miercuri, 19 martie 2014

Uzina Vulcan, un mărgăritar aruncat la porci.

Vă prezint un material incomplet, care cere o completare cât mai exhaustivă şi mai aproape de adevăr.

Completare

Prin anii 90-91 masonul Petre Roman declara că industria românească este un maldăr de fiare vechi. Nu cred că mai are rost să vă reamintesc ce performanţe avea la export industria românească în general, iar în particular am să afirm că uzina Vulcan a produs  până acum, cu mormanul de fier vechi amintit de nefericitul premier, în condiţiile în care statul român, ca acţionar principal, nu a înlocuit niciodată, măcar un geam spart de la halele acestei tradiţionale şi performante fabrici.
Statul, în schimb i-a vândut terenul pe doi lei şi  utilajele performante la preţ de fier vechi, i-a concediat profesioniştii, a pierdut contractele importante din prostie, dezinteres sau în interesul grupărilor mafiote cu iz politic ce s-au perindat la conducerea lui, şi implicit la distrugerea economiei româneşti în avantajul concurenţei din străinătate.
Parte din terenul uzinei a fost hăcuit de Videanu şi ai lui, iar cealaltă parte a fost dată pe de-a moaca masonului Tender, unul dintre foştii acoliţi ai lui Iliescu. Tender nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, ba chiar a venit cu trupa lui de foşti generali transformaţi peste noapte în manageri, nişte troglodiţi care nu erau în stare să deosebească un cuptor de tratament termic de un aşa zis aliniament, adică respectivul cuptor pentru ei era doar aliniament sau poziţie de tragere. Ăştia au vândut aproape tot la fier vechi pentru că  altceva, oricum nu ar fi fost capabili să facă. În faţa acestor malefice personaje, inginerii şi profesioniştii vechi ai uzinei erau doar nişte nepricepuţi buni doar de concediat.
 Tender a intrat la puşcărie ştiind că o să iasă după doar două săptămâni, pentru că a fost apărat în proces de fratele Ponta. După ce a ieşit de la pârnaie, Tender în loc să facă ceva în sprijinul Vulcanului, pe banii ţării s-a apucat să cumpere terenuri petroliere, ţări şi titluri nobiliare prin Africa, timp în care muncitorii uzinei Vulcan stăteau neplătiţi cu lunile.
În atare condiţii, inevitabil această fabrică de tradiţie a intrat în faliment iar fratele Ponta l-a pus pe bani grei, ca lichidator judiciar pe masonul...Remus Borza, pretin şi coleg de facultate şi de plagiat.
Vai doamne pe ce mâini a ajuns această fostă bijuterie a industriei rămâneşti care hrănea mii de oameni. Acum foştii lucrători au ajuns pe străzi sau au emigrat. Cred că ăsta  este şi Planul, din moment ce nimeni nu se preocupă de soarta acestor nefericiţi, din ce în ce mai mulţi, rămaşi fără obiectul muncii. Nu văd nici un plan de redresare economică , nu văd decât distrugere. Din fabrica asta plecau fericiţi cu banii în buzunar pe 12 şi 27 ale lunii fix, şi fără întârziere mii de oameni. Acum se construiesc în loc magazine cu 10-25 de angajaţi plătiţi mizerabil, de nişte străini ale căror feţe nici că le vor vedea vreodată şi unde se vând doar produse din import, sistem care ucide ireversibil producţia românească de mărfuri. Blocurile din jurul fabricii, care au fost special construite pentru vulcanişti, au început încet, încet să se golească. Dărâmăm fără să construim cu adevărat ceva viabil în loc. Ne-am distrus economia în interesul concurenţei străine şi ne distrugem în continuare ţara. Dacă Ceauşescu a fost condamnat şi împuşcat pentru subminarea economiei naţionale, fapt ce s-a dovedit a fi total neadevărat, oare escrocii ăştia care s-au perindat la putere vreme de 24 de ani, ce cazne ori patimi ar trebui să primească?
La Vulcan, ca şi prin alte locuri sindicatele au intrat în politică începând cu istoricul sindicalist marionetă Lazăr Petre, fabrica este decimată iar contractele pierdute. Statul nu are bani pentru fabricile româneşti dar găseşte bani mulţi pentru a finanţa firmele străine concurente. Banii ies masiv din ţară, profesioniştii se pierd irecuperabil iar străinii ne învaţă, la noi, pe teren propriu, limbi străine. Dacă facem parte cu adevărat din Europa, de ce să nu avem aceleaşi drepturi ca francezii sau ca nemţii de pildă. De ce la ei toate produsele au costuri aproape egale sau chiar mai mici ca la noi, dar ei au salarii de zece sau de douăzeci de ori mai mari ca aici, de ce ei nu îşi dărâmă fabricile şi nu îşi vând terenurile la străini? Păi, ori am intrat în Europa, sau doar Europa a intrat în noi fără să ne plătească nici un fel de daune? De ce nu mai avem bănci româneşti decât prin Cişmigiu şi de ce nu mai avem mărci româneşti, de ce avem aşa de mulţi şomeri, iar cei  care mai lucrează au salarii de căcat?

În 89 din uzina Vulcan au murit străpunşi de gloanţe ucigaşe nouă oameni de ispravă. Oamenii aceştia s-au sacrificat pentru mai binele general, iar nouă din nenorocire, ca români, ne este din ce în ce mai rău în propria ţară.
 






