezaprobator spre SORIN care, cu toate eforturile de a-şi ascunde condiţia este trădat de aspectul lui total neîngrijit la modul general. Scoate din buzunar o foaie parafată pe care scrie LIPSĂ SPAŢIU vorbind tare, să se facă auzit, ca răspuns la privirile răutăcioase.
SORIN
LIPSĂ SPAŢIU  ăsta-s eu acum, un neica nimeni. Ce om am fost şi ce javră am ajuns!.
COSTEL
Păi dacă nu ai casă, nici amenzi nu plăteşti, tot ai un avantaj!.
SORIN
Nu te bagă încă nimeni la puşcărie că te cheamă LIPSĂ SPAŢIU, dar poate să te bage pentru vagabondaj, ori să omori pe cineva. M-a întrebat unu odată de ce nu fur ca să intru la mititica, să nu îngheţ pe străzi.
COSTEL
Şi ce i-ai răspuns?
SORIN
Că mai bine mor decât să intru la puşcărie!.
COSTEL
Da', cu hârtia asta ai vreun drept?
SORIN
  Na, cine mă angajează pe mine cu asta?
Ai pierdut casa,.. strada e casa ta. Suntem goniţi şi de pe străzi. Dacă crăp poate o să se  ştie la primărie cine sunt. După 40 de ani de muncă am dreptul la o cruce şi la un sicriu.
La următoarea staţie se urcă trei CONTROLORI. Aceştia îl controlează pe COSTEL miraţi că are card de călătorie validat şi pe SORIN care scoate foaia de la primărie. Controlorii o privesc scârbiţi, sătui.
CONTROLOR
La prima să nu te mai văd în autobuz, să cobori!
După aceea se opresc la Bărbatul Elegant pe care îl înconjoară şi încep să negocieze pe muteşte, mimând cu el plata şpăgii. Autobuzul opreşte în staţie unde se urcă LĂUTARUL, (55 de ani) cerşetor cu acordeonul  şi începe  să cânte la meserie cu patimă  o melodie lăutărească  care era şi în repertoriul marelui actor Gheorghe Dinică(Pentru cine am muncit), aplecându-se pătimaş până aproape de pământ. Pe acordeon are lipită o cutie rotundă făcută dintr-o conservă, dar nimeni nu se grăbeşte să-i pună bani în ea. Într-un buzunar din cojocul ferfeniţă se agită magic alcoolul într-o sticlă, ca valurile Dunării. COSTEL privi spre lăutar cu admiraţie, după care schimbă privirea către SORIN.
COSTEL
Meserie, unu ca ăsta nu mai există de la Fărâmiţă Lambru. Da tu de ce nu te pensionezi?
SORIN
Simplu pentru că am anii, vechimea, dar nu am vârsta, am fost şomer acum sunt boschetar, poate trece şi asta în cartea de muncă.
LĂUTARUL trece atunci prin dreptul lor iar COSTEL, cu o mână îi bagă nişte mărunţiş la cutia milei iar cu cealaltă îi dă o carte de vizită.
COSTEL
Să mă cauţi că am nevoie de tine!.
 Simţindu-se apreciat, LĂUTARUL cântă şi mai focos. Aplecat într-o parte drept mulţumire parcă bate ritmul cu urechea încântat la maxim de înaltele şi başii ce ies din cutia cu burduf ce  aproape atinge podeaua autobuzului.
LĂUTARUL
Vă sun şefu', să trăiţi!
SORIN
Băi Costică da unde mergem noi acum?
COSTEL
Sorine nici eu nu ştiu da' mi-a venit o idee şi vreau să mă ţin de ea. Ideile sunt ca femeile, dacă nu te ţii după ele şi nu devii sclavul lor să te călărească dânsele cum vor, pleacă cu primul venit. Mergem la azilul ăsta de la spital făcut de primărie pentru ăştia fără de noroc ca tine aşa.
SORIN
(mirat)
De ce, cauţi pe cineva acolo? Anul trecut am fost să dorm şi  să prind o porţie de mâncare sau de ceai  dar nu am apucat că era mare balamuc.  Era să îngheţ în noaptea aia pe o bancă dar noroc ţi-am zis cu bătaia aurolacilor că după aia am ajuns în spitalul de vis-a-vis. Da ţie ce îţi trebuie? Ce... nu ai unde să dormi, chiar aşa de rău ai ajuns, suntem din nou colaboratori?
COSTEL
Nu..nu..nu eu am încă casă, mă descurc cu mâncarea, mai prind vreo colaborare mai am câte o idee, ideea şi milionu' sau suta că mă încurc mereu cu banii ăştia noi. Dar am nevoie de căldură.
SORIN
(trăgându-l de limbă curios)
Vrei să furi lemne din pădurea spitalului?
COSTEL
Nu numai de lemne am eu nevoie, am nevoie mai mult de oameni iar tu o să mă ajuţi.
SORIN
Hă, hă, hă! Vrei să vinzi oameni să cumperi apoi lemne?..ce ai înnebunit, e împotriva legii..Da dacă iese ceva şi nu mă vinzi şi pe mine, treaba ta, te ajut.Hă, hă!
COSTEL
(serios)
Dacă tot se vinde orice eu, de ce să nu te vând pe tine prietenul meu la o adică, ai altă variantă? Bine hai că îţi explic mai încolo treaba. Am ajuns!.
Uşile se deschid iar cei doi coboară în mulţime odată cu noul lor prieten acordeonist pe ritmurile valsului austriac "Valurile Dunării". Toată lumea coboară grăbită din autobuz.
În urma lor, în autobuz autoboschetarul cade de pe scaun şi rămâne tot nemişcat după care unul dintre puşti îi trage un picior în burtă. Gaşca puştilor dansează apoi ca la o nuntă de prost gust cu mâinile ridicate, de parcă valsul vienez cântat impecabil la acordeon ar fi o manea răsuflată. Nimeni nu intervine. Gaşca controlorilor ţipă la cel adormit lovindu-l ca să se trezească şi să prezinte biletul la control.
CONTROLOR
(lovind în boschetar cu piciorul)
Scoală bă că aici nu-i azil. Biletu' sau abonamentu'.

