joi, 4 martie 2010

Afacerea Naţională de Restituire a Proprietăţilor. Marea minciună naţională

Am fost cu mama  deunăzi la fondul de restituire al proprietăţilor şi am înţeles ce şi cum se manifestă marea minciună naţională.Mă uit la ce am scris pe blog în ultimul timp şi nu îmi place.Totul este trist şi întunecat de parcă aş  suferi de depresie .Vreau să găsesc subiecte mai optimiste dar nu prea reuşesc.Observ că legile în interesul cetăţeanului nu se aplică iar impozitele cresc.Acest drum spre respectiva instituţie l-am mai făcut de câteva ori  anul trecut împreună cu tata care era grav bolnav şi avea nevoie de un umăr pe care să se sprijine. .Nu am crezut vreodată că tata un argint viu la viaţa lui şi la vârsta lui va avea vreodată nevoie de ajutor.Se lupta cu statul de mulţi ani pentru nişte bani ce i se cuveneau pentru un petic de teren  de pe urma bunicii mele care prin 1977 plecase dintre noi fără să primească vreo despăgubire pentru terenul intrat abuziv în posesia statului.Tata s-a luptat cu morile de vânt încă doi ani după ce am aflat de boala lui gravă.Şi nu pentru el.Nu vroia să plece definitiv şi să lase pe spinarea noastră o problemă de nerezolvat.În ultima vreme tot ceea ce sperase,crezuse şi iubise începuse să se năruie..Obiceiurile,plăcerile şi credinţele nu şi le mai putea permite reflexele nu îl mai ajutau.Viaţa devenise un chin dureros,mergea rar la piaţă, nu se mai uita la televizor,nu mai citea presa iar cărţile pe care încerca să le citească îi alunecau printre degete.Înjura pe toată lumea   săturându-se de toţi profitorii nesimţiţi din politica şi din societatea noastră.care îţi invadează casa cu oportunism şi interes seară de seară.Trăia doar cu gândul că îşi va câştiga drepturile legale atâta timp cât va mai fi în viaţă.Nu ar fi păstrat nimic pentru el doar fericirea rostului împlinit împreună cu familia şi realizarea unui vis .
Trebuie să fiu chior să nu văd ce este de fapt acest fond si că această lege.este o minciună naţională.Supravietuitorii,oameni în vârstă stau la coadă ore întregi pentru a mai depune cîte o hârtie la dosar.Odată pe an li se mai cere incă vreun act care să dovedească absurdul.Tata trebuia să  aducă acte prin care să mai certifice încă o dată că de fapt a avut o mamă şi nu două.După care anul viitor vroiau dovada că a avut o mamă.Nu pricepeam de ce tot se mai cer  acte având un proces câştigat cu Primăria după mulţi ani ,care a consumat şi dezbătut toate actele necesare.Dosare peste dosare.acte peste acte...
Cu salariul pentru o lună al unui angajat al statului de la Fondul Proprietatea  tata ar fi trăit bine merci 5 ani.Iar cu banii directorului pe o lună s-ar fi plătit datoria statului pe suta aia infimă de metri pătraţi sau pătaţi cu vreţi să  spuneţi..Legea aceasta a fost data tot pentru marii şmecheri ai regimului actual.Am văzut că s-au dat terenuri sau sume fabuloase la diverse personaje apărute din catacombele istoriei "veni vidi vinci" dar nu am auzit ca un pensionar  din aceia care speră pe la cozi sa ia ceva in schimb..Acolo în birourile  din Floreasca parcă toată lumea e plătită să muncească pentru completarea dosarelor sau să gasească vreo chichiţă. avocăţească pentru a mai rări rândurile credulilor.Oamenii aceştia sunt plătiţi ca să mintă pe bani publici şi  să tergiverseze la infinit, să se joace cu speranţele noastre.Dar poate că ei nici nu ştiu de ce sunt angajaţi pentru ca oricum dosarele de cele mai multe ori se rezolvă pe alte căi. Nu contează că sunt acte sau nu ,bani mulţi şi negri să iasă. Această lege este  una de faţadă folosită doar în interesul unora..Sunt firme mari şi avocaţi renumiţi care rezolva peste noapte cazuri practic imposibil de rezolvat chiar moşteniri închipuite iar oamenii care stau la cozi sunt duşi cu zăhărelul..Tata câştigase în 20 de ani doar dreptul de a înjura.
Mereu scria la preşedintele tării cu gândul că totuşi i se va face până la urmă dreptate....Nu i s-a făcut.