duminică, 9 martie 2014

Casa zburătoare IX

1.INT.CAMERA BĂRBAŢILOR-NOAPTE
Camera este mobilată sumar cu o masă şi cu scaune de toate felurile. Pe jos sunt saltele peste tot. Soba de teracotă are plită de fontă cu trei ochiuri şi cuptor. Lângă sobă se încălzesc GICĂ Mangialâc şi LĂUTARUL cu acordeonul la piept iar pe scaun stă FAION fără clop şi îmbrăcat cu un pulovăr din lână maro închis. FAION deschide uşa sobei şi pune un lemn pe jarul aprins. Chioru doarme adânc. GICĂ calcă pe saltele şi vine lângă FAION. Ceilalţi, SORIN, NELU, ION  sunt aşezaţi în fund şi stau rezemaţi cu spatele de pereţii camerei.
GICĂ MECANICU
(accent ardelenesc tărăgănat)
Bă, burduful de la acordeon e bun de foale, no să încingem mai tare soba.
LĂUTARUL
Ce vrei să te încing?
După care începu să cânte cu foc un cântec vechi care aprinde mereu sângele dansatorilor. "GEAMPARALELE". Apar atunci primele feţe luminate ca după o primă trezire la viaţă. Se trezeşte şi Chioru ridicându-se buimac stergându-se la ochi pe sunetele melodiei şi priveşte nedumerit cu capul pe umăr ciudata adunare .
AURICĂ CHIORU
Îîî, ăăî?
Trezit oarecum din veşnica lui beţie, cu o mână ţinându-se de falcă iar cu alta frecându-se la ochiul sănătos, îl recunoscu pe GICĂ Mangialâc şi pe SORIN şi cum obiceiul lui vechi este de a da oamenilor porecle reprezentând nume de personalitâţi din toate domeniile cuvântă  în timp ce-şi mişca capul, ca un peşte prin apă când prinde bulele de aer, sau ca un bâlbâit care se chinuie greu inteligibil să vorbească. Aurică priveşte chiorâş la GICĂ Mangialâc trecându-şi mâinile prin barbă şi prin păr iar cu limba umflându-şi obrazul strâmbându-se de durere
AURICĂ CHIORU
GICĂ..ăă Petrescu dă-mi te roog(dând din cap)un patent şi ..bhh. o foarfecă.
GICĂ MECANICU
(căutând în imensa trusă de scule şi găsind cele cerute)
Ia bă, ce, vrei să-ţi scoţi tâmpeniile din cap şi să le tai cu foarfeca?
Cu foarfeca într-o mână şi cu patentul în alta, cu faţa acoperită de păr şi schimonosită Aurică arată de parcă vrea să omoare pe cineva. Iese pe uşă.
2.INT.HOL.NOAPTE
Preocupată de treburi ROXANA dă nas în nas cu Aurică şi speriată trase un ţipăt scurt şi ascuţit ferindu-şi faţa cu palmele.
AURICĂ CHIORU
(haotic)
A..Domniţa baie unde baie? hîhîh ..oglinda?
ROXANA începe să se scarpine şi uitându-se pe mână vede două insecte diferite, după care scoate un ţipăt scurt, ascuţit şi priveşte alternativ când la insecte când la AURICĂ CHIORU..
ROXANA
Aoleu..acolo pe hol intră acum după Cântăreţ. Aaai..! Da astea ce mai sunt pe mâna mea?
AURICĂ CHIORU
(arătând cu degetul)
Asta ploşniţa...şi asta puric este! Brrr! A, baia, acolo, baia unde baia!
3.INT.BAIE OGLINZI PARALELE-NOAPTE
CÂNTĂREŢUL tocmai ieşea ras tuns spălat şi îmbrăcat într-un costum de blugi aproape nou purtând în picioare  papuci de casă. Aurică, cu "armele" în mâini intră pe lângă acesta în baie. Aici, deasupra chiuvetei chinuit de durere îşi scoate cu patentul un dinte, timp în care răgea ca un leu, umple chiuveta cu sânge, după care , folosind foarfeca începe să-şi tundă barba groasă, grizonată, năclăită de praf şi fum, privindu-se în oglindă şi descoperind că pe peretele din spate este o altă oglindă paralelă cu prima, în care, din oglindă în oglindă privindu-şi ceafa şi ochiul chior îşi vede chipul multiplicat la infinit, din ce în ce mai mic şi mai departe, în imagini alb negru din anii 1970. Mormăie ca pentru sine ceva greu inteligibil.
4.EXT.CENTRU.ORAŞ POVESTE CHIORU.ZI-FLASH-BACK
Îmbrăcat la patru ace, costum, vestă, cămasă albă cu papion şi pălărie AURICĂ TÂNĂR 23 de ani, ras, frezat, tânăr şi cu privirea întreagă şi ageră grăbindu-se să ajungă la teatru se întâlneşte pe bulevard cu un AMIC tânăr, îmbrăcat cu pantaloni evazaţi, pletos.
AMIC
Unde te grăbeşti aşa? Te întâlneşti cu Sorina?
AURICĂ TÂNĂR
Cu ea, mă grăbesc să mergem la teatru.  S-ar putea să te chem la nuntă curând, strânge bani de costum că aşa nu te primesc.
În apropiere, pe o trecere de pietoni o fată(SORINA) era lovită de o maşină  condusă de un puşti cu ochelari de soare, tatuat pe mână. La gât îi atârna un lanţ gros.Ajuns în fugă la locul accidentului Aurică îşi strânse iubita moartă la piept după care sări la gâtul puştiului care spunea.. Nu am vină, a sărit în faţa mea, eu sunt băiatul  ministrului Popa, vezi tu pe dracu!.
5.INT.PUŞCĂRIE.ZI-(FLASH-BACK)
AURICĂ TÂNĂR este în arestul miliţiei, după gratii, unde este pozat din faţă şi din profil, fiind îmbrăcat în haine cu zeghe .
6.INT.BAIE ÎNTRE OGLINZI PARALELE-NOAPTE
Aurică, se priveşte în oglindă pipăindu-şi ochiul bolnav şi bolborosind ca un sifon pe terminate.
7.INT.HOL.CALCULATOR-NOAPTE
Pe hol, ALEX descoperă calculatorul unde, cu căştile pe urechi ascultă la maxim muzică emo privind pe monitor scene fierbinţi. Era la fel de sumar îmbrăcat, mai bine zis dezbrăcat până la brâu, tatuat şi cu lanţuri peste tot. Aurică terminase cu baia după care plecă în recunoaştere prin casă. Ajungând în dreptul biroului şi văzând puştiul la calculator cu lanţ la gât, ca ieşit din minţi se înfige cu foarfeca la gâtul lui muşcându-şi buzele şi bolborosind răzbunător. COSTEL, GICĂ şi SORIN sar toţi în ajutorul băiatului care râde fericit, pierdut şi indiferent, reuşind să îl scape nevătămat din mâinile turbatului. AURICĂ CHIORU se trânteşte învins pe duşumea privind cu ochiul spre tavan şi blestemând lângă ALEX, care total absent şi moale se întoarse pe o parte ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. FAION şi ceilalţi priveau scena.
AURICĂ CHIORU
Curvă care m-ai făcut, de ce,m-ai făcut, de ce?
GICĂ MECANICU
Ce Aurică, ai dat în fiert, îţi fierbe apa la motor?
SORIN
Lasă-l GICĂ, şi-a amintit cred de iubita lui pe care a omorât-o un puşti, a făcut şi puşcărie că l-a caftit rău de tot. Ta-su era mare ştab în comunism.
COSTEL
Asta e, acum important este să ne ajutăm între noi, nu să ne batem.
FAION
Viaţa lasă şi pete ca aistea în conştiinţă, îs greu de scos, că nu există detergent pentru belele.
SORIN
I-a dă-i lu' chioru cu nişte vodcă pe la nas, să vezi cum îşi revine imediat.
GICĂ MECANICU
(către Aurică)
Ai defecţiune tehnică, ai făcut scurt-circuit?
FAION
Lăsaţi-l să se smiocăie, lacrimile sunt o vomă a spiritului. Altfel se tâmpeşte!.
SORIN
Ce să se mai tâmpească, că ăsta e dus de mult!
COSTEL
Asta mai lipsea acum, să se omoare între ei. Ne-am adunat aici ca să trăim nu ca să murim mai repede. Să vină toată lumea aici şi să vedem ce avem de făcut, vin sărbătorile şi avem nevoie de căldură, mâncare, medicamente şi bani. În rest avem de toate. Să vină şi fetele şi copiii.