COSTEL era deja de mult cu spatele fără a observa scena. În urma lor uşile se închid şi autobuzul pleacă turuind din staţie. COSTEL şi SORIN pleacă şi ei tot turuind cu LĂUTARUL după ei. 

Va urma...

joi, 20 iunie 2013

Roşia Montană – un loc la marginea prăpastiei

“Din cate am aflat, situatia politica privind proiectul minier de la Rosia Montana devine din ce in ce mai dramatica, existand intentia de a modifica, printre altele, Legea Minelor. De aceea m-am hotarat sa ofer spectatorilor din Romania posibilitatea de a viziona online filmul “Rosia Montana – un loc la marginea prapastiei”, sperand ca aceasta va contribui la declansarea unei dezbateri publice cat mai largi si benefice tuturor partilor implicate.
cu drag, Fabian Daub” 

Despre Rosia Montana – un loc la margine de prapastie regizorul Cristian Mungiu a declarat: ”Acuma (26 septembrie – 5 octombrie 2012) am fost la un festival la Hamburg. Ma duc foarte rar sa vad filme intr-un festival pentru ca am propriile mele treburi acolo si nu am niciodata timp, dar am vrut sa vad un documentar german despre Rosia Montana, l-am vazut, acum a fost si la Astra, la Sibiu, si mi s-a parut ca cu fictiunea e foarte greu sa faci ceva mai echilibrat, mai rezonabil si mai onest decat a facut omul ala, care nu e roman si n-are niciun parti pris. Am luat legatura cu el pentru ca mi s-a parut mai important sa-i popularizez filmul inainte sa-mi pun problema daca eu voi face sau nu un film despre subiect.”