Scrisoare
Domnule Preşedinte
Cu tot respectul pentru dvs. vă comunic pentru a şasea oară,conform memoriilor depuse şi a bonurilor de înregistrare pe care le anexez la prezenta adresă.
1.Pentru soluţionarea şi aprobarea cu prioritate a dosarului nr.... intocmit încă din 1992 în baza notificării nr..........etc...etc.
2. Am solicitat de nenumărate ori prin memoriile depuse şi zecile de audienţe avute la toate organele competente ce aparţin Statului Român lucru care se poate vedea şi după vechimea dosarului, a celor 17 ani care au trecut de la primul dosar depus cu toate actele necesaqre legale pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul de 100 mp situat în Bucureăti care a fost trecut în patrimoniul Statului împreună cu imobilul demolat conform decretului nr. 205/1977.
3.Precizez că asupra imobilului demolat  nu am avut nici un fel de pretenţii şi nu am primit despăgubiri. În ceeace priveşte despăgubirile ce mi se cuvin asupra terenului de 100 mp intravilan astept de 19 ani contravaloarea ce mi se cuvine.
4. După anii îndelungaîi de viaţă în aşteptare  pentru rezolvarea corectă a dosarului nr... care se află în prezent de la data de 28.09.2007 la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor., Direcţia pentru Coordonarea Aplicarii Legii nr 10-2001
5. Menîionez că am primit pe data de...06.2009,dosarul cu evaluarea expertului evaluator.În această situaţie vă rog cu respect să interveniţi la Autoritatea Naţională de Restituire de a mi se urgenta eliberarea deciziei cu privire la despăgubirile ce mi se cuvin pe drept cinstit.
5. Situaţia mea de sănătate la vârsta de 80 de ani este deteriorată la maximum şi sufăr de anumite afecţiuni care solicită un tratament costisitor( cancer la plămâni)plus situaîia materială precară.
6.Consider că mă încadrez art. 3 decizia nr. 2815 /sept. 2008 fapt pentru care rog soluţionarea dosarului meu cu prioritate şi cât mai urgent.
7.Anexez la prezentul memoriu următoarele acte:1.Adeverinţă medicală de la Spitalul Municipal 2. Talon pensie 3. Cele şase bonuri de înregistrare a memoriilor depuse la Autoritatea Natională ,unde nu am primit nimic concret.
Aştept răspunsul dorit în termen de 30 de zile.Cu tot respectul.
Domnului Preşedinte al României.
Data 22.07.2009