ROXANA, care trăgea cu urechea, fiind la curent cu ultimele evenimente veni în camera bărbaţilor cu toată lumea după ea.

                                                                                                                    Va urma

joi, 6 martie 2014

Muma lui Ştefan cel Mare

Dimitrie Bolintineanu

I
Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,
Unde cură-n poale un râu mititel,
Plânge şi suspină tânăra domniţă,
Dulce şi suavă ca o garofiţă;
Căci în bătălie soţul ei dorit
A plecat cu oastea şi n-a mai venit.
Ochii săi albaştri ard în lăcrimele
Cum lucesc în rouă două viorele;
Buclele-i de aur cad pe albu-i sân,
Rozele şi crinii pe faţă-i se-ngân.
Însă doamna soacră lângă ea veghează
Şi cu dulci cuvinte o îmbărbătează.

II
Un orologiu sună noaptea jumătate.
În castel în poartă oare cine bate?
- "Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit;
Eu, şi de la oaste mă întorc rănit.
Soarta noastră fuse crudă astă dată:
Mica mea oştire fuge sfărămată.
Dar deschideţi poarta... Turcii mă-nconjor...
Vântul suflă rece... Rănile mă dor!"
Tânăra domniţă la fereastră sare.
- "Ce faci tu, copilă?" zice doamna mare.
Apoi ea la poartă atunci a ieşit
Şi-n tăcerea nopţii astfel i-a vorbit:
- "Ce spui, tu, străine? Ştefan e departe;
Braţul său prin taberi mii de morţi împarte.
Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;
De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!
Însă dacă cerul, vrând să-ngreuieze
Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze,
Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat;
Dacă tu eşti Ştefan cu adevărat,
Apoi tu aice fără biruinţă
Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.
Du-te la oştire! Pentru ţara mori!
Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!"

III
Ştefan se întoarce şi din cornu-i sună;
Oastea lui zdrobită de prin văi adună.
Lupta iar începe... Duşmanii zdrobiţi
Cad ca nişte spice, de securi loviţi.

Umbra lui Mircea - La Cozia

de Grigore Alexandrescu


Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate:
Către țărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc,
Ș-ale valurilor mândre generații spumegate
Zidul vechi al mănăstirii în cadență îl izbesc.

Dintr-o peșteră, din rîpă, noaptea iese, mă-mpresoară:
De pe muche, de pe stîncă, chipuri negre se cobor;
Mușchiul zidului se mișcă… pîntre iarbă să strecoară
O suflare, care trece ca prin vine un fior.

Este ceasul nălucirii; un mormânt se dezvelește,
O fantomă-ncoronată din el iese… o zăresc…
Iese… vine către țărmuri… stă… în preajma ei privește…
Râul înapoi se trage… munții vârful își clătesc.

Ascultați!… marea fantomă face semn… dă o poruncă…
Oștiri, taberi fără număr împrejuru-i înviez…
Glasul ei se-ntinde, crește, repetat din stîncă-n stîncă,
Transilvania l-aude, ungurii se înarmez.

Oltule, care-ai fost martur vitejiilor trecute,
Și puternici legioane p-a ta margine-ai privit,
Virtuți mari, fapte cumplite îți sînt ție cunoscute,
Cine oar’ poate să fie omul care te-a-ngrozit?

Este el, cum îl arată sabia lui și armura,
Cavaler de ai credinței, sau al Tibrului stăpîn,
Traian, cinste a Romei ce se luptă cu natura,
Uriaș e al Daciei, sau e Mircea cel Bătrîn?

Mircea! îmi răspunde dealul; Mircea! Oltul repetează.
Acest sunet, acest nume valurile-l priimesc,
Unul altuia îl spune; Dunărea se-nstiințează,
Ș-ale ei spumate unde către mare îl pornesc.

Sărutare, umbră veche! priimește-nchinăciune
De la fiii României care tu o ai cinstit:
Noi venim mirare noastră la mormîntu-ți a depune;
Veacurile ce-nghit neamuri al tău nume l-au hrănit.

Rîvna-ți fu neobosită, îndelung-a ta silință:
Pînă l-adînci bătrînețe pe români îmbărbătași;
Însă, vai! n-a iertat soarta să-ncununi a ta dorință,
Ș-al tău nume moștenire libertății să îl lași.

Dar cu slabele-ți mijloace faptele-ți sînt de mirare:
Pricina, nu rezultatul, laude ți-a cîștigat:
Întreprinderea-ți fu dreaptă, a fost nobilă și mare,
De aceea al tău nume va fi scump și nepătat.

În acel locaș de piatră, drum ce duce la vecie,
Unde tu te gîndești poate la norodul ce-ai iubit,
Cîtă ai simțit plăcere cînd a lui Mihai soție
A venit să-ți povestească fapte ce l-a strălucit!

Noi citim luptele voastre, cum privim vechea armură
Ce un uriaș odată în războaie a purtat;
Greutatea ei ne-apasă, trece slaba-ne măsură,
Ne-ndoim dac-așa oameni întru adevăr au stat.

Au trecut vremile-acelea, vremi de fapte strălucite,
Însă triste și amare; legi, năravuri se-ndulcesc:
Prin științe și prin arte națiile înfrățite
În gîndire și în pace drumul slavei îl găsesc.

Căci războiul e bici groaznec, care moartea îl iubește,
Și ai lui sîngerați dafini națiile îi plătesc;
E a cerului urgie, este foc care topește
Crîngurile înflorite, și pădurile ce-l hrănesc.

Dar a noaptei neagră mantă peste dealuri se lățește,
La apus se adun norii, se întind ca un veșmînt;
Peste unde și-n tărie întunerecul domnește;
Tot e groază și tăcere… umbra intră în mormînt.

Lumea e în așteptare… turnurile cele-nalte
Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jălesc;
Și-ale valurilor mîndre generații spumegate
Zidul vechi al mănăstirei în cadență îl izbesc.
(„Propășirea“, 7 mai 1844)

luni, 3 martie 2014

Hidroelectrica: DIICOT cere în instanţă condamnarea la închisoare a fostului ministru Codruţ Şereş