miercuri, 19 iunie 2013

Români (volohi) care nu au auzit de România




Gazeta de Maramures a facut o descoperire extraordinara. La doar 200 km de Sighet, exista 1.600 de oameni care vorbesc o limba asemanatoare limbii romane din Evul Mediu. Li se spune 'volohi'. Prin anii ?90, au aflat ca, nu foarte departe de ei, existam noi, alti oameni care vorbesc aceeasi limba. Aceasta, datorita unui barbat intors din armata, care le-a dat volohilor un radio cu tranzistori, fixat pe Radio Bucuresti.
S-au refugiat toti la marginea padurii, langa satul ucrainean Poroscovo.. Nu stie nimeni cum au ajuns ei acolo, nici macar batranii, asa ca nu stiu nici cine sunt. Ucrainenii ii numesc 'tigani albi' si profita de ignoranta lor pentru a le pune in carca orice nelegiuire doresc. Daca ii intrebi, volohii din Poroscovo raspund ca sunt români, pentru ca, pe cand mergeau cu totii la munca in Kazahstan, pana la destramarea URSS, au aflat ca exista un popor intreg care vorbeste ca ei. Dar pana acum, nu a reusit nici unul sa treaca granita, macar pana in Maramures si inapoi, pentru a le spune celorlalti daca este adevarat ce se spune: ca exista o tara intreaga a românilor. Mai mult, ei nu au stiut nici macar de celelalte comunitati de români din dreapta Tisei sau din alte parti ale Ucrainei.

Volohii nu numai ca vorbesc o româna de Ev Mediu, dar si traiesc ca in acele vremuri. Nestiutori de carte, intr-o saracie crunta, cu foarte multi copii si cu o speranta de viata foarte mica. Dupa cum au descoperit si jurnalistii maramureseni, in comunitatea volohilor exista un singur batran, pentru ca restul au murit, din cauza conditiilor extreme de trai si a bolilor. In casele de pamant traiesc chiar si 30 de suflete, astfel ca observatia Gazetei de Maramures este justa: cel mai probabil, comunitatea din Poroscovo detine recordul absolut la natalitate. Pana la lasarea serii, pe ulitele noroioase, nu vezi nici un barbat. Toti sunt la padure. Mai-marele lor e 'Laci Biraul', care spune ca, din tata-n fiu, familia lui s-a declarat ca fiind una de romani. Dar pana acum nu a vazut niciodata un roman, o harta a tarii noastre, nu a auzit de Bucuresti si nici de Ceausescu. In principiu, e la fel ca restul volohilor, care stiu ca sunt romani si asta le este de ajuns. 'Nu stim cum am ajuns in zona. Nu stiu nici batranii cum au ajuns aici. Ai nostri batrani ziceau doar ca suntem romani', a spus Laci Biraul. Cum nu au biserica si scoala in limba româna, el spune ca toti copiii invata romana din familie. Laci Biraul zice ca fiica lui ar fi interesata sa invete carte, eventual in România. Pentru moment, insa, asteapta sa nasca. Nici macar la recensamantul din 2001, oamenii din Poroscovo nu au fost inregistrati drept români. Ei spun ca le-au zis 'domnilor cu recensamantul' ca sunt români, dar, cum nu stiu carte, ei au scris ce-au vrut. O alta dovada ca cei din Poroscovo sunt romani din instinct sunt obiceiurile lor. De Crăciun, canta si ei niste colinde vechi, pe care nu-si mai amintesc de unde le stiu. La nunti, canta din acordeon. Numele sunt tot de-ale noastre: toti sunt Ion, Vasile, Ileana, Iancu. Numele de familie e Volosin, de la valah.