Timpul scurs de atunci a confirmat in mare parte previziunile facute, dovada fiind neincrederea fostilor proprietari in aceasta forma de despagubire pastrata nefunctionala de guvern si in avantajul strict al speculatorilor de pe piata de capital, ce graviteaza in jurul clasei politice. Dupa ani buni de lupte duse cu sistemul corupt din administratia locala si centrala (in medie 8-10 ani), ingenunchiati de neputinta, tot mai multi fosti proprietari ajung sa-si vinda la preturi derizorii drepturile legitime.
Patru ani de la infiintarea Fondului Proprietatea, drept mijloc de despagubire a fostilor proprietari ai imobilelor preluate abuziv de statul roman, in cazul in care restituirea in natura nu mai era posibila, Fondul Proprietatea nu reprezinta inca un mecanism eficient de despagubire a victimelor acestor abuzuri, ceea ce pateaza onoarea statului roman.
Pentru multe dintre victimele brutalitatii regimului comunist din Romania, eforturile depuse de autoritati in cadrul procesului de restituire au reprezentat mai degraba o “smecherie” decat un efort onest in scopul de a face dreptate. Zeci de mii de victime ale comunismului au asteptat in zadar timp de opt ani sau chiar mai mult, pentru ca dosarele lor de restituire sa fie solutionate, fara a putea obtine macar informatii cu privire la stadiul acestor dosare, in timp ce alte mii de asemenea victime, ca urmare a varstei inaintate, au intrat in mormant fara a vedea facandu-se dreptatea mult asteptata. Dupa douazeci de ani de la caderea comunismului, si dupa opt ani de la implementarea a ceea ce ar fi trebuit sa reprezinte modelul de restituire in Europa Centrala si de Est, procesul de restituire in Romania este impotmolit in indolenta, insolenta si obedienta fata de interese politice, in loc sa reprezinte un angajament in fata dreptatii si a suprematiei legii. Cel mai urat este insa faptul ca eforturile depuse totusi de autoritatile romane cu privire la procesul de restituire nu ar trebui blocat intr-o maniera atat de jalnica. Un efort de altfel maret si nobil este distrus de incompetenta, indolenta si interese politice – si niciun lider politic roman nu pare sa doreasca sa corecteze totusi acest haos ce a ajuns sa caracterizeze procesul de restituire, inainte ca toata aceasta situatie sa produca o adevarata explozie. 

luni, 1 martie 2010

Vasile Ernu propune Manifestul cărţii: “Trăim încă din infrastructura şi materia cenuşie produse de vechiul regim, distrugînd continuu resturile care au mai ramas”


Ceea ce urmează se referă la o problemă culturală majoră, dar care porneşte de la un exemplu concret: situaţia cărţii în ansamblul său. Ştiu că în România e bine să spui doar ceea ce e bine să se audă şi să deranjezi doar atît cît îţi permit diversele centre de putere. Voi încălca această regulă. Ceea ce urmează nu e nici o condamnare, nici o tragere la răspundere, nici o analiză exhaustivă, ci o încercare de a depista problemele profunde, de a le pune în discuţie şi de a propune anumite soluţii.
de Vasile Ernu


Situaţia actuală
Trebuie să pornim de la o constatare simplă: în acest moment, Statul şi instituţiile sale care se ocupă de domeniul cultural nu dispun de nici o analiză serioasă şi credibilă a domeniului cultural în ansamblu şi în mod special al situaţiei cărţii de la noi. E lăudabil că Centrul de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii încearcă să ne ofere din cînd în cînd cîte o analiză, dar totul e încă timid, ca la început de drum. Mediul privat nu a făcut nici el mai nimic în acest sens. Deci, nu avem nişte date statistice serioase şi nici discuţii publice cu actorii principali ai acestui domeniu, aşa că despre piaţa de carte din România nu se ştie mai nimic.
Toată lumea aproximează. Nu ştim cît producem, cît vindem, cîţi şi ce cititori avem, cum se împart ei pe categorii, care sînt tendinţele etcNu credeţi statisticile publicate la sfîrşit de an sau cele de la tîrgurile de carte: sînt irelevante şi au alt scop decît oferirea unor date exacte. Datele reale sînt altundeva, însă ele trebuie adunate, clasificate şi analizate de instituţii independente şi specializate în aşa ceva. Cu reţelele şi numărul de librării stăm foarte prost, iar bibliotecilor, nici nu le mai ştim numărul exact şi ce au în gestiune.
Datele minime de care dispunem ne arată că numărul cititorilor scade, bibliotecile dispar, librariile de stat au devenit mai întîi papetării sau ABC-uri, după care, sedii de bancă. Librării private s-au deschis doar pe Magheru şi în centrul cîtorva oraşe mari. Pentru achiziţia de carte pentru biblioteci nu sînt fonduri, iar profesorilor le-a fost tăiat fondul pentru achiziţa de carte.
Aşa că, draga mea nouă Patrie, intrată în NATO şi UE, ai luat-o într-o direcţie greşită. Secolul XXI e în direcţia opusă. Noii politruci, chiar dacă nu le pasă de această problemă, ar trebui să pornească de la abordarea pragmatică: pentru a avea un stat prosper sau măcar pentru a a-şi spori propriile averi, au nevoie de oameni educaţi.
În sec. XXI, nu putem folosi scuturile antirachetă şi nici accesa fonduri europene dacă nu ştim carte. Statul român şi elita financiară românească ar trebui să ştie că nu-şi permit luxul de a nu cheltui bani pentru educaţie şi cultură. Pe termen mediu şi lung e mult mai costisitor să nu cheltuieşti bani pe aceste domenii. Vom plăti un preţ prea mare după aceea şi nu cred că vom mai putea recupera ceva. După al II-lea război mondial, în Europa, inclusiv în România, s-au cîştigat nişte drepturi (educaţia, cultura şi asistenţa medicală gratuite pentru toată lumea), drepturi care la noi, după 20 de ani de „tranziţie democrată” sînt pe cale de dispariţie. Voi reveni pe această temă.
Încă o precizare şi trecem la subiect: să nu uităm că nivelul de şcolarizare, de acces la educaţie, şi infrastructură culturală (şcoli, universităţi, biblioteci, librării, asociaţii cultural-profesionale, teatre, case de cultură, cinematografe etc.) au fost în vechiul regim la un nivel ceva mai decent decît avem acum. Fireşte, avem nevoie de analize şi date statistice ca să ştim despre ce vorbim, însă putem cădea de acord asupra unui fapt concret: după 1990, educaţia şi infrastructura culturală s-au degradat continuu. Ar fi bine să facem un exerciţiu de gîndire, dar mai ales un studiu.
Să încercăm să trecem dincolo de fobiile ideologice şi trucurile propagandistice ale vechii şi noii ideologii, şi să analizăm  tendinţele de dezvoltare a educaţiei, a infrastructurii educaţiei şi culturii de la noi în anii `60, `70, `80 în întregul context european. După care să facem o comparaţie cu tendinţele din ultimii 20 de ani. Vă garantez că vom avea mari, mari suprizele. Cu alte cuvinte, „vechea moştenire” este o „epocă donor”, iar tranziţia o „epocă căpuşă” care  se „hrăneşte” din ea: noi trăim încă din infrastructura şi materia cenuşie produsă în acea epocă, fără a o îmbunătăţi, ci distrugînd continuu resturile care au mai ramas. Simple întrebări: de ce să distrugi bibliotecile şcolare din judeţe şi sate? De ce să distrugi casele de cultură şi să nu le reutilizezi? De ce să distrugi cinematografele? De ce să distrugi reţeua de librării? Piaţa o cere, le-am privatizat, trebuie să rentabilizăm şi să eficientizăm, ni se spune. Greşit. Fals. Idea de „piaţă liberă” care reglează tot şi salvează tot, e un simplu „nou chip cioplit” la care elita noastră se închină.
Cînd va regla „piaţa liberă” ceea ce s-a distrus în ultimii 20 de ani? Vă spun eu: NICIODATĂ. Dacă Statul nu intervine urgent, copiii de la sate, populaţia săracă, care este majoritară în această ţară, vor avea acces la carte şi la educaţie în proporţii insignifiante. Vom creşte oameni needucaţi de care nu are nevoie nici o structură de stat sau privată. „Privatul” poate îşi permite acest lux, fiind concentrat în mîinile unor mici elite, însă Statul Român nu are voie să gîndească măcar că îşi poate permite acest lux.
Teza simplă de la care pornesc e următoarea: infrastructura (drumuri, căi ferate, resurse energetice, şcoli, spitale, librării, biblioteci, teatre, cinematografe, galerii etc) ar trebui să fie bunuri naţionale şi prioritare pentru Stat. Ele nu ar trebui să fie privatizate şi nu li se poate schimba destinaţia iniţială decît în situaţii de excepţieFără a fi mare specialist, observaţia de bun simţ de la care pornesc e următoarea:  distrugerea, degradarea sau inlocuirea unei infrastructuri de stat gratuită şi ieftină cu una privată, exclusivistă şi scumpă va duce la o fragmentare socială tot mai mare, la degradarea educaţiei majorităţii populaţiei sărace şi la crearea unor inegalităţi majore. Dispariţia unei legături de căi ferate dintr-o anumită zonă poate duce la ruperea unei comunităţi întregi, la degradarea ei şi, în final, la dispariţie. La fel e şi cu infrastructura culturală.
Dispariţia unor şcoli, biblioteci, librării poate duce la dispariţia unor comunităţi. Unele infrastructuri fac legaturi sociale pe orizontala, altele, pe verticală. Dar, atenţie, pastrarea infrastructurii culturale de stat nu presupune inexistenţa reţelelor private.  Trebuie însă să regîndim urgent rolul Statului român în economie, iar în cazul nostru, rolul lui în domeniul cultural. Mitul că ce e de stat e prost gospodarit şi ineficient şi că ce e privat e bun trebuie distrus.

Vezi continuarea pe http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/vasile-ernu-propune-manifestul-cartii-traim-inca-din-infrastructura-si-materia-cenu

Puterea florilor in mâna fetelor.

După atâta zăpadă şi mocirlă a venit primăvara.Soarele zâmbeşte dintre nori. Ne trimite lumină şi ţine mai bine la respect întunericul.Emană cu bunătate căldura divină gândindu-se protectiv la buzunarul meu şi la viitorul planetei.
Plec la mama  este 1 Martie,am cumpărat mărtişoare si zambile.Zambile albe pentru mama si mov pentru sora mea.Nu contează ce culoare au  mirosul lor este acelaşi , parfumul lor nu este  contrafăcut şi merită toţi banii. Florile ca şi oamenii pot apărea şi din noroi.Floarea de lotus este cel mai bun exemplu.La unii oameni poziţia lotus curaţă sau relaxează corpul şi inspiră sufletull.Există oameni care prin concentrare din această poziţie nu simt lovitura duşmanului.Alţii ajung la cer.
Pe drum  toate fetele pe care le întâlnesc vin cu flori.Ceva mă pune pe gânduri.Unele sunt primite cadou de la prieteni,fraţi,amanţi iar altele şi le-au cumpărat singure.Am vazut o tipă care a dat ultimii ei bani pe flori sau pentru parfumul lor ca nu cumva să rămănă fără aceste minuni în prima zi a primăverii..De 1 Martie toată lumea trebuie să primească flori şi mărţişoare.Mama are 80 de ani si eu tot fată îi zic..Am cumpărat flori pentru fete şi sunt fericit fără să am vreun alt motiv special.Stau să mă gândesc ce fete m-au ajutat şi iubit în viaţa mea.Dacă ar fi să cumpăr flori pentru fiecare ar însemna să dau a şaptea oară faliment.Aşa că din interes o să cumpăr flori numai pentru fetele cele mai apropiate de mine şi de sufletul meu în aceste momente.
Zambilele au un parfum special şi pot spune ca sunt preferatele mele din acest motiv.Toată lumea în jurul meu umblă cu flori:frezii ,zambile,garoafe,trandafiri,irisi,cale.Azi mă simt protejat .Prin locul pe unde trec altădată o haită de câini mă ataca sistematic.Acum doar m-au mirosit şi au plecat cuminţi la treaba lor.Azi toate fetele au flori.Câinii toţi se gudură la picioarele lor după care sar la biciclişti sau patinatori. Un biciclist a căzut şi înjura feroce iar un patinator cu role înarmat cu pietre a ales un alt drum că altfel câinii l-ar fi devorat.
În continuare toate fetele trec, cu flori şi se duc  liniştite fiecare la treaba lor.De nicăieri apare în goană  o ţigancă amărâtă grăbită să prindă tramvaiul.Câinii au sărit la ea să o sfâşie.Nu avea flori şi nici bani să cumpere de la magazinul  din drum.Am aruncat spre ea o zambilă pe care a prins-o fericită dezvelind intr-un zâmbet recunoscător albul de fildeş al dinţilor ei de fată........  Câinii au sărit la cauciucurile negre ale unui motociclist nevinovat care mirosea a benzină..
Ofer flori pentru toată lumea.


Mai sunt şi alte secrete pe care florile ni le pot dezvălui, pentru că fiecare floare are sufletul ei, şi cu siguranţă că cei atenţi şi fascinaţi le vor descoperi. Ştiinţa iniţiatică vorbeşte chiar despre spiritul unei flori, o anumită entitate subtilă cu un anumit rol şi anumite puteri, pe care le poate transfera celor ce intră în legătură cu ea. Astfel, spiritul trandafirului ne arată drumul adevăratei perfecţiuni şi iubiri, a iubirii care nu sechestrează, a iubirii libere, ceea ce face ca trandafirul să fie considerat regele florilor. Vioreaua este floarea simplităţii şi a modestiei, iar spiritul ei ne ghidează să discernem relaţiile cu membrii unui grup. Spiritul lalelei trezeşte încrederea şi limpezeşte mintea, iar cel al crinului îi învaţă pe oameni umilinţa şi puritatea. Zînuţele narciselor galbene ne permit să ne conştientizăm frumuseţea interioară şi să ne vedem într o nouă lumină. Margaretele trezesc creativitatea şi puterea lăuntrică; zambilele ne învaţă blîndeţea şi cum să o folosim ca pe o putere dinamică. Spiritele garoafei nutresc sentimente de adîncă dragoste pentru oameni, ajutîndu i să iubească viaţa şi pe ei înşişi. Entităţile orhideelor cunosc aspectele spirituale ale sexualităţii şi dinamizează energia sexuală. Spiritele irisului conferă un sentiment de pace profundă şi speranţa unei renaşteri spirituale, stimulează inspiraţia şi exprimarea creativă. siguranţă că cei atenţi şi fascinaţi le vor descoperi. Ştiinţa iniţiatică vorbeşte chiar despre spiritul unei flori, o anumită entitate subtilă cu un anumit rol şi anumite puteri, pe care le poate transfera celor ce intră în legătură cu ea. 
Pentru japonezi - influentati de budism si de preceptele lui Confucius - floarea este un microcosmos, un univers in sine. Iar a trai in armonie cu natura este aspiratia fiecarui locuitor al tarii Soarelui-Rasare. De aceea, florile si ramurile dispuse intr-un vas reprezinta natura idealizata, adusa in casa sau in templu. Arta buchetelor trebuie sa exprime radiatia luminii solare, prin curbura tipica a tijelor si ramurilor, prin pozitia florilor si a frunzelor. Poate ca noua ne suna ciudat sintagma "florile sunt frumoase pentru ca sunt efemere", dar pentru un japonez tocmai acesta este unul dintre principiile de baza ale esteticii. 
S-a dovedit stiintific cã plantele naturale reduc concentratia de benzen, formaldehidã, cloroform, tricloretilenã, amoniac, alcool, acetonã din aer. Toate substantele enumerate mai-sus sunt emanate de materiale ce se aflã în mod obisnuit în birouri.






Pe lângã faptul cã absorb substantele nocive, plantele, prin procesul de fotosintezã, eliminã oxigen, fãcând ca aerul pe care îl respiram sã fie mai sãnãtos.
Mai mult, plantele regleazã umiditatea aerului din jur prin transpiratie. Iar uscãciunea aerului în clãdirile moderne este des întâlnitã, tocmai din cauza slabei ventilatii si a încãlzirii centrale.
Cum au loc aceste procese? Plantele îndepãrteazã toxinele prin absorbtia prin porii microscopici ai frunzelor si prin transportarea lor spre rãdãcini, unde sunt supuse biodegradãrii. Ca urmare, toxinele poluante sunt transformate în surse de hranã pentru mircoorganismele din pãmânt si pentru planta în sine.
Nu-i asa cã natura se gândeste la noi?
Apoi, cercetãtorii de la NASA au realizat un "biohome", o casã idealã a prezentului, în care un numãr de voluntari au trebuit sã locuiascã timp de câteva luni. Pânã la introducerea plantelor naturale în biohome, voluntarii au prezentat simptomele "clãdirii bolnave", iar aceste simptome au dispãrut imediat dupã aducerea plantelor în numãr suficient.
Ocupându-ne de îngrijirea plantelor scãpãm de stress, lucru deja dovedit stiintific. Având grijã de prietenii nostri verzi (de cei cu frunze, nu de extraterestri!), ne descoperim noi valente si ajungem sã ne cunoastem mai bine latura iubirii, a grijii pentru ceilalti. Pentru cã o plantã care nu este îngrijitã moare la fel ca un om lăsat de izbelişte. Acceptând o plantã vã asumati o responsabilitate, adoptati o fiintã care "respirã". Astfel, învãtati subtilitãtile atentiei pe care trebuie sã le-o acordati celor din jur. Sunteti obligati sã vã concentrati atentia asupra unor nevoi exterioare ego-ului dvs. Deveniti constienti de nevoile cuiva: câtã apã si luminã primeste, la ce intervale, si transferati aceste stãri în relatiile interumane. Deveniti mai atenti cu cei din jur. Contactul vizual cu o plantã frumoasã vã face sã deveniti constienti de propria dvs. frumusete. Prezenta plantelor în birouri ne fac sã ne schimbãm atitudinea fatã de ocupantii spatiului respectiv. Pe cât de absurd pare, pe atât este de adevãrat: plantele vã transformã într-o persoanã mai bunã!
Studiile aratã din ce în ce mai concludent cã îngrijirea plantelor poate fi cea mai eficientã metoda de îmbunãtãtire a stãrii fizice si psihice. Ele au un efect calmant, de reducere a stress-ului, de relaxare a musculaturii si de îmbunãtãtire a stãrii de spirit pentru oamenii care le îngrijesc.
Cercetãrile dr. Ulrich de la Universitatea A & M din Texas au condus la concluzia cã subiectii cãrora li se arãtau imagini cu plante verzi din naturã aveau o activitate cerebralã mult mai calmã decât cei cãrora li se arãtau imagini cu zone urbane sau cu birouri suprapopulate.
Acest efect de inducere a relaxãrii a fost dovedit de asemenea si într-un studiu al Universitãtii Delaware, prin mãsurarea tensiunii musculare a subiectilor. Alte studii au demonstrat cã prezenta plantelor reduce oboseala mentalã. S-a dovedit cã oboseala mentalã provine din concentrarea prelungitã asupra unui lucru care nu este interesant. Aceastã obosealã mentalã genereazã iritabilitate, agresivitate, comportament individualist.
Când sunteti coplesiti de muncã trebuie doar sã vã ridicati privirea si sã o atintiti pret de câteva minute asupra unei plante si va veti simti imediat mai relaxati. În concluzie, plantele fascineazã si atrag oamenii, rup monotonia si plictiseala generate de atentia fortatã. Oxigenul generat creazã o stare de vioiciune mentalã. Acolo unde sunt prezente plantele, perceptia oamenilor despre confortul oferit de spatiu este mult mai bunã.
Concluzia este: plantele şi fetele ne fac mai fericiţi oriunde ne-am afla.