Un procuror de la DIICOT a solicitat luni judecătorilor de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) condamnarea la închisoare a fostului ministru al Economiei Codruţ Şereş, pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinire a unui grup infracţional organizat şi complicitate la abuz în serviciu în dosarul 'Hidroelectrica'.
Codruţ ŞereşLa ultimul proces al termenului, procurorul de şedinţă a solicitat şi condamnarea celorlalţi inculpaţi în dosar, foşti membri în conducerea SC Hidroelectrica SA, trimişi în judecată în 2011 alături de Codruţ Şereş, respectiv Eugen Pena - director general, Victoria Geormăneanu - director economic, George Asan - director furnizare, Nicolae Opriş - şef serviciu Marketing, Traian Oprea - director general şi Iosif Georgeta - director economic, aceştia fiind acuzaţi de săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi constituirea unui grup infracţional organizat.
Reprezentantul Parchetului a mai cerut magistraţilor să-i oblige pe inculpaţi la plata a peste 540 de milioane de lei, dintre care 399 de milioane de lei reprezintă prejudiciul adus Hidroelectrica şi 144 de milioane de lei prejudiciul adus ANAF.
De asemenea, procurorul a solicitat ca Şereş şi ceilalţi inculpaţi să mai plătească 3,7 milioane de lei reprezentând contravaloarea unor expertize efectuate în dosar.
Fostul ministru al Economiei Codruţ Şereş şi cei şase membri din fosta conducere de la Hidroelectrica au fost trimişi în judecată de procurorii DIICOT pe 30 septembrie 2011.
Procurorii susţin că Eugen Pena a iniţiat şi a constituit o asociere infracţională, împreună cu ceilalţi inculpaţi şi, în virtutea funcţiilor de conducere deţinute în cadrul SC Hidroelectrica SA, au desfăşurat activităţi care au produs un prejudiciu considerabil patrimoniului societăţii şi bugetului consolidat al statului.
Activitatea infracţională a vizat modalitatea de contractare a cantităţilor de energie electrică rezultate din producţia proprie şi din achiziţiile de la alţi producători, în condiţii total nefavorabile societăţii şi a condus la imposibilitatea asigurării, în anumite perioade de timp, a rezervei de putere necesare funcţionării în siguranţă a Sistemului Energetic Naţional - ramură strategică a economiei naţionale, aspect de natură să submineze economia naţională.
În sarcina inculpaţilor se reţine că, în cursul anului 2003, în contextul apariţiei fenomenului de secetă hidrologică pentru fluviul Dunărea şi a prognozelor meteorologice privind situaţia hidrologică pe râurile interioare, nu au invocat clauza de forţă majoră inserată în contractele de furnizare a energiei electrice, până la normalizarea regimului hidrologic, şi nici nu au luat măsuri în vederea renegocierii preţurilor, cu consecinţa înregistrării unei pierderi financiare considerabile de către SC Hidroelectrica SA.
Astfel, în condiţiile efectelor negative ale secetei hidrologice asupra funcţionării în siguranţă a Sistemului Energetic Naţional, inculpaţii nu au procedat la reducerea cantităţilor de energie electrică aferente contractelor comerciale încheiate cu consumatorii eligibili şi furnizorii licenţiaţi de pe piaţa concurenţială, ci au acţionat în sensul onorării în totalitate a cantităţilor contractate sau chiar depăşirii acestora, prin achiziţia de energie de la producătorii termo, la preţuri mult mai mari decât cele stabilite conform contractelor de vânzare de energie electrică.
Se mai reţine că, în perioada 2002 - 2003, inculpaţii au dispus cumpărarea de energie electrică de la SC Termoelectrica SA la preţuri mari şi au revândut energia electrică către furnizorii licenţiaţi şi consumatorii eligibili la preţuri mult diminuate faţă de preţurile stipulate în contractele încheiate cu aceştia.
În perioada 2003 - 2004, inculpaţii au acţionat în sensul încheierii în mod ilegal a unui număr de patru contracte de furnizare de energie electrică, cu majorarea cantităţilor de energie electrică pe o perioadă de 9 - 10 ani, deşi Hidroelectrica SA nu avea dreptul să încheie în această perioadă contracte pe piaţa concurenţială pentru furnizare de energie electrică şi nici acte adiţionale la contractele aflate în derulare.
În sarcina lui Codruţ Şereş se reţine că, în calitate de ministru al Economiei şi Comerţului, a sprijinit gruparea constituită la nivelul conducerii SC Hidroelectrica SA, prin nedenunţarea şi omisiunea sesizării organelor judiciare a faptelor ilicite de care a luat cunoştinţă prin natura funcţiei deţinute, a dispus efectuarea de modificări asupra materialul realizat de Corpul de Control şi nu a luat măsurile care se impuneau pentru ca activitatea Hidroelectrica S.A. să se deruleze în mod legal.
Procurorii susţin că activitatea grupării a pus în pericol Sistemul Energetic Naţional şi a cauzat un prejudiciu în sumă de aproximativ 5.400 miliarde lei, echivalentul a 165 milioane de dolari.
În vederea acoperirii prejudiciului, procurorii DIICOT au dispus aplicarea sechestrului asigurător asupra mai multor autoturisme, imobile, locuinţe şi terenuri, precum şi sume de bani aparţinând inculpaţilor, în valoare totală de aproximativ 6 milioane lei, 400.000 euro şi 200.000 dolari. sursa: Agerpress

vineri, 28 februarie 2014

Manifestul lui Mihai Morar: Opriti boul care ne ucide ursii!

HAI SA OPRIM BOUL CARE NE UCIDE URSII.
CITITI SI DISTRIBUITI.
Boul traieste intr-un orasel din Scotia. Ursul brun mai traieste liber in Europa doar in Romania.
Boul e universal. Ursul brun mai are doar vreo 3000 de frati in Romania. (in epoca lui Ceausescu erau vreo 12.000)
Boul ucide inarmat. Si se pozeaza cu prada insangerata in muntii Romaniei. Da click aici daca nu ma crezi: http://goo.gl/zpuIbe
Pentru ca boul nu e bou destul daca nu e si fudul.
Ursul brun ucide doar provocat. In ultimii ani, din ce in ce mai des. Pentru ca, spun oamenii muntilor, ursul, in lupta lui pentru supravietuire, a inceput sa vada in om un calau. Pe buna dreptate.
Boul e consecvent. A ucis, ucide si va ucide. Pe contul lui de facebook, boul, pe nume GEORGE RICHMOND ELLIOT (ce nume nobil, ce destin de bou) anunta o vanatoare in Romania: OCTOMBRIE 2013, 2014, 2015...etc. 4500 EURO PE CAP DE URS BRUN UCIS. Un chilipir. Pentru ca el singur se lauda: ”O sa va omoram toti ursii, toate pasarile din Delta Dunarii, toti cerbii lopatari. Sunteti o tara ieftina, aveti conducatori ieftini si politicieni corupti, asta meritati.”
Citatul sau e un fel de ”pisatul boului”, cum ar numi-o traditia romaneasca. Boul se urineaza oriunde, nu tine cont de reguli, legi, tratate sau onoarea vanatorilor.
Tine doar de noi, locuitorii acestei ”tari ieftine”, cu ”politicieni corupti” (aici boul are dreptate, din pacate), ca in octombrie Romania sa nu se transforme in ”Pisatul Boului”.
Boul scotian se va poza din nou cu trofeele ucise Carpati. Iar daca il vei intreba de ce se afiseaza cu ursul brun in poze o sa spuna: ”Pentru ca este un exemplar superb!”
Boule, si maica-ta poate ca e o femeie superba, trebuie sa descarci arma de vanatoare in dumneaei ca sa ai o amintire de neuitat?
Cu scarba, un RAU, DA’ BRUN,
Mihai Morar. www.animalzoo.ro

joi, 27 februarie 2014

DE CE TIPA OAMENII UNII LA ALTII ?


"Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:

-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?

-Tipam deoarece ne pierdem calmul,zise unul dintre ei.

-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? inreba din nou inteleptul

-Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude,incerca un alt discipol.>

Maestrul intreba din nou:

-Totusi,nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa? Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:

-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari. Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.In final,inteleptul concluziona, zicand:

-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta , nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere." 


                                                                      Mahatma Ghandi

duminică, 9 februarie 2014

DAN PURIC: SCRISOARE DESCHISĂ

În atenția d-nei Laura Georgescu,
Președinte al C.N.A.

Dragă doamnă,

Vă scriu, trebuie să recunosc, cu oarecare emoție, nu din frică politică pentru funcția importantă pe care o aveți, ci din frică creștină că nici de data aceasta, probabil, n-o să mă înțelegeți și am să vă pierd pentru totdeauna.
Și atunci, totuși, de ce vă scriu?
Scriu cu nădejdea, tot creștină, vă rog să rețineți, că, poate, vreun tânăr, sau oricare alt român de calitate din țara asta, citind această scrisoare, se va lămuri.
Știu că sunteți foarte supărată pe mine pentru că am afirmat că, timp de 24 de ani, am fost și suntem “conduși”, mai bine zis distruși politic, economic, cultural și, mai ales sufletește - vă rog să rețineți ultima dimensiune, dragă doamnă, care este foarte importantă pentru un simplu om, apoi pentru o țară întreagă! - de o “șleahtă de securiști mafioți”!
Trebuie să recunosc acum, privind cu detașare în timp, că termenul “mafiot”, pe care l-am folosit, nu a fost foarte potrivit. Mafia, de bine de rău, are codul ei, onoarea ei și, mai ales, legile ei nescrise, dar respectate. Cei care ne mutilează zi de zi, nu cunosc nici o lege, nici un cod. Sunt, în fond, niște suflete chinuite.
Știu că ați afirmat, cu o oarecare undă de mândrie “patriotică” că și dumneavoastră faceți parte din rândul lor. Personal, am fost cam zdruncinat fiindcă nu mă așteptam la o asemenea “solidaritate”!
Și totuși, doamnă, lasați-mă să vă reamintesc!
Cei pe care îi susțineți, cu care pesemne vreți să vă confundați ideologic și sufletește până la neantizare, au făcut multe lucruri cum nu trebuie în această țară.
Au asasinat cu sânge rece oameni și, mai ales tineri, ca lovitura de stat din 1989 să fie poleită cu sângele lor nevinovat și declarată astfel Revoluție.
Apoi, s-au grăbit, ca nimeni alții, să-și prăduiască, fără de nici un scrupul, propria țară, s-o vândă, pe nimic, străinilor.
Cine sunt ei, dragă doamnă, v-ați întrebat vreodată? De ce v-ați alăturat lor? Ce v-a determinat?
Da, știu că și ei vorbesc românește, dar nu sunt români, sunt “mutanți ideologici”. Nu v-ați prins?
Și rușii, și bulgarii, și ungurii și toți cei care au cunoscut experimentul comunist au asemenea specimene.
Cum să dai în propria țară? Ce suflet îți trebuie să faci asta?
V-ați gândit vreodată că tinerii noștri, în acești ultimi ani, nu au avut șansa să învețe niciodată istoria adevărată a acestui neam? Că țăranul roman își bagă grâul în sobă ca să îl ardă, fiindcă nimeni nu i-l cumpără și că azvârle laptele în apă, ca să-l bea pe cel de la supermarket? La pensionarii mutilați, deveniți muribunzi, condamnați cu cinism la agonie socială, la tinerii dezorientați, descurajați, umiliți și cu zborul frânt, ce nu mai îndrăznesc să privească nici măcar cerul, la viitorul lor ucis, v-ați gândit vreodată, doamnă? La bieții oameni goniți de sărăcie, obligați să fie sclavi pe “plantațiile occidentale”, lăsându-și copiii la bunici și la rude, la numărul mare de sinucideri din rândul acestor mici nevinovați, făcute din disperarea singurătății, v-ați gândit?
Da, dragă doamnă, gândiți-vă și la singurătatea tragică a acestui popor!
Mai înainte de a fi dimpreună și deodată cu cei pe care îi apărați, și cu mândrie vă prezentați că din rândurile lor faceți parte, mai bine ați încerca să faceți un pas către cei mulți, care suferă în tăcere, încă.
Încă, dragă doamnă! Căci nu e departe ziua, când această tăcere se va transforma în furtună. Și mă rog ca furia ei să nu vă prindă!
Se ridică poporul, dragă doamnă, și dumneavoastră vă ocupați de amenzi?
Spuneți-le încet, docil, poate chiar în șoaptă, băieților care vă înconjoară și votează în unanimitate, că vremea lor a trecut.
Un duh nou cuprinde țara, dragă doamnă, iar duhul acesta nu vă va recunoaște. Iar ca lucrul acesta, să nu se întâmple, grăbiți-vă! Începeți cu un gest mic, nesemnificativ, minor în aparență. Lăsați-i în pace pe tinerii jurnaliști, care spun adevărul! Ei sunt, în fond, dovadă că organismul sănătos al țării există.
Cât despre mine, uitați-mă!
În schimb, vă rog din tot sufletul, nu uitați cele pe care vi le-am spus! Nu-i nici un pic de ură în ele, ci doar o panică de suflet creștin că încă un om se poate pierde.

Cu aleasă considerație,

Dan Puric

miercuri, 29 ianuarie 2014

ŞTIRILE SERII

de  
Din ciclul 
“Când un deştept se naşte, o sută de proşti au învăţat deja să vorbească” 
vă prezentăm

ŞTIRILE SERII


Stimaţi telespectatori, bună seara, în continuare vă prezentăm cele mai importante evenimente ale zilei.

Cod galben-deschis în toate judeţele ţării. La Bucureşti a nins treizeci de minute începând cu orele 11 ale dimineţii, situaţie care a impus închiderea de urgenţă a tuturor şcolilor din capitală, cu copii şi profesori înăuntru. Din spirit de solidaritate studenţii a trei universităţi au intrat în grevă generală pe întreaga perioadă a sesiunii de examene.

Azi-dimineaţă mai multe maşini au rămas blocate ore întregi deoarece şoferii lor şi-au rătăcit cheile prin casă. Primul ministru a ordonat mobilizarea generală a armatei pentru rezolvarea acestor cazuri disperate. După opt ore de luptă cu traficul din centrul capitalei, maşinile tractate de TAB-uri şi şoferii acestora au ajuns în sfârşit la serviciu. 