Aceasta comunitate nestiutoare si nestiuta de nimeni pana acum este, la nevoie, tapul ispasitor al ucrainenilor. Refuzand sa le spuna români, ucrainenii spun ca volohii sau tiganii albi fura lemn, ii agreseaza pe padurari sau sunt niste oameni foarte corupti. Românii, insa, spun ca multi din ei au ajuns la inchisoare, dupa ce au fost pusi sa citeasca documente pe care nu stiau sa le citeasca, dar in care recunosteau ca au comis diverse nelegiuiri. Uneori, fac aceste marturisiri in schimbul unei bucati de ciocolata, unui pachet de cafea sau al altor alimente de lux pentru ei. 'Mi-i greu, ca al meu sange da inapoi. Cade inapoi si ma doare cand altii isi bat joc de el', se plange Laci Biraul. Cei care i-au descoperit pe acesti români uitati de toti invoca niste documente istorice, conform carora prin 1364, in zona Munkacevo, au fost adusi mai multi militari volohi. Tot pe atunci, in zona Poroscovo, s-ar fi infiintat sapte puncte de graniceri, unde lucrau tot volohi. Conform unui alt scenariu, romanii de la baza Carpatilor Padurosi ar fi urmasi ai ciobanilor volohi veniti in zona. Ucrainenii, insa, au alte teorii. Recent, un ziar ucrainean a spus ca volohii nu sunt români, pentru ca asa a decretat o delegatie, care a facut o expeditie stiintifica in zona.. Asa ca, spun ei, comunitatea din Poroscovo este una bizara, vorbitoare a unui dialect romanesc complicat, care traiesc ca niste tigani. Pana una-alta, românii sunt ignorati şi de neamul din care se trag dar si de ţara in care traiesc.

