vineri, 6 decembrie 2013

Casa zburătoare VIII

1.                        INT.CASA.HOL-NOAPTE
COSTEL şi FAION trecură pragul casei urmaţi bineînţeles de către Leu, Negrău rămase la uşă. Privirea lui FAION se opri pe arcul şi tolba cu săgeţi. După care zări şi soba.
FAION
Mă simt ca acasă în pruncie, da..de ce cânele tău intră în casă şi...cânele meu Negrău stă afară?
COSTEL
Bine îl dau afară şi pe Leu sau îl las pe Negrău al matale în casă. Sau să facă ei ce vor, numai să nu se bată.
FAION
De ce îl chemi Leu când iel aşa cum mai desluşesc io îi lup. Nu dau lupu' pi leu. Să pui jarul ista în vatra sobei.
Pe hol toată lumea îşi aştepta rândul la baie. Dând din umeri neputincioasă, cu privirea întrebătoare

aţintită spre COSTEL, care se urca pe o scară ce ducea în podul casei, şi ţinând la nas un stick de desfundat nasul ROXANA constată strâmbându-se.

ROXANA
Mi s-a desfundat nasul! Cine miroase aşa..Leu, da câinele ăsta bătrân de unde a apărut?
COSTEL
Ţi-am adus căldură. E Negrău câinele lui FAION. La femei le dau haine de ale tale vechi iar la bărbaţi şi la copii ştiu eu ce să le dau.
ROXANA încă nu putea să îşi revină, dar călcând pe ciudaţii care stăteau tolăniţi pe hol se duse să deschidă geamurile. Leu lătra ameţit de mirosuri şi îl cerceta pe Negrău iar motanul se ascunsese fugind pe şifonier. Termometrul(detaliu) arăta 12 grade celsius. Leu era aproape permanent umbra lui COSTEL. După un timp, temperatura urcase la 15 grade.
COSTEL
-Dacă mai aducem oameni nu mai e nevoie de lemne. Afară sunt minus zece grade iar în casă avem aproape 15 grade.
FAION
( înclinându-se ca un cavaler rătăcitor înaintea Roxanei)
Mă înclin în faţa frumuseţii voastre  domniţă. Nu mai vedem, nu mai auzim, nu mai simţim, doar mirosim. Al vostru, FAION iar aista îi cânele mieu Negrău. Zeii să fie cu noi şi ne ajute în aste vremi tulburi.
ROXANA
(ţinând în mână saci de plastic)
Încântată stimate domn. (către ceilalţi)..hai intraţi pe rând la duş. Când sunteţi gata bateţi în uşă să vi se dea haine curate de schimb. După spălat, femeile şi copii vin cu mine în dormitor iar bărbaţii cu COSTEL în camera de ZI. Se fumează în curte sau în bucătărie doar cu geamul deschis.
Din pod, prin trapa deschisă zboară saci cu haine, prosoape, ciorapi, maieuri, chiloţi, cizme, pantofi, papuci etc.
2.                        INT.POD.CASĂ-NOAPTE
Podul este plin de tot felul de obiecte, cărţi, haine puse ordonat pe umeraşe şi agăţate de bârnele acoperişului, televizoare vechi, tacâmuri, saltele, schiuri, pături, saci de dormit etc. COSTEL caută cele necesare alegând îmbrăcămintea şi aruncând-o în hol prin deschizătură.
3.                        INT. CASA.HOL-NOAPTE
ROXANA
Aruncă şi saltelele, sacii de dormit şi păturile toate, facem priciuri ca la cabană.
COSTEL(OFF)
În podul ăsta se întâlnesc mai bine de trei generaţii, vii şi morţi, podurile vechi sunt muzee şi anticariate. Aici găsesc mai multe lucruri utile decât în piaţa cea nouă.
ROXANA
Eu când mă urc în pod mă învăluie toate amintirile şi îmi vine să plâng, fiecare lucru ascuns acolo are o importanţă aparte .
4.                        INT.CASA.HOL DACII-NOAPTE
 Obosiţi, murdari şi înfriguraţi toţi stau pe jos dând din cap, vorbind singuri şi lovind cu picioarele de duşumea ca să se încălzească, creând astfel un zgomot continuu, care se transformă într-un urlet de lup. Leu începe a urla cu botul ţintă spre cer.
5.                        EXT.CER.NOAPTE
În imagini apare luna.  Se aude pe fundal vocea lui FAION, ca o voce din străfunduri, magică, profetică:
FAION(OFF)
-Ce atâtea flamuri, peste tot flamuri, dacii aveau unul şi bun care speria duşmanul. Trădare, trădare, trădători. Nu, nu, nu! De ce, de ce, de ce, de ce,...Divide et impera !

-Când vor învia strămoşii din noi, va fi vai şi amar de voi, trrădăătoorilor!. O zei, Zamolxe ....Dumnezeu.-Va veni ziua în care şi pietrele vor vorbi adevarul!.

6.                        EXT.CÂMP.LUPTĂ.ZI-(FLASH-BACK)
Pe un covor roşu, un NOBIL DAC după îmbrăcăminte, dar fără barbă şi cu o mască mică, neagră pe ochi, ţine de frâu un cal negru care calcă în copite vechiul steag de luptă "dracone" al dacilor, după care ridică steagul şi îl aruncă în noroi în faţa unui comandant roman îmbrăcat în ţinută de război de culoare neagră, cu o mască mică, neagră, pe ochi. Romanul pune la gâtul dacului o medalie de aur pe care este imprimat capul lui Decebal. Dacul taie o panglică de inaugurare şi mulţumeşte romanului pentru medalie.
NOBIL DAC
Gratias ago vos!.
În zare se văd viile, pădurile şi munţii Ţării Dacilor. Femei şi copii daci fug disperaţi spre munţi.
7.                        INT.MUNŢI.PEŞTERA DACILOR.NOAPTE-(FLASH-BACK)
În jurul focului stau înghesuiţi într-o peşteră mulţi daci îmbrăcaţi caracteristic, dar rupţi, jerpeliţi ca după război. Bărbaţii răniţi sunt îngrijiţi de femei. Copii, (fete şi băieţi) speriaţi. Pe jos, în peşteră sunt împrăştiate arcuri, cornuri de vită şi tolbe cu săgeţi. Cineva cântă la fluier o “DOINĂ” de jale.
IMAGINEA SE MUTĂ LIN PE SECVENŢA URMĂTOARE.
8.                        INT. CASA.HOL-NOAPTE
Murdari, resemnaţi, obosiţi  şi jerpeliţi musafirii stau pe jos şi privesc în gol dezorientaţi. FAION tuna şi se tânguia în acelaşi timp printr-o incantaţie.
FAION
De la tatăl de sus, In ceriu sus,
S-a înalţat în sus, Un nor mare;
Din norul mare, S-a facut un OM mare,
Şi din Omul mare, S-a facut o pădure mare;
Om, mani, padme, hum! Om, mani, padme, hum!

Agni, Varuna, Marut! Agni, Varuna, Marut!



Va urma...