La Timişoara, o pisică s-a urcat pe acoperişul Operei Naţionale de unde nu s-a mai putut coborî. Nenorocirea bietului animal a atras mai bine de trei sute de cetăţeni în piaţa Victoriei care la orele prânzului au pornit un miting de protest contra măririi preţului la carburanţi. Din păcate intervenţia celor de la Smurd a dus la secţionarea pisicii în bucăţi din cauza elicei elicopterului. Vă avertizăm că urmează imagini şocante.

Două autospeciale cu trei echipaje de pompieri s-au luptat cu flăcările toată după-amiaza ca să stingă un incendiu iscat în curtea magnatului Cristian Ţânţăreanu. Acesta, vizibil afectat de cele întâmplate, striga la reporteri şi la echipajele de salvare că vrea doar să pună nişte carne la grătar, de ziua nepoţelului Valentin. De-abia după şase ore de efort continuu, omul de afaceri a renunţat şi a intrat în casă.

Inconştienţa autorităţilor şi urmările ei! V-am prezentat săptămâna trecută situaţia revoltătoare de la Sf. Gheorghe unde mai multe persoane s-au accidentat alunecând pe gheaţă şi au ajuns la spital. Sub presiunea scandalului mediatic iniţiat de postul nostru de televiziune, primăria a amendat astăzi cu suma 500 de mii lei conducerea patinoarului, pentru că nu a împrăştiat deloc material antiderapant. 

La Galaţi, trei echipaje de descarcerare s-au luptat ore în şir pentru eliberarea unei domnişoare dintr-o cuşcă improvizată care atârna de tavanul unui binecunoscut club de noapte. Echipa care a câştigat a primit de la organizatorii evenimentului bilete gratuite pentru următorul spectacol.

Tragedie pe DN1. Doi şoferi de tir s-au ciocnit frontal pe când încercau să intre în singura toaletă a benzinăriei Petrom de la Km 104, situaţie care s-a soldat cu lovituri şi agresiuni verbale extrem de grave. Poliţia a intervenit în timp record la faţa locului, arestând urgent pe cei doi indivizi implicaţi în coliziune, iar trei martori oculari aflaţi la pisoare au fost duşi la secţie pentru declaraţii.

La Cluj, jandarmeria oraşului a primit ajutorul poliţiei rutiere şi a două unităţi antitero pentru a controla miile de creştini dezlănţuiţi de la catedrala ortodoxă, adunaţi aici pentru a atinge moaştele Prea Sfintei Filofteia. Luptele de stradă au pornit de la două octogenare care au încercat să se bage în faţă pe motiv că nu mai au mult de trăit. Organele de ordine au intervenit prompt punându-le cătuşele şi culcându-le la pământ împreună cu alte câteva zeci de evlavioşi care se aflau în apropiere. Au urmat o serie de proteste din partea populaţiei civile, la care jandarmeria a răspuns cu gaze lacrimogene, lovituri de baston şi focuri de avertizare. Înalt Prea Sfinţia Sa Mitropolitul Ardealului a ieşit în stradă pentru a calma spiritele, dar în câteva minute a dispărut fără urmă, iar singura informaţie obţinută de reporterii noştri de la un poliţist de sector a fost, cităm "Popa a încurcat-o. E la bulău."

În continuare Meteo:

Stimaţi telespectatori, oameni buni, iubiţii mei, pentru numele lui Dumnezeu! Es-te po-lei pe stra-dă. V-am spus şi ieri şi alaltăieri şi în fiecare zi de două luni încoace. Poleiul ne pândeşte de peste tot. Nu mai circulaţi cu maşina, nu mai călcaţi pământul cu picioarele. Nu mai ieşiţi din casă, toată lumea dă vina pe autorităţi, dar nimeni nu-şi dă seama că un pas greşit duce la ruperi de ligamente, capete sparte, paralizie şi bineînţeles moarte. Şi apoi tot voi protestaţi şi vreţi despăgubiri. Eu sincer nu vă mai înţeleg şi în curând voi renunţa să-mi bat gura de pomană. 
Într-adevăr, zic gurile rele, mai ales cele de la INMH, că mâine temperatura nu scade sub minus10 grade la umbră, avem cer senin iar vântul nu bate, dar eu vă avertizez să nu puneţi botul la tot ce auziţi. Situaţia e foarte simplă: dacă un nebun udă trotuarul cu furtunul, sau pune gheaţă pisată sau unge cu săpun, că aşa i se năzare lui, că e nebun, imediat scade coeficientul de frecare şi piciorul alunecă, deci şanse foarte mari de accident. Staţi mai bine în pat, beţi apă de la robinet şi nu mâncaţi pentru că vi se termină proviziile şi nimeni nu se riscă să vă aducă altele, ascultaţi ce vă spun măcar acum în ceasul al doisprezecelea. Dacă totuşi trebuie să ieşiţi în stradă, mergeţi în patru labe, e singura scăpare, aţi văzut vreo vacă să se împiedice? N-aţi văzut. Aşadar, mergeţi ca vacile, în coloană, liniştiţi, chiar şi la lucru dacă şeful face o tragedie din asta, şi totul va fi bine. La revedere!

Stimaţi telespectatori, acestea au fost cele mai importante ştiri ale serii. Urmează filmul „Deveşelu – începutul celui de-al treilea război mondial”, regia Şerban Puiu. 
Vă dorim vizionare plăcută şi o seară frumoasă! 

http://www.poezie.ro/index.php/prose/14043168/Rom%C3%A2nia_la_un_pas_de_anihilare!

duminică, 26 ianuarie 2014

Neagu Djuvara: “România a rămas în urmă şi fiindcă e ortodoxă”