marți, 18 iunie 2013

CASA ZBURĂTOARE-II


1.INT.ATELIER.TIPOGRAFIE-ZI-FLASH-BACK
 Lui COSTEL îi vin atunci în minte amintiri secvenţiale cu SORIN, în atelierul de tipografie lucrând la Linotip, unde stând în picioare culegea un text în limba olandeză de vuia tot atelierul citindu-l cu voce tare, iar în timp ce bătea cu îndemânare la clapele maşinii de cules sorbea alternativ  când din paharul, plin mereu de vodcă, când din cana mereu plină cu cafea, când din ţigările Carpaţi fără filtru care umpluseră cu scrum şi chiştoace o scrumieră mare din sticlă transparentă verzulie. Paharnic şef,  este AURICĂ CHIORU de 60 de ani, fost puşcăriaş, un beţivan slăbănog. Acesta are tatuate pe o mână cele cinci puncte caracteristice(singur între patru pereţi). Rămas fără casă se aciuase prin curtea facultăţii de care ţinea şi tipografia. Chioru arată înspăimântător la prima vedere. Chel, slab, bărbos(neras mai multe săptămâni), doar cu trei dinţi în gură, haine soioase, chior de ochiul drept şi aproape mereu încruntat de parcă ar vrea să omoare  pe cineva, ameţit în permanenţă de băutură stă pe un scaun, cu capul pe umărul drept, rânjind sinistru şi dezvelindu-şi gingiile băloase ca date cu gel. Pe o masă în atelier tronează două sticle de vodcă cu etichete diferite, una era goală cam până la jumătate  iar cealaltă aproape plină. Atmosferă intensă de lucru, CINCI FEMEI, legătorese, stau la nişte mese imense pline de hârtii, cartoane borcane de plastic şi farfurii pline cu aracet şi adună coli de hârtie. AZORICĂ, un câine maidanez stă şi el tolănit la picioarele lui AURICĂ CHIORUl, care, ca un somnambul se ridică agitat de pe scaun bălăngănind din mâini şi tremurând nerăbdător. Bate cu două degete în buze afisându-şi  zâmbetul dezagreabil şi ocheşte cu ochiul sănătos cele două sticle.
AURICĂ CHIORU
..ţigară, ţigară e..e !
Privind pe sub sprâncene şi ochelari SORIN îi răspunde aruncându-i un pachet desfăcut de ţigări.
SORIN
De ce nu îţi cumperi bă ţigări fir-ai al dracu' tu să fii, că copii nu ai, nevastă nici atât, mâncare primeşti de la cantină câtă vrei..fără parale.
Aurică dădea din cap rotindu-l în toate părţile şi vorbea tot timpul şoptit, doar pentru el.
SORIN
Hai, curaj, pune-ţi doar ţie vodcă din sticla aia mai plină că e mai tare, eu mai am şi hai noroc să termin mai repede cartea asta de cules că m-am plictisit.
După care începe să citească din nou în aceeaşi limbă greu de pronunţat şi de priceput de careva în timp ce culegea literele de plumb la linotip.
SORIN
Het communisme was slechts de slaaf regeling moet worden vastgesteld rekening voor master
Chioru, fericit că are de băut şi de fumat rânjeşte în timp ce pune lichid în paharul lui de plastic şi vorbeşte ca pentru sine dând din cap aprobator. Încearcă să repete ca un papagal ce aude de la SORIN.
AURICĂ CHIORU
He commu.. wa sle..de slaa re moet wordî vast reke.. vo.. aster. Aha, he, hă, hî , ordinarrr, un beţiv ordinarrr, nu pricep, ă,î moet worden, ha, ha!
După ce umple ochi paharul, îl duce cu poftă la gură sorbindu-l dintr-o înghiţitură privind spre tavan cu ochiul lui sănătos. La un moment dat simte gustul apei şi aruncă paharul de pereţi începând să înjure uitându-se tâmp spre SORIN care citeşte cu voce tare în continuare indiferent.
SORIN
vastgesteld rekening voor master..
AURICĂ CHIORU
Aoleu! Crucea mamii care m-ai făcut
 Tuşeşte de parcă înghiţise mătrăgună.
AURICĂ CHIORU
M-aţi otrăvit cu apă ca pe  Sticlă din "Toate pânzele sus" ..
Spuse bolborosind ca la gargară şi cu faţa roşie de rac fiert. SORIN, COSTEL şi DOUĂ LEGĂTORESE în vârstă care lucrează acolo râd cu poftă glumind în continuare pe seama lui.
SORIN
dacă tot te pişi pe tine, acum o să te pişi apă nu vodcă să nu stricăm orzul pe gâşte, cred că nici nu mai ai puţă de la ger. Doctorul recomandă apa nu alcoolul. Vezi ce grijă am de tine, hai plăteşte consultaţia şi tratamentul.
COSTEL se aude strigat de SORIN şi revine la realitatea pieţei unde se aflau împreună.
2.EXT.PARC PIATĂ-NOAPTE
SORIN
Costele uite-l pe primul ministru. Pe piticu' ăsta dacă-l pun la linotip sau la ghilotină îşi prinde mâinile. Mai uşor ajungi în fruntea statului dacă ungi bine pe unde trebuie, poţi să fii cel mai tâmpit.
Pe aleea circului încadrată de steagul ţării şi al comunităţii europene, PRIMUL MINISTRU este în mijlocul unui mic alai şi păşeşte protocolar pe un covor roşu. DOI REPREZENTANŢI rupţi parcă din Matrix,  îmbrăcaţi  identic în costume negre şi cu ochelari cu lentile negre  se  mişcă de parcă au beţe în fund în timp ce aşteaptă alaiul. PRIMUL MINISTRU, este înfofolit într-un palton negru, are căciulă  şi poartă acelaşi tip de ochelari negri. Când se întâlnesc, după un ton de fanfară scurt şi protocolar unul dintre reprezentanţi îi dă primului ministru o diplomă şi îi pune o medalie la gât.
PRIMUL MINISTRU
Thanks you!
Se felicită, dau mâna, după care PRIMUL MINISTRU taie panglica de inaugurare a noii pieţe. Ca din senin se porneşte o manifestaţie anti-guvern cu pancarte de genul: "20 de ani, aceiaşi oameni, aceleaşi minciuni,"aţi vândut ţara","aţi distrus economia","ne euthanasiaţi ca pe câini","totul pentru voi, nimic pentru noi". Huiduieli. Dintr-o dată apar scutierii care fac între manifestanţi şi oficiali un gard viu. Un elicopter aterizează pe alee iar alaiul guvernamental, PRIMUL MINISTRU şi reprezentanţii intră cu  toţii în burta acestuia. După câteva secunde elicopterul dispare pierzându-se grăbit în noapte. La intrarea în piaţă oamenii se înghesuie şi îşi dau coate.
COSTEL
Hai Sorine să intrăm şi noi în noua piaţă a poporului!.
3.INT.PIAŢA-NOAPTE
În incintă multe tarabe decorate şi luminate cu nenumărate beculeţe albe sau colorate chinezeşti. La una din tarabe, goală, era doar un banner pe care scria VINDEM ILUZII şi un joben. La o altă tarabă un POLITRUC în costum, gras şi chelios ţipa cât îl ţineau bojocii în faţa unei asistenţe numeroase.
POLITRUC
Voi suplimenta locurile în azilele de noapte pentru oamenii fără adăpost,  voi pedepsi toate hoţiile făcute de la revoluţie încoace, voi construi teatre, spitale, biserici, stadioane, poduri, farmacii, bănci etcetera, etcetera,... Voi eradica bolile cronice, exportul de copii şi femei va creşte...O să fac şi coteţe pentru toţi câinii şi mâţele vagaboande sau o să-i omor pe toţi. Voi eradica gripa aviară şi porcină. Voi asfalta străzile şi voi pune apă caldă şi canalizare.
SORIN
(către COSTEL)
Îl crezi?
COSTEL
Îl cred doar pentru etcetera.  Vinde promisiuni pentru creduli. Fără minciună nu există furăciune, vorba lui nea FAION.
La o altă tarabă se vindeau arme de foc, pistoale, puşti mitralieră, grenade. Se întorc amândoi simultan cu faţa spre vitrinele unui magazin. SORIN priveşte ştrengăreşte pe sub ochelari înspre COSTEL
SORIN
E, aşa mai merge!
În vitrina unui magazin din incinta pieţei erau două manechine complet dezbrăcate ce stăteau  nemişcate de parcă erau din plastic. Din când în când se mişcau sacadat, provocator. Pe geamul vitrinei scria cu majuscule MAGAZIN DE MASAJ. Privind cu subînţeles unul către celălalt, căutându-se prin buzunare, fac amândoi stânga împrejur ca la armată ajungând din nou cu faţa pe direcţia tarabelor. Pe un ecran de plasmă imens, reclama FNI-"LA la la, lalala dormiţi liniştiţi noi veghem somnul dumneavoastră". La altă tarabă stătea ANTRENORUL echipei campioane de fotbal îmbrăcat în treningul echipei pe care scria campion şi striga
ANTRENORUL
Ia gazonul neamule, ieftin şi proaspăt, iarba campionilor, proaspăt călcată în picioare.
încercând să vândă din bucăţile de gazon pe care le avea expuse. Lângă el un TIP cu costum  şi cravată la gât striga şi el în gura mare ţinând o cruce mare în mâini:
TIP
Vindem palmares, vindem suporteri, vindem jucători, vindem credinţă!. 
La o tarabă pe dreapta se vînd droguri de toate felurile, haşiş, cocaină, extasy, ceaiuri pentru slăbit sub un afiş mare pe care scrie “etno-botanice, totul natural, eco" .
VOCE COSTEL(OFF)
 Da cine mai produce frate!
După care vorbeşte către SORIN, arătând spre TIPUL cu cruce care vindea suporteri şi palmares
COSTEL
În oraşul ăsta ce se vinde se fură. Cine fură vinde ieftin. Eu vreau doar cartofi şi ceapă. Uite acolo tarabe pline cu fructe şi legume.
Au ajuns în mijlocul pieţei, unde se găseau mai multe tarabe pline de legume şi fructe. La umbra lor vânzătorii îşi aşteptau nerăbdători clienţii. Sunt de toate naţiile şi religiile dar majoritatea cam tuciurii. Mulţi marocani, chinezi şi câţiva albinoşi sporovăie dar nimeni nu-i înţelege . Este ca la Turnul Babel, nimeni nu înţelege pe nimeni. O atmosfera orientală este întreţinută cu muzică de aceeaşi provenienţă.
COSTEL
(mirat)
Sorine, tu ai ochelari, vezi vreun ţăran, vreun producător agricol?
SORIN
Nu văd, da ăştia sunt toţi producători, hai la tatuatu' ăla  care vinde cartofi că pare mai din provincie.
  COSTEL se hotărăşte să abordeze un TARABAGIU care părea mai autohton deşi arăta ca un bătăuş de cartier, tatuat cu femeia peşte pe braţ cu textul "GINA EU LOV IOU" şi cu un cercel în ureche. Pe un carton scria , CARTOFI Romania via POLONIA 3 lei pe kg, CEAPĂ GERMANO-Română 3 lei pe kg.
COSTEL
Cartofi şi ceapă doar româneşti nu ai?
TARABAGIU
(şmechereşte)
Da ăştia ce au bre nu-s buni. Eu sunt producător acilea, în ţară, da iau ceapă şi cartofi de afară ce ştii tu..Sau îi produc acilea, vând afară, cumpăr iar şi  vând iar acilea. Pricepui bre ce io's prost?
COSTEL
(la mişto)
Nu pricepui, dar ai ceva logică, bravo vere!.
întorcându-se către SORIN şi dând din mâini cum s-ar feri de muşte        
COSTEL
Bine că mai ştie puţin româneşte .
SORIN
E simplu, ce produce aici dă afară iar mizeriile de afară le vinde aici, acum ai înţeles? Stai că vin!
COSTEL
Ce este scump şi prost se va da până la urmă pe gratis sau ajunge la gunoi.

Într-un colţ mai retras, întunecat, pitită după o reclamă frumos colorată pe care scrie “O iubeşti cu adevărat dăruieşte-i un cârnat”, o ŢĂRANCĂ bătrână  vindea cu teamă şi sfioşenie marfa expusă la vânzare pe o cutie de carton întoarsă. Avea ceapă, morcovi şi zarzavaturi pentru ciorbă. Femeia stă stingheră şi temătoare simţindu-se hăituită. COSTEL se opri în dreptul ei fericit de parcă ar fi găsit aur şi întrebă:
COSTEL
Cum dai ceapa mamă?
ŢĂRANCĂ
Doi lei maică! Am şi zarzavat de la mine din grădină.
COSTEL
(cu blândeţe)
Cartofi nu ai?
ŢĂRANCĂ
Nu pot să îi car că băieţii mei au plecat la căpşuni în Spania şi nu am pe nimeni de ajutor!
COSTEL
Două de ceapă, unu de morcovi, o ţelină şi un pătrunjel.
ŢĂRANCĂ
Patru lei! Mulţumesc, să trăieşti maică şi să îţi dea domnu' sănătate.!
COSTEL
Săru'mâna mamă!(sărutându-i mâna)
Pune legumele în traistă şi trist pleacă mai departe întorcându-se din când în când spre bătrâna care îi face semne cu mâna de drum bun aşa cum fac bătrânii atunci când pleci de la casa părintească fără a şti dacă te mai întorci. Un POLIŢIST ţipă de departe către bătrână
POLIŢIST
Ţi-am zis să nu mai vii aici că te amendez şi îţi confisc marfa.
Bătrâna îşi strânge în linişte, cu umilinţă marfa, o pune într-un sac şi pleacă agale. Pe o altă tarabă, o TÂNĂRĂ face reclamă la costumul de baie. În stânga ei ca pe un podium, îmbrăcat doar în chiloţi cu cristale swarovski şi într-o haină scumpă de blană stă un BĂRBAT FARDAT strident. În dreapta fetei o FEMEIE SOLIDĂ, cam sărită de pe fix, cu privirile rătăcite cântă citind de pe o foaie de hârtie"
FEMEIE SOLIDĂ
“N-am noroc ce să fac, niciodată viaţa nu mi-a zâmbit", 
după care începe să recite din poezia "Luceafărul" de Eminescu
FEMEIE SOLIDĂ
"Cobori în jos Luceafăr blând alunecând spre o rază"
privind cu dedicaţie şi admiraţie spre bărbatul care dansează plin de el, în chiloţi strălucitori.
4.INT.SUPERMARKET-NOAPTE
În imensul magazin al pieţei, în supermarket numai marfă străină dar nimeni nu cumpără, doar pipăie şi pune la loc în raft. Personalul magazinului îmbrăcat caracteristic poartă botniţe. La staţia de radioficare muzica se întrerupe şi o VOCE caldă dar enervantă anunţă periodic:
VOCE(OFF)
În acest magazin consumul de alimente şi băuturi este strict interzis vă rugăm să vă abţineţi pentru a evita eventuale incidente neplăcute. Vă mulţumim
Muzica reîncepe să se audă(gingăl bels, gingăl bels). Vizitatorii aveau toţi măşti de tifon pe gură. SORIN şi COSTEL, şi ei cu tifoane la gură pipăiau nişte cartofi din Germania şi nişte morcovi din Olanda.
SORIN
(cu un morcov imens în mână)
Ia uite Costele, ăsta morcov nu al tău. Dacă nu văd Olanda măcar să le ating morcovii.
COSTEL
(cu un cartof în mână)
Cartofi nordici. Legume frumoase pe afară şi siliconate pe dinăuntru, când le mănânci au gust de plastic. Grânarul Europei nici morcovi nu mai face.
VOCE(OFF)
În acest magazin consumul de alimente şi băuturi este strict interzis vă rugăm să vă abţineţi pentru a evita eventuale incidente neplăcute. Vă mulţumim
SORIN salivează stupefiat în faţa unor galantare pline cu bunătăţi. Muzica reîncepe să se audă(gingăl bels, gingăl bels). La casă, oamenii se înghesuie şi mai tare în timp ce scot botniţele, agitându-se să scape cât mai repede din acest circ al foamei, cu sacoşele goale.  Plăteau şi plecau cu coşul gol. COSTEL şi SORIN îşi scot şi ei botniţele, plătesc la casă şi pleacă tot cu coşul gol.
5.EXT.PARC PIATĂ-NOAPTE
Afară, la un chioşc o ŢIGANCĂ vindea buchete de flori fără ambalaj.
COSTEL
(către SORIN)
Nu le făceai tu la florari ambalaje, inimioare şi alte bazaconii?
Ţiganca se salută cu SORIN
SORIN
Ba da îi ştiu pe toţi. Da n-a mai mers. De ce să acopere florile cu ambalaje aurite sau cu inimioare roşii că e ca şi cum ai înfofoli-o pe misîsî România. Las-o mai bine dezbrăcată că se vinde mai bine şi nici nu mai cheltuieşti averi pe rochii ori pe alte zorzoane. Uite alea urâte au ambalaj !
COSTEL
Da ce, ofilitele astea's flori?Falsificăm şi ce avem mai bun: mierea, florile şi femeile!
SORIN
Şi vinul şi ţuica ! He, he,he !
COSTEL

