duminică, 1 iulie 2012

Tigrul european


Am zburat într-o pasăre
M-am îmbarcat pe o balenă
Am mers sub pământ cu o râmă
Pe pământ am alergat într-un tigru
Toate substantivele animale de pe pământ aveau motor !.( Gabi.C)

Am ajuns în urmă cu niscava ani  din întâmplare la una dintre marile grădini zoologice ale continentului meu adoptiv.  În incintă girafele ne priveau de sus dispreţuitor, iar maimuţele resemnate  se  distrau copios pe seama reacţiilor noastre de nedumerire, produse atunci când ne aratau proeminenţele şi părţile moi ale trupurilor lor plictisite.
Standardele europene erau respectate în cele mai mici amănunte. Habitatul, strict natural, conform normelor UE. Dar deşi avea condiţii de locuit şi de trai europene, tigrul căuta disperat o ieşire.. Mi-a transmis telepatic, că nu îi este respectată intimitatea, dreptul la vânat fiindu-i furat de gorile şi cameleoni iar el se simte ca la Big Brother în emisiunea aceea stupidă care a prins un întreg univers, o întreagă civilizaţie..Ochii lui frumoşi, dar trişti căutau libertatea junglei africane, a deşertului asiatic sau al zăpezilor siberiene. Tigrul cerea din priviri globalizare, în sensul liber al cuvântului. .Degeaba are condiţii, dacă nu poate vâna sau alerga în voie, dacă nu îşi poate face o familie pe gustul lui, cu tigroaicele lui şi în spatele tufişurilor alese de el..Căuta câmpul cu gazele, unde orice fotograf sau vânător rătăcit poate deveni oricând un prânz copios sau o alternativă la cină. Mi-a mai comunicat că nu îi plac oamenii,.iar eu l-am înţeles şi am încercat să îi explic că nu sunt toţi periculoşi, aşa cum crede el. Privind spre el de departe, ca  un prieten vizitator căruia îi este limitat dreptul la comunicarea cu un   condamnat  nevinovat, am remarcat urmele săpate prin pământ şi betoane spre ceea ce el aspiră neîncetat într-o deplasare continuă şi sacadată. I-am privit ore întregi, în truda lui de a găsi o scăpare. Nu a stat o secundă, şi din ce am observat , cred că nu stă de o viaţă. Sunt sigur că de la trezirea primelor instincte face încontinuu  aceeaşi şi  aceeaşi mişcare, căutând mereu o ieşire, visând perpetuu evadarea dintr-un paradis artificial, creat de alţii pentru el. Nu am crezut  vreodată că paradisul se poate transforma într-o banală şi stupidă puşcărie. Când nu ai vreo vină orice izolare devine automat stupidă, absurdă. Răbdător şi tenace aşteaptă să apară undeva o gaură în gard, o lumină undeva la capătul penibilului tunel, fie doar pentru câteva minute.
Dar între el şi libertate este un ocean de duşmani necunoscuţi, lacomi, profitori şi egoişti.
Adio obiceiuri, ritualuri, prieteni şi duşmani, adio libertate.
Undeva prin grădina aceea imensă  leul un alt rege care a abdicat  răgea înfricoşător , sfâşietor.
Când am plecat din zoo, un îngrijitor  pulveriza în urmă-mi spray cu miros de libertate bun şi împotriva ţânţarilor.
..................................................................................................................................................
 Mă amăgesc cu gândul că fiind dincolo de gardul închisorii sunt liber, dar realizez că de cealaltă parte se află un tigru, care măsoară, cu tainici paşi egali, timpul şi spaţiul captivităţii. Ochii lui galbeni şi mari, în care se oglideşte eternitatea libertăţii, mă obsedează. L-am privit în ochii hipnotici mult timp iar frustrările lui au devenit coşmarurile mele . Tigrul intrase complet în mintea mea ca o ultimă variantă de a se elibera şi atunci creierele ni s-au contopit, şi am realizat că în mine nu intrase doar el, fiara înlănţuită, ci intraseră toţi tigrii care l-au zămislit, cerbii şi ţapii pe care el i-a devorat, păşunea din care s-au hrănit cerbii, pământul care a fost maică a ierbii, cerul care a dat lumină pământului, toate felinele înrudite cu el, motanii şi pisicile, marea şi muntele, jungla şi peşterile pe unde a vânat şi unde s-a odihnit.
 Ce s-a mai întâmplat ulterior, nu mai ţin minte, dar gardianul care mă păzeşte, îmi povesteşte în engleză, privindu-mă cu entuziasm ca pe cel mai bun prieten  cum am sărit eu gardul cu o zgardă mare şi o lesă în mâini, şi odată intrat în cuşca tigrului i le-am prins acestuia cu dificultate de gâtul gros, după care am tăiat lacătul gardului de sârmă ce împrejmuia habitatul şi am părăsit în galop amândoi, sub privirile înfricoşate ale vizitatorilor incinta marii grădini zoologice, timp în care răgeam cu disperare pentru cale liberă.. Am furat o dubă care  ne aştepta de multă vreme cu cheile în contact şi, cu poliţia pe urmele noastre am fugit spre cel mai apropiat codru. Dar, dezorientat  în ţară străină, alergam haotic împreună cu tigrul,  pe care l-am eliberat apoi din lesă redându-i pentru câteva momente libertatea, în marele lor parc public, după o urmărire ca în filme, pe şosea şi pe trotuare  , şi că  încolţiţi fiind de forţele de ordine care ne vânau înspăimântate şi disperate am fost în cele din urmă împuşcaţi amândoi, om şi tigru. Tigrul a murit după ce a încercat să mă apere cu sălbăticie şi după ce a sfâşiat mâna acelui poliţist sau poliţiste care mă împuşcase. Crede că îmi pierdusem conştiinţa a doua oară atunci când animalul, lovit şi el, îmi lingea rănile. 
Eu cred că mi-o pierdusem pentru a treia oară.
 Rămas singur în spatele gratiilor am început să măsor tainic cu paşi egali timpul şi spaţiul eternităţii realizând pentru totdeauna că tigrul eram inclusiv eu , impreună cu cerbii şi iarba, munţii şi mările, jungla şi deşerturile felinele şi caninele, peştii şi nisipurile...