   Istoricul Neagu Djuvara spune că, dacă ar avea cu 20 de ani mai puţin, ar can­di­da la preşedinţia României şi şi-ar asuma ca principal obiectiv readucerea Basarabiei între graniţele ţării. Crede însă că e prea târziu să se mai apuce de politica activă şi observă că printre cauzele rămânerii în urmă a României se numără şi apartenenţa ei la ortodoxie, plus argumente prin care demonstrează cum şi când s-au aşezat liderii români „cu fundul în două luntrii”.
   La 11 noiembrie s-au împlinit 92 de ani de la sfârşitul Primului Război Mondial, iar prezicătorii au anunţat că se apropie al treilea. Credeţi că există premise pentru declanşarea unei noi conflagraţii mondiale?
   N.D.: Nu. Eu sunt autorul unei teze de filosofie a istoriei în care cred în ciclurile istorice, adică sunt de părere că civilizaţia occidentală, ca toate celelalte civilizaţii, durează circa 2.000 de ani. Până în 1945, cele trei mari puteri care timp de sute de ani s-au bătut să fie hegemonice în Europa au eşuat: mai întâi Spania şi Germania lui Carol Qvintul, pe urmă Franţa, de la Ludovic al XIV-lea până la Napoleon, pe urmă Germania, de la Bismark până la Hitler. Ne găsim deci în 1945 cu cele două mari puteri exterioare într-un fel Europei: SUA şi Rusia. Preziceam în cartea mea scrisă acum 40 de ani că musai vor fi învingătoare Statele Unite, nu Rusia.
   Între timp, SUA sunt pe cale să piardă, la rândul lor, hegemonia.
   N.D.: SUA sunt pentru 150 de ani dominatoare în lume, toate micile războaie care au avut loc  în ultimii 40 de ani ne-au demonstrat cât de puternici sunt americanii. Rusia, deşi încearcă să domine prin resurse, nu mai are şanse să redevină o mare putere.
   Dar China?
   N.D.: China se ridică încet-încet, dar ipoteza mea este că niciodată o ţară care a fost o mare putere nu mai reînvie, nici chiar după 5.000 de ani, pentru a fi din nou un hegemon: Egiptul, Grecia, Italia, toate statele care au fost odată mari puteri şi-au pierdut vlaga şi nu mai pot reveni. China va putea fi o mare putere economică, dar nu cred că va deveni o putere dominatoare. Aşa că nu ştim cine va fi noul hegemon.
   Cât timp ar mai putea rămâne Statele Unite în poziţia de mare putere?
   N.D.: E posibil să nu mai rămână multă vreme. SUA reprezintă îm­părăţia civilizaţiei Occidentale, cu SUA această civilizaţie va apune.
   Şi ce urmează?
   N.D.: Sute de ani de haos. Simţim deja acest haos.
   Haosul de care vorbiţi nu va fi urmarea unui nou război mondial?
   N.D.: Nu, după mine al treilea război mondial a fost Războiul Rece.
   Şi atunci care este cauza haosului?
   N.D.: E o nesiguranţă care se extinde în toată lumea occidentală.
   Nesiguranţa dată de criza economică?
   N.D.: Şi de pericolul islamic, dar eu cred că şi această ameninţare va muri, în favoarea noastră. Arabii, oricât ar fi de agresivi acum pe plan general, nu pot progresa dacă nu adoptă civilizaţia occidentală. Din punct de vedere economic, social, tehnic ei nu mai inventează nimic, doar copiază ceea ce fac germanii sau americanii pentru a putea să mai facă un pas înainte. Ei nu sunt creatori.
   Sugeraţi că în viitorul nu prea îndepărtat nu vom mai avea nici o mare putere?
   N.D.: Deocamdată.
   Pentru cât timp?
   N.D.: Câteva sute de ani nu vom avea o nouă putere care să-i înlocuiască pe americani, iar aceştia vor muri încet-încet.
   După aceea cine va lua locul ocupat de SUA?
   N.D.: E de neprevăzut, poate Brazilia sau altă ţară care n-a mai fost în trecut o mare putere.
   Viitoarea mare putere cum se impune, dacă nu în urma unui conflict?
   N.D.: O mare putere se naşte în general dintr-un amestec, dintr-un contact dintre două civilizaţii, de pildă, un amestec de negru şi de alb va fi poate o putere care va domina peste 500 de ani. Noi, europenii, ca şi americanii, suntem deja foarte corciţi, în Franţa, încă de acum 10 ani, 45 la sută din copiii de şcoală proveneau din familii de emigranţi. Peste 50 de ani în Europa ar putea fi majoritari oameni cu rădăcini extra-europene: nord-africani, tamuli, negri, chinezi.
   România ar putea intra în aceeaşi logică?
   N.D.: Noi avem 10 la sută populaţie ţigănească, suntem invadaţi de turci şi chinezi, iar peste 100 de ani România nu va mai fi românească.
   De ce?
   N.D.: Fiindcă nu facem copii. În România, ca şi în toată Europa, familiile fac doar un copil. O populaţie rămâne stabilă doar dacă fiecare familie face minimum doi copii şi-un sfert.
   Deci cum va fi România peste 100 de ani din punct de vedere demografic?
   N.D.: Jumătate vor fi români, jumătate un amestec de ţigani, chinezi, turci etc. Nici în Rusia nu se mai fac destui copii. Principiul vaselor comunicante funcţionează şi în istorie; acolo unde se face un gol se umple din altă parte. Noi golim Europa de indo-europeni şi îi înlocuim cu negri şi chinezi.
   Nu e neapărat rău.
   N.D.: Da, e bine pentru peste 1.000 de ani, când se va naşte civilizaţia următoare. Deocamdată, e catastrofal.
   La Summitul NATO de la Lisabona din 20 noiembrie Rusia va fi invitată să facă parte din scutul antirachetă al Aliaţilor. Occidentul poate avea încredere în Rusia?
   N.D.: Cred că da, fiindcă şi ruşii se schimbă. Uitaţi-vă la televizor cum arată oponenţii lui Putin şi ai regimului de la Kremlin: ei sunt la vedere şi arată de parcă ar fi americani sau nemţi. Rusul e un european. Ruşilor nu le mai trece prin cap să facă un război, ei se ocupă doar cu şantaje. Rusia nu se mai află pe lista marilor puteri.
   În cazul acesta şi România ar trebui să caute prietenia Rusiei?
   N.D.: România trebuie să se teamă de Rusia, fiindcă de sute de ani are poftă să muşte din toţi vecinii.Occidentalii nu ştiu că Rusia până la Petru cel Mare nici nu ajungea la Marea Neagră, iar la Nistru a ajuns abia la 1792, deci noi n-am prea fost vecini cu Rusia.
   Credeţi că în viitor Basarabia se va putea întoarce la România? Cum ar trebui să arate peisajul european pentru ca această revenire să aibă loc?
   N.D.: Nu depinde de Europa, de frica Rusiei, Europa nu va admite nici un gest în acest sens, dar eu cred că România trebuie să fie mai curajoasă şi să aibă un discurs public clar adresat basarabenilor: „Noi vă primim oricând vreţi să veniţi”. La un moment dat poate se va crea o masă critică şi o majoritate ar vota un referendum de reunire.
   Nu credeţi că în această arhitectură contează, în afara UE, Ucraina şi Rusia?
   N.D.: Cu Ucraina ar trebui să fim prieteni buni, astfel încât să ne susţină în planul reunirii cu Republica Moldova
