sâmbătă, 9 aprilie 2011

Alesul aleşilor. S-a semnat pentru ucidere în masă.


Aţi urmărit un film despre răbdare şi chibzuinţă, despre bun simţ şi educaţie.
Un film despre bunele maniere.
 Azi , la coada  tradiţională pentru peştele de Florii, educaţii noştri comunitari  se luau la cafteală, de teamă că nu vor mai apuca.. haleală.


În fiecare zi trec pe lângă o droaie de câini maidanezi ştampilaţi sau necipuiţi. Privirea lor inspiră multă milă şi supunere. Parcă aşteaptă conştienţi o lege normală, în spiritul grijii şi a unei protecţii reale pentru lumea animală. Ei nu îşi pot hotărî singuri soarta şi aşteaptă de la noi oamenii o mână de ajutor, un cămin sau doar o bucată de pâine. Cred că orice maidanez are unul sau mai mulţi stăpâni din umbră pe care îi iubeşte necondiţionat. Am văzut mereu astfel de iubitori de animale incognito, care cu punga de resturi alimentare hrănesc ruşinaţi şi pe furiş animalele aflate în grija nimănui.  Ce veselie pe bietele patrupede când  aceşti oameni cu suflet intră pe teritoriul lor, ce lătrături de bucurie, sărituri, gudurări şi pendulări vesele de coadă. Nu este vina lor că s-au înmulţit necontrolat.  
La greci animalele fără stăpân sunt monitorizate şi hrănite cu grijă de statul elen fiind lăsate cu încredere pe străzi. În Italia din păcate e vai de ele că sfârşesc tragic prin adăposturi izolate şi sinistre. Prin China se  consumă dar nu se omoară degeaba.
 Selecţia naturală în ceea ce priveşte viaţa lor în oraşe este foarte dură. De obicei din cinci sau şase pui fătaţi de o căţea maidaneză doar unul dacă reuşeşte să supravieţuiască mai mult de un an. Imediat după naştere pericolele care îi pândesc sunt nenumărate. Boli, otrăvuri, maşini, lipsa hranei, căpuşe, hingherii, şi multe altele. Cu toate acestea câte un exemplar mai norocos  îşi face loc cu inteligenţă, pe termen mai lung în această lume ostilă şi în sufletele noastre. El este Alesul. Unii s-au adaptat atât de bine vieţii moderne încât folosesc cu pricepere, atunci când sunt lăsaţi mijloacele de transport în comun, traversează pe culoarea verde a semaforului sau prin locuri aglomerate cu trafic auto nebunesc greu de abordat chiar şi pentru oameni.Probabil că vor căpăta în curând şi discernământul necesar pentru a-şi semna singuri actul de eutanasiere.   Mărturisesc cu jumătate de gură  că am o vârstă destul de înaintată şi că  nu am fost muşcat de vreunul din aceşti contemporani şi nici de strămoşii lor de când mă ştiu. În schimb, am fost atacat şi ciupit de  câini cu stăpân dar nesupravegheaţi, iar în acest caz nu animalul este de vină ci dementul care le este proprietar. Unul îşi înrăia câinele de luptă punându-l să omoare pisici şi câini comunitari. Orice cîine devine în timp oglinda fidel comportamentală a stăpânului său, iar dacă  este alungat , pierdut sau rămâne din alte motive  pe străzi, acesta poate deveni un real pericol pentru oricine, fie el om sau animal.
 Altfel, un maidanez dacă muşcă o face ca să se apere sau pentru simplul motiv că asta îi este meseria şi că pentru asta a fost calificat de milenii. Tot prostul ştie cred că boul împunge şi că nu trebuie căutat între coarne. Dacă omul creează , mai şi munceşte, iar uneori ucide cu sânge rece atunci câinele mai şi muşcă. Acum ceva ani, tot nişte inteligenţi voiau să propună o lege prin care să interzică dulăilor de curte să latre. Acum vor să le fure legal dreptul la viaţă. Halal democraţie. 
 Aceste animale nevoiaşe supravieţuiesc cu greu şi doar cu voia Domnului în această lume agonizantă  care ea însăşi se târâie anevoios de la o zi la alta. Şi nu mă refer doar la Dacia noastră. Într-o societate imbecilă care nu are grijă de propriii cetăţeni ce au trudit o viaţă întreagă  şi care datorită legilor idioate sunt lăsaţi să moară  plini de suferinţi, amăgiţi şi fără nici un sprijin, ce pretenţii şi speranţe să avem în privinţa căţeilor fără stăpân? 
 Pe străzile tot mai îngheţate ale ţării, boschetarii, şi ei o categorie aparte" privilegiată" de stat, sunt un fel de stăpâni ai maidanezilor doar dacă împart acelaşi teritoriu, dacă nu, devin concurenţi şi adversari politici declaraţi luptându-se pe oasele ascunse prin sacii de gunoi sau prin tomberoane. Lipsa protecţiilor sociale este tot o condamnare . Ce facem cu aceşti din urmă năpăstuiţi,..lagăre de concentrare naziste?... dar cu persoanele cu handicap ?
Viitorul sună acum sinistru: Bătrânii şi bolnavii.. la azil iar câinii comunitari.. săpun şi mânusi.
 Viaţa m-a învăţat că dacă faci un bine necondiţionat, el se va întoarce în egală măsură  când te vei aştepta mai puţin. Acelaşi efect-bumerang se va produce şi când vei face rău vreunei făpturi nevinovate.
Aviz  făcătorilor de legi fără suflet ce au votat pentru eutanasiere în postul Paştelui. Eutanasiaţi vor crăpa şi ei pentru că  sigur există acele legi nescrise, compensatorii..
  Se ştie din bătrâni că "Cel ce ridică sabia, de sabie va pieri". E adevărat că nu există pădure fără uscături. Câinii pot înnebuni şi ei sau pot turba, iar nesupravegheaţi ar putea produce drame izolate însă asociaţiile iubitorilor de animale au măsuri şi propuneri cu adevărat umane, concrete, de care ar trebui să se ţină cont. Altfel ce rost mai au aceste organizaţii dacă sunt ignorate complet?
 Dar oricare ar fi legea bună sau rea dacul nostru este un mare sufletist, a dovedit-o mereu  de-a lungul şi de-a latul istoriei şi va face totuşi în aşa fel încât istoricii căţei vagabonzi deveniţi acum comunitari să nu piară de tot. Să nu uităm că şi noi suntem tot nişte comunitari.
 Eu am doi câini şi o pisică şi vă rog să mă credeţi că satisfacţiile creşterii lor nu pot fi exprimate în cuvinte.




P.S. Am folosit pentru documentare următorul protest adresat aleşilor:


Pentru solutii durabile in gestionarea populatiei de caini comunitari Federatia Nationala pentru Protectia animalelor face următorul
                                                 
Protest


Vom protesta din nou in fata Camerei Deputatilor, luni 11 aprilie, între orele 14:00-17:00, in parcul Izvor, impotriva intentiei de a se adopta eutanasia in masa sau lasarea la latitudinea autoritatilor locale metoda de gestionare a cainilor comunitari.


Proiectul de lege 912 va intra luni, din nou, in plenul Camerei Deputatilor. Daca nu se va lua o decizie in aceeasi zi, protestul continua si marti, pe 11 aprilie. Speram sa fie din nou retrimis la Comisie.


Pe 5 aprilie, atunci cand a avut loc votul in Comisia pentru Administratie Publica, au fost prezenti 22 de deputati din 30. 6 au votat pentru sterilizare, 16 pentru eutanasie. Situatia prezentei/absentei, votului pro/contra:


Barbu Sulfina                 PD-L     eutanasie
Calin Ion,                       PSD     nu a fost prezent
Palar Ionel                     PNL      nu a fost prezent
Ciocan Gheorghe           PSD     nu a fost prezent
Edler András György      UDMR   eutanasie
Apostolache Mihai         PD-L     eutanasie
Bobes Marin                  PD-L     eutanasie
Boiangiu Victor              PD-L     ??? (nu stim daca a fost prezent)
Bordeianu Dan            Indep. sterilizare
Buican Cristian            PNL      sterilizare
Buta Sorin                   PD-L     sterilizare
Cantaragiu Bogdan         PD-L     eutanasie
Dusa Mircea                  PSD     nu a fost prezent
Gherasim Vasile            PD-L     nu a fost prezent
Iorgus Zanfir                   PD-L     eutanasie
Longher Ghervazen     Minorit.sterilizare (inlocuit de Grosaru)
Macaleti Costica            PSD     eutanasie
Marinescu Antonella       PSD     eutanasie
Moldovan Carmen       PSD     sterilizare
Oltean Ioan                    PD-L     nu a fost prezent
Pieptea Cornel               PNL      abtinere
Ratoi Neculai                 PSD     eutanasie
Seres Dénes                 UDMR   ??? (nu stim daca a fost prezent)
Soporan Vasile Filip       Indep.   eutanasie
Stan Nicolae                  Indep.   eutanasie
Stoica Mihaela               PD-L     eutanasie
Varga Lucia-Ana          PNL      sterilizare
Vladoiu Aurel                 PSD     eutanasie
Zamfirescu Sorin            PD-L     eutanasie
Zgonea Valeriu   PSD     nu a fost prezent


Zguduitor a fost votul membrilor PSD si independentilor. Deputatii care ne-au asigurat inclusiv in ziua votului ca vor vota pro sterilizare (si pentru ca aceasta este linia partidului) fie au votat pentru eutanasie fie nu au venit la Comisie. Telefoanele care le-am dat deputatilor dupa sedinta pentru a afla daca au fost prezenti si care a fost pozitia lor au frapat: deputatii PSD au incercat sa fie foarte convingatori ca au votat impotriva eutanasiei !!!


Am depus la Comisie, la Camera Deputatilor, la Guvern, ANSVSA si la fiecare grup parlamentar petitia (de pe siteul FNPA) cu 28.000 semnaturi si o alta petitie (din diaspora) cu 7.000 semnaturi.


La registratura generala ni s-a spus ca s-au trimis o multime de petitii, scrisori. Va multumesc tuturor. Nu trebuie sa ne oprim! Reamintiti prietenilor sa semneze petitia pehttp://www.fnpa.ro/petitie
Scrieti deputatilor care va reprezinta http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.ce?leg=2008&cam=1


Toti au recunoscut ca nu s-a facut un asemenea lobby pana acum pentru o lege.


Pe 5 aprilie a invins interesul financiar pentru afacerea "maidanezul" si/sau lasitatea celor care au crezut ca vor castiga ambele tabere!


Sa speram si sa luptam ca pe 11 aprilie sa invinga ratiunea, corectitudinea si compasiunea!
Toate cele bune,














                                                   

Drumul Crucii din bronz. Colaj Foto




Pentru marire imagine dati clic pe poza.


































POEZIA.Leapsa de la Şerban Tomşa Partea 1

Fără politichie!



- Tinere, politica e o curvă, fereşte-te de ea, îmi spunea nea Covali înainte de..., cum să-i zic?... revoluţie, involuţie, lovitură de stat, schimbare de Ceauşeşti, genocid , subminare economică, bătaie de joc, amăgire sau doar decembrie '89?!... Nu o să-i spun în nici un fel, sau o să o fac în toate felurile. Pe ea, pe revolta spontană.
-Ptiu!...de atâtea paradigme (bă,-s dăştăpt!) am început să tuşesc...căhî..căhî..! Deci...!
Am ascultat sfatul domnului inginer, dar am învăţat între timp că politica nu este o curvă, este un bordel legal într-o ţară care nu are încă o lege a prostituţiei. Curvele feminine, dar mai ales masculine sunt non stop la datorie şi se satisfac în toate felurile şi cu toate numerele cunoscute in liniştea şi luxul vilelor aflate în proprietatea marilor peşti ai vremurilor actuale.. Cum o fi, doar banu' să iasă. Nu mai contează cine cu cine , femeie cu femeie, bărbat cu bărbat.
- Căhî..căhî..! Important e să se satisfacă de sus până jos, de la ăla gras la ăla slab, de la preşedinte până la ultimul membru pus lângă grătarul de prăjit mici la alegeri.
- Căhî..căhî..! Deci...!
Şi-o mai trag şi peşti cu peşti între ei, dar folosesc vaselină ca să nu sufere prea tare. Asta se întâmplă doar când e concurenţă mare între bordeluri,... parol, pe onoarea mea!...
Nea Covali era inginer la Vulcan şi după '89 îmi spunea ehehe politichia, fereşte-te , nu te băga!... Avea omul grijă de mine ce să zic ? Că doar nu era tata, dar era om, nu peşte. Nu a fost în viaţa lui membru de partid , a fost doar un bun inginer. Nu voia mai mult, îi era suficient ce avea. Ba mai şi profita atunci când noi, proştii, mergeam la manifestaţii gen "sus plăcuţa, jos plăcuţa", iar el pleca acasă liniştit. Salariul, pardon moncher, retribuţia, era tot atâta.
- Căhî..căhî..! Bă ce tuse uscată - căhî..căhî..! Deci..!
Mergând alaltăieri spre casa pe care cu pile şi relaţii mi-a procurat-o tata prin ’87, trecând pe lângă Ghencea, aud nişte vorbe:
- Bă, nimic n-ai învăţat din ce te-am învăţat. Ce ai între urechile alea blegi? Era tata, probabil sătul de ploile si liniştea din Ghencea.
- Eşti mai prost ca oaia, da' măcar aia..., deci, e singurul peşte original, că tac'su a fost sigur berbec, nu securist sau activist.
- Ai uitat că atunci când erai mic te-am pus să înveţi o poezie. Ai uitat-o şi d'aia ai ajuns să pierzi casa, pentru că în poezia aia stă toată înţelepciunea vieţii.
Îl auzeam din ce în ce mai slab, ca pe vremea când ascultam bruiajele de la Radio Europa Liberă, până când nu l-am mai auzit deloc.
După un efort de memorie mi-am amintit poezia. Ceea ce ai învăţat la vârste fragede se uită greu.
- Căhî..căhî..! Deci..! Efectiv!

