miercuri, 8 februarie 2012

Gerul


Gerul aspru si salbatic strânge-n brate-i cu jelire

Neagra lunca de pe vale care zace-n amortire;

El ca pe-o mireasa moarta o-ncununa despre zori
C-un val alb de promoroaca si cu turturi lucitori.



Gerul vine de la munte, la fereastra se opreste

Si, privind la focul vesel care-n sobe straluceste,
El depune flori de iarna pe cristalul înghetat,
Crini si roze de zapada ce cu drag le-a sarutat.

Gerul face cu-o suflare pod de gheata între maluri,
Pune stresinilor casei o ghirlanda de cristaluri,
Iar pe fete de copile înfloreste trandafiri,
Sa ne-aduca viu aminte de-ale verii înfloriri.

Gerul da aripi de vultur cailor în spumegare
Ce se-ntrec pe câmpul luciu, scotând aburi lungi pe nare.
O! tu, gerule naprasnic, vin', îndeasnna calul meu
Sa ma poarte ca sageata unde el stie, si eu! 


de Vasile Alecsandri