   Deci să cedăm în cazul diferendurilor pe care le mai avem cu Ucraina.
   N.D.: Da. România face treabă bună şi cu cetăţeniile pe care le dă basarabenilor, dar trebuie să ajungă să guverneze Republica Moldova. Ce-i drept, am guvernat-o destul de prost când am avut-o, din 1918 până în 1940, fiindcă am considerat-o ca un fel de Siberie a României. După aceea publicitatea comunistă a folosit istoria celor 20 de ani spunând că românii n-au investit acolo, au trimis funcţionari corupţi etc. Oricum, e ilogic ca Basarabia să nu se unească cu România, cum s-a întâmplat cu cele două Germanii. Eu, dacă aş fi fost destul de tânăr să pot fi preşedintele României, aş juca 100 la sută cartea Basarabiei.
   Ce-aţi fi făcut?
   N.D.: Aş fi făcut în aşa fel încât să organizez un referendum de succes în Republica Moldova.
   Sunteţi membru PNL, liderii liberali se întâlnesc cu dvs.,vă cer sfatul?
   N.D.: Nu. Eu, de când cu alegerea lui Crin Antonescu de a merge braţ la braţ cu Mircea Geoană şi cu PSD, m-am retras pe tuşă. Nu-mi dau demisia din partid.
   Cum ar trebui să fie un lider liberal pentru a reda credibilitatea partidului?
   N.D.: În orice caz să nu fie în cârdăşie cu liderii PSD, indiferent că e Geoană sau micul Titulescu, fiindcă în spatele lor  sunt umbrele lui Iliescu, Hrebenciuc, Cozmâncă. PNL se spurcă alături de un partid care are pe conştiinţă crimele de la revoluţie.
   România pare să fie mereu într-o tranziţie incertă, o ţară aflată mereu în întârziere. Ce-i lipseşte pentru a recupera întârzierea?
   N.D.: Istoria ne-a fost foarte vitregă: invaziile barbare s-au încheiat în Occident în jurul anului 900; în Orient, căruia îi aparţinem, ele se termină la 1200. Când treci de la o generaţie la alta e nevoie de 150 de ani de adaptare, de incubare. Doar la ruşi există o dată clară a trecerii de la civilizaţia bizantină la cea occidentală: 1 ianuarie 1700, când Petru cel Mare dă decretul prin care toţi boierii sunt obligaţi să-şi taie barba şi să se îmbrace după moda europeană. Tot atunci se modernizează armata şi, încet-încet, civilizaţia occidentală pătrunde în Orient. România a mers mai repede, dar în acest caz nu avem date concrete, schimbarea începe însă după 1800: în Transil­vania modernizarea se face prin Bi­serica greco-catolică, iar în prin­cipate  prin şcolile dom­neşti ale fanarioţilor. Dintre ţările ortodoxe am recuperat cel mai repede.
   Totuşi, oricât de repede am merge, continuăm să fim în urma Ungariei, Poloniei, Cehiei?
   N.D.: Ne-au oprit din cursa apropierii de Occident cei 50 de ani de comunism.
   Şi Polonia, şi Cehia, şi Ungaria au fost blocate de comunism, dar şi-au revenit mai repede. Pe noi ce ne-a oprit?
   N.D.: Ele „nu e ortodoxe”.
Ortodoxia ne ţine pe loc?
   N.D.: Precis.
   Se poate vorbi în România despre un tipar al liderilor politici?
   N.D.: Da, în orice caz din punct de vedere politic suntem în stare să dăm oameni foarte capabili. Gândiţi-vă la familia Brătienilor: o familie care timp de 100 de ani, de la 1848 până la 1948, dă şase miniştri, patru premieri, plus cei morţi în închisori. Eu nu-i iubesc, dar sunt admirabili.
   Faceţi o analiză genetică?
   N.D.: Nu, e un exerciţiu istoric. De la Basarab întemeietorul până la Mircea cel Bătrân, conducătorii noştri au fost dintr-o bucată. După aceea, de la fiul său ilegitim Radu Prasnaglava (prasnaglava înseamnă prostul satului, nume dat probabil de boierii care ar fi vrut să continue lupta cu turcii), liderii noştri au stat cu fundul în două luntri. Politica României a fost dusă de domnitori care se schimbau mereu, dar în acelaşi timp cu putere egală, şi de gaşca marilor boieri, ce erau câteva zeci de familii, care au acaparat tot mai multe pământuri, inclusiv prin căsătorii între ei. Boierii erau de două feluri: unii care mizau pe ajutorul creştin, Ungaria, Austria, în lupta cu turcii, şi ceilalţi care erau mai cuminţi şi care ziceau: puterile creştine nu ne ajută cu adevărat, sau când ne ajută vor să ne mănânce, pe când otomanul îşi ţine cuvântul, nu vine cu moschei, ne lasă boieriile noastre, ne lasă biserica noastră. Această parte era majoritară. Clasa politică românească a căpătat deci un fel de atavism de a fi mereu cu fundul în două luntri.
   Acesta e tiparul liderului român?
   N.D.: Da, a rămas până astăzi. Clasa noastră politică se poartă de parcă ar fi descendentă din marii boieri.
   În acest moment, România nu mai are nici un obiectiv naţional, a intrat în NATO şi în UE şi se poartă ca un pensionar fără perspective. Care ar putea fi următoarea ţintă?
   N.D.: Dacă aş fi avut cu 20 de ani mai puţin, aş fi candidat la preşedinţia ţării şi primul meu obiectiv ar fi fost recuperarea Basarabiei. Aceasta ar trebui să fie principala ţintă a României, apoi să reuşim să ne impunem în UE.  
   CV: Neagu Djuvara (94 de ani)
1937 - licenţiat în Litere la Sorbona;
1940 - doctor în Drept la Sorbona;
1941 - elev-ofiţer de rezervă în campania din Basarabia, rănit la Odesa;
1944, 23 august - este trimis curier diplomatic la Stockholm;
1947-1961 - secretar general al „Comite­tului de Asistenţă a Refugiaţilor Români”, la Paris; colaborator la Radio Europa Liberă;
1961-1984 - consilier diplomatic şi juridic al Ministerului Francez al Afacerilor Străine în Republica Niger;
1972, mai - doctorat de stat (docenţă) la Sorbona, cu o teză de filosofie a istoriei;
1975 - publică „Civilisations et lois historiques. Essai d’étude comparée de civilisations”, Mouton, Paris – Haga (carte premiată de Academia Franceză);
1989 - „Le Pays Roumain entre Orient et Occident: les Principautés danubiennes au début du XIXe siècle”, Publications Orientalistes de
France, Ed. Humanitas;
1999 - „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri”, Ed. Humanitas;
1999 - „Civilizaţii şi tipare istorice: un studiu comparat al civilizaţiilor”, Ed. Humanitas;
2001 - „Cum s-a născut poporul român”, Ed. Humanitas;
2001 - „Mircea cel Bătrân şi luptele cu turcii”, Ed. Humanitas;
2003 - „De la Vlad Ţepeş la Dracula vampirul”, Ed. Humanitas;
2004 - „Scrisorile spătarului Nicolae Milescu”, roman, Ed. Humanitas;
2004 - „Există istorie adevărată?”, Ed. Humanitas;
2005 - „Amintiri din pribegie”, Ed. Humanitas;
2007 - „Thocomerius – Negru Vodă. Un voievod cuman la începuturile Ţării Româneşti”, Ed. Humanitas;
2008 - „Războiul de 77 de ani şi premisele hegemoniei americane”, Humanitas;
2009 - „Amintiri şi poveşti mai deocheate”, Humanitas
2010 - „Ce-au fost boierii mari în Ţara Românească? Saga Grădiştenilor”, Humanitas.