Du-te tu şi spune-i lui
Ştii acuma cui
Cum stau eu cu tine acum
Ştii acuma cum
M-a trimis ăla pe mine
Ştii acuma cine
Ca să-ntreb cum chemi p’ăla
Ştii acum pe cine.


Asta era! Bă, câte paradigme inflexibile şi inflexionare, dar profunde şi indiferente! De ce oare, ca să o duc eu bine? Îmi spune tata din ceruri că poezia asta e mai tare ca biblia. O ştiu de multă vreme, dar nu pricep nimic. Chiar mi se pare cea mai mare prostie ce a fost scrisă vreodată.
Am greşit. Poezia asta nu a fost scrisă vreodată şi nici înregistrată. Iar profunzime mai mare nu există. E perfectă! Câtă expresivitate, elocvenţă si realism abscons, ce filozofie originală asupra vieţii şi creaţiei universale. O congregaţie a metaforelor... Oauu! Bă ce tuse uscată - căhî..căhî..
Uite-l pe Burtilă. Cred că o să-i spun poezia, să văd ce se întâmplă.
Burtilă asta e şef la circulaţie şi am fost la el să îmi rezolve o problemă anul trecut. Nişte poliţai beţi m-au oprit şi mi-au luat carnetul de conducere, pentru consum de alcool. Nu băusem, dar nu le-am dat nimic. M-am dus la el cu dovada de la IML, alcoolemie zero şi nu m-a crezut. Era convins că am dat şpagă la doctorul de la IML. Mă duc lângă el să văd dacă mă recunoaşte. Nici vorbă, atunci încep să-i recit ce ştiam de la cinci ani.
- Căhî..căhî..! Deci..! Aveam emoţii dar, am recitat totuşi cu voce tremurândă şi înroşindu-mă până în vârful nasului.

-Du-te tu şi spune-i lui
Ştii acuma cui
Cum stau eu cu tine acum
Ştii acuma cum
M-a trimis ăla pe mine
Ştii acuma cine
Ca să-ntreb cum chemi p’ăla
Ştii acum pe cine.

Burtilă s-a schimbat la faţă.
- Bravo băi tâcă, ingeraşule!. Aşa, care va să zică tu erai păgubosule! Treci mâine pe la mine să rezolvăm.
- Cum să rezolvăm? îl întreb.
- Ştii acuma cum... Îmi răspunde râzând cu aerul unei curve care îşi aşteaptă plata. Da ştii că Prospanacul s-a ars?
- Unde? îl întreb.
- Ştii acuma unde..., da'... ce-ţi pasă?..., că a cam bătut vântu' şi a împrăştiat cenuşa...
- Căhî..căhî..! Bă ce tuse uscată - căhî..căhî..! Deci... Eventual şi efectiv,... hai sictir!
Am răcit, îmi vine să strănut... Va urma!










Distribuie pe facebook