Falsurile se poleiesc ! 

marți, 4 iunie 2013

Concursul bere Silva

Este, din câte observ un alt mijloc de bătaie de joc şi de amăgire folosit de multinaţionale pentru de a pune la încercare răbdarea ajunsă la limită a românului credul încă în cai verzi pe pereţi. Un alt fapt banal ce poate trece neobservat în beneficiul unor profitori neserioşi.
Am câştigat din păcate la concursul acestora, cu două capace, patru litri de bere. Am primit sms-uri cu indicaţiile de rigoare pentru a ridica premiile de la magazinele acreditate de ei în sectorul 6 din Bucureşti. De atunci, adică de trei, patru săptămâni mă plimb cu capacele câştigătoare în buzunar stresându-i pe vânzătorii respectivelor magazine, care de altfel, de bună credinţă, se justifică ruşinaţi că nu au primit premii şi mă îndeamnă să revin peste câteva zile.




Cu limba scoasă, bătut de soare şi de ploi, am tot revenit dar cu acelaşi rezultat, 
până când am şi pierdut unul dintre dopuri. Bine că nu am câştigat vreo excursie, că oftica ar fi fost şi mai mare. Bere Silva este sub tutela firmei Heineken, fapt ce denotă fără tăgadă seriozitatea acestora şi respectul pe care îl acordă o multinaţională clienţilor din România. Mie unul mi s-a acrit pornind de la acest exemplu printre multe altele şi de respectiva bere şi o să arunc nepreţuitul capac la gunoi. Am mai câşţigat bere pe capac de la alte firme şi am intrat imediat în posesia acesteia, nu ca acum, când am trimis sms-uri, am făcut trafic pe site lor iar premiul îl voi primi la "sfântul aşteaptă" sau poate niciodată.