Nu ştiu ce nationalitate are ? Rus, olandez, belgian, indian...siberian, caucazian, argentinian? Este tigru in orice caz.


Gabi.C -republicat




P.S.
Prin Romania, la una din  grădiniţele zoo,  un cetăţean turmentat, un   tuciuriu, a încercat să agreseze tigrul chiriaş la stat în încercarea lui bahic genetică de a-şi manifesta supremaţia fără a tine cont de frustrările şi  aspiraţiile tristului animal .. 
-Bă io îs mai tare ca tigru.ăsta ! 
Următorul drum l-a făcut inconştient în salvare, până la cel mai apropiat spital fiind cu greu salvat de medici.

"Nastase Samuraiul"





Adrian Nastase fostul premier al ţării a încercat să moară demn, ca un samurai. Atâta doar că diferenţa de cultură dintre popoare şi viciile ascunse ale personajului politic în cauză nu i-au permis această mare onoare. Din punct de vedere uman moartea unui om este ultimul lucru la care vreau să asist în ţara mea, dar asta nu înseamnă să nu mă întreb cum şi de ce , un onorabil demnitar, care este proprietar al unui număr însemnat de arme letale , şi iscusit vânător, nu a reuşit să-şi ducă până la capăt încercarea unui gest onorabil, mai ales că fostul prim ministru are instinctele unui vânător iscusit, care ucide cu sânge rece la vânătorile organizate de un alt ucigaş înnăscut( te poţi numi vânător doar atunci când omori un singur animal din strictă necesitate, dacă omori de plăcere zeci de fiinţe, treci automat în rândul criminalilor), zeci de mistreţi, sute de animale sălbatice crescute doar pentru a fi ucise. 
Un samurai , în luptă cu tigrul, spre exemplu, îi oferă acestuia din urmă şanse egale, iar după izbânda finală, se spune că sufletul animalului ucis trece în corpul samuraiului victorios, dar după o luptă dreaptă deschisă oricărui rezultat. Ori, pentru adevăratul samurai este de ajuns un singur tigru pentru a-şi dovedi iscusinţa , care pe care, şi nu zeci, sau sute , aşa cum s-au obişnuit marii noştrii conducători de ieri şi de azi, de la Ceauşescu până la Băsescu. Se vede doar, că este greu să trăieşti demn, dar şi mai greu este să mori demn după ce ai ucis tot ce îţi este aruncat în bătaia puştii, dar şi după ce ai contribuit cu toată energia ta la uciderea unei ţări. Un adevărat samurai, în locul lui Năstase , în numele demnităţii naţionale şi-ar fi făcut de mai multe ori hara-kiri, câte odată pentru fiecare mătuşă Tamară, pentru fiecare privatizare frauduloasă, sau pentru fiecare sălbăticiune ucisă cu sânge rece. Dar este greu să mori cu demnitate  atunci când nu îţi curge prin vine sânge de samurai, sau  de dac. Pentru că din câte s-au scris, se pare că , chiar sângele fostului premier are origini migratoare. Asemănarea dintre el şi un samurai este precum aceea dintre un mistreţ şi un tigru, ca aceea dintre onoare şi dezonoare..
 Onorabil, ar fi fost dacă şi-ar fi recunoscut public, cu demnitate, greşelile, şi dacă împreună cu toţi acoliţii lui politici ar fi returnat statului, de bună voie averile obţinute ilicit. Acelaşi lucru îl propun şi stimabilului Băsescu precum şi camarilei Domniei Sale.
 Se spune că , copiii nu pot fi vinovaţi pentru greşelile părinţilor, aşa că ei nu au de ales decât să ducă mai departe moştenirea multimiliardarului lor tată. "Gloria' fiului va fi oglindirea tatălui.
 Lupta între "samurai" este în deplină defăşurare, pe când un alt hara-kiri politic onorabil, în numele flotei naţionale exterminate ?
 Regretabil dealtfel, gestul lui Năstase poate reprezenta începutul trezirii demnităţii naţionale în vederea pedepsirii mafiocraţilor ce au devenit odată cu trădarea neamului nostru, stăpâni absoluţi ai destinului României, sub efectul de bumerang al subminării economiei naţionale şi al sărăcirii masive a populaţiei.

 ISTORIC -În 2005, Năstase a împuşcat 24 de mistreţi