sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Cântece de haiducie

Despre haiducul Iancu Jianu

Nascut in 1787, la Caracal, Iancu Jianu (sau Ionita Jianu) a fost un boier, devenit ulterior haiduc, precum si capitan in oastea lui Tudor Vladimirescu. Tatal sau a fost Costache Jianu, boier stapan al mai multor mosii din Tara Romaneasca. 
In anul 1810, din cauze ramase neelucidate, Iancu Jianu il ucide pe arendasul mosiei Brancoveni. Din acest moment si pana in anul 1817, Jianu va haiduci in Muntenia cu ajutorul cetei sale de haiduci (ceata formata initial din sapte haiduci, deveniti ulterior 30-40 de indivizi).
In anul 1812, haiducii sunt prinsi de autoritati si condamnati de divanul boierilor la sase luni de inchisoare la ocna de la Telega. Jianu evadeaza insa din ocna si continua sa jefuiasca boierii din tara. 
Este din nou prins de autoritati in 1814 si dus la Bucuresti, in fata lui voda, care insa il iarta dupa ce a sechestrat averea lui Iancu si dupa ce fratele acestuia, Amza, a platit o suma de bani care sa acopere pagubele facute de haiduc. I-au fost ulterior restituite mosiile sechestrate, Jianu trebuind sa plateasca insa pagubele facute in anii de haiducie.
In 1815, jefuieste postalionul domnitorului si fura din acesta o mare suma de bani. Jaful l-a determinat pe domnitorul Caragea sa isi indrepte mania spre fratii lui Jianu, pe care i-a obligat sa plateasca pagubele facute de Iancu in timpul jafurilor.
In 1817, Jianu este pus din nou in lanturi pentru a fi dus la Bucuresti, fuge insa de sub escorta si se apuca de haiducie alaturi de ceata sa. Este din nou prins si condamnat la moarte prin spanzuratoare, alaturi de oamenii sai. Este salvat de Sultana Galateanu, o tanara din anturajul domnitei Ralu, fiica lui Caragea voda, care in virtutea unei cutume, se marita cu el, obtinand astfel anularea pedepsei cu moartea.
Jianu a fost casatorit cu Sultana pana la moartea lui, survenita in anul 1842, si au avut mai multi copii. Nu au mai platit pagubele produse de haiduc, pentru ca voda Caragea a fugit din tara.
La izbucnirea revolutiei conduse de Tudor Vladimirescu, Iancu Jianu se ofera sa lupte voluntar de partea revolutionarilor. Vladimirescu il numeste capitan de panduri si il trimite in solie la pasa Mehmet de la Silistra. In august 1821, Jianu este arestat de catre pasa Mehmet. Desi eliberat din inchisoarea turcilor, Jianu se intoarce in Oltenia, dar nu pe mosiile sale (pentru ca era supravegheat de autoritati), ci intr-o casa aflata intr-o mica livada a sa, in catunul Chilii (in 1823). Va ramane aici pana la moartea sa. (sursa:enciclopediaromaniei.ro, citand un numar din Magazin istoric, 1967)





































miercuri, 13 noiembrie 2013

Casa zburătoare VII

1.EXT. STRADA FLORILOR-NOAPTE
Maşina de gunoi intră cu faţa pe strada îngustă oprind în dreptul unui gard de metal vopsit alb  şi oamenii începură să coboare. COSTEL îi dă banii Şefului mulţumindu-i. Cu un termos în mână, având capac un pahar de plastic  coboară şi tăcutul ajutor de gunoier Sebastian. Toată lumea întră în curte după ce COSTEL descuie poarta şi îl calmează pe Leu care parcă turbase. ANGELA, femeia cu valiza, era singura care nu intrase în curte stând nehotărâtă şi bănuitoare la poartă. Sebastian veni spre ea cu paharul de plastic umplut cu o băutură caldă.
SEBASTIAN
Ia şi bea să te încălzeşti, e ceai cald.
Şeful era în cabină şi îl aştepta cu uşa deschisă pe ajutor care veni pe fugă, urcă şi trase portiera după el. Maşina pleacă în marşarier, cu Sebastian privind fix spre ANGELA, orbită de farurile maşinii, dar care ţine speriată şi nehotărâtă paharul în mână până când faţa lui Sebastian dispare în depărtare. Atunci mirosi ceaiul după care îl deşertă tremurând pe asfaltul umed. Lichidul începu să fiarbă pe asfalt ca un acid iar ANGELA holbându-se intră atunci în curte strigând..
ANGELA
El e criminalul....sigur el e criminalul.
Dar nimeni nu o lua în serios privind-o ca pe o nebună. Deranjată de agitaţia nocturnă şi de hămăielie lui Leu, ROXANA deschide uşa casei şi apare contrariată în prag cu ochii miraţi îndreptaţi spre priveliştea neobişnuită din curtea care seamănă cu un tablou de război iarna. Imaginea se schimbă, personajele fiind privite şi observate detaliat, fiecare în parte printr-un ochean, începându-se cu fetiţa şi terminându-se la COSTEL. Când ocheanul trece prin dreptul fiecăruia apare un colaj filmat ce se învârte ca într-un glob de sticlă, de amintiri reprezentative din mintea fiecăruia ca o scurtă prezentare a cauzei care a generat căderea fiecăruia sau a unei amintiri plăcute.
2.EXT.PAJIŞTE.ZI-(FLASH-BACK)
MARIA îmbrăcată în costum naţional, stă pe o pajişte cu flori înconjurată de munţi, tricotează la umbra unui prun în timp ce supraveghează o vacă cu ugerul plin şi două oi care pasc liniştite păzite de un ciobănesc carpatin. Imaginile se amestecă cu un sat tradiţional de munte românesc părăsit şi în paragină unde, stând în pragul unei case doi tărani bătrâni, soţ şi soţie fac cuiva in zare cu mâna de la revedere.
3.EXT.TARLA VERDE-ZI-(FLASH-BACK)
NELU, fotbalist care pe o tarla verde dar accidentată ce părea un teren de fotbal de ţară, cu porţi de lemn fără plasă, bătea mingea îmbrăcat în haine călugăreşti cu nişte băieţi.
4.EXT.LOCOMOTIVĂ-ZI-(FLASH-BACK)
GICĂ Mangialâc călare pe o locomotivă în mers, cu o cheie imensă în mâna dreaptă şi cu ranga în stânga, vântul suflându-i părul şi salopeta.
5.EXT.piaţa universităţii.ZI-(FLASH-BACK)
CÂNTĂREŢUL are în minte imagini cu piaţa universităţii când oamenii erau bătuţi de mineri.
6.EXT.PAJIŞTE.PICNIC.CANADA-ZI-(FLASH-BACK)
ION îşi vede nevasta undeva la un picnic, pe malul unui lac  unde prinţesa striga:
PRINŢESA
Mama, mama! Am gasit o broasca!
Atenţia tuturor (circa 50 de români emigraţi după 1990) este atrasă nu de strigătul copilului, ci de replica mamei, îmbrăcată într-o rochie vişinie:
MUTA
Cretino, ţi-am spus să nu mai vorbeşti româneşte! Tu eşti acum canadiancă, idioato. Speak English to me, you, stupid country-girl
   Petrecerea s-a intrerupt pentru câteva momente; muzica a fost oprită, vocile coborâte, paharele abandonate pe câte un colţ de masă.
7.EXT.NUNTĂ.PROVINCIE.NOAPTE-(FLASH-BACK)
LĂUTARUL apare în centrul unei hore încinsă cu foc la o nuntă pur românească de provincie cântând la acordeon împreună cu taraful melodia dansului popular "Ciuleandra".
8.EXT.CLASĂ-ZI
Corneluş apare la o festivitate de premiere şcolară purtând o coroniţă de premiant pe cap.
9.EXT.CURTE-NOAPTE
 ROXANA stă în uşa casei nedumerită privind alaiul ciudat care îi umple curtea, cu mâinile în şold şi dând din piciorul băgat în papucul rupt ca şi cum ar bătea ritmul, cu aer moralizator, dar fericită că soţul s-a întors în cele din urmă teafăr acasă...
ROXANA
(căutându-l cu privirea pe COSTEL)
Superclei ai luat dragă? Ai băut?
COSTEL
Am uitat, dar uite ce am adus în schimb şi n-am băut încă nimic! Ţi-am adus un cadou! O surpriză!
Imaginile sunt dezolante, pe fondul muzical al melodiei lui Mădălina Manole “Suflet gol”.

Camera cade pe boschetarii obosiţi oprindu-se pe AURICĂ CHIORU care dormea pe asfalt acoperind pătura de nea ce se aşterne uniform.

ROXANA
Da  băiatul ăla ce caută pe jos hai ridicaţi-l şi intraţi să facem cunoştinţă. Pe vremea asta nici un căţel nu stă afară.
COSTEL
Eu mă duc după FAION.
ROXANA
Da ăsta cine mai e, pe cine mai aduci? FAION..interesant nume sună ca Faria, abatele.
COSTEL
(încântat)
Ai nimerit-o, e şi el un fel de abate, FAION e mentorul meu.
COSTEL pleacă după FAION iar ceilalţi intră pe holul casei, la căldură. Un termometru pe hol (detaliu) arăta 10 grade celsius. Chioru era dus pe braţe de GICĂ, ajutat de ION  şi de NELU , şi aşezat pe un covor. ANGELA striga înăbuşit căutând pe cineva care să o asculte:
ANGELA
Criminalul, ştiu cine e, a vrut să mă omoare.
Dezorientată, ROXANA umbla fără idei până se întâlni cu SORIN. Atunci privirea ei nedumerită se transformă în zâmbet fermecător fericită că în sfârşit recunoaşte pe cineva în propria casă şi spuse
ROXANA
Sorine de ce n-ai mai trecut pe la noi, am uitat şi cum mai arătai? Ce mai faci?
SORIN
Ce să fac, în sfârşit v-am găsit!.
GICĂ MECANICU
Da noi ce avem de reparat pe aici, unde sunt maşinile de tipărit?
Auzindu-i vocea ROXANA se întoarse şi mai încântată.
ROXANA
Domnu GICĂ şi dumneata erai aici?  iartă-mă că nu te-am văzut până acum. Da ce aveţi de mutat vreun atelier?
SORIN
(glumeţ)
Am venit cu COSTEL care vrea să  să ne vândă dar până vine el să lămurească treaba cred că ar trebui să ne spălăm şi să căutăm ceva haine vechi prin podul ăsta mare! Pe Cântăreţu' l-ai văzut?..., cred că a intrat la baie.
10.EXT.PARC FAION-NOAPTE
COSTEL ajunse din nou la tabăra lui FAION care stătea lângă câine cu picioarele goale într-un lighean cu apă fierbinte şi cu o carte veche în mâini. Afară ningea plăcut iar zăpada se aşternuse de un centimetru. O găleată de tablă plină cu zăpadă este lângă foc.
COSTEL
Ce faci nea FAION?
FAION
Ce întrebare mai îi şi aista? Nu vezi, ieşti chior, stau la focul sacru şi mă încălzesc. Frigul te ia de la picioare  şi fierbinţeala de la ţeastă.
COSTEL
Eu te întreb prin ce mai faci şi ce se vede şi ce nu.
FAION
A..! iaca azi oi mai pus ceva negurî pi mini vezi, şi tot chitesc umbre mereu până oi deveni şi ieu tot o umbră. Nu cred că mai avem mult nici ieu nici Negrău aista, orbim împreună. Acu văd ca prin ceaţă şi aud doar prin foşnetul copacilor. Da o sî roimu amândoi, om şi câne până la lună pi cărarea aista făcută di noi doi. Cărarea cânilor şi a oamenilor spre aceeaşi soartă. Cânele, di când îi pui îşi cată stăpân aşa cum omul îşi cată di muncă, dacî nu-l dibuieşte stă haiduc pi coclauri, scormoneşte prin murdării.
COSTEL
Ba eu cred că umbrele de care spui sunt lumini pe care le tot pui pe dumneata ZI de zi până devii tot numai o lumină. Nea FAION te rog să vii la noi cu tot cu Negrău i-am spus soţiei că vin să te iau şi te aşteaptă la ceai. Avem nevoie de dumneata pentru mai mult timp.
FAION mişcă din cap nemulţumit, ridicându-se şi deschizînd uşa la magazia de tablă şi arătând spre cărţi.
FAION
Şi cu aistea? Dar cu focul sacru pe care l-oi aprins de când m-am aciuat pe aci şi iarnă ori vară nu s-a stins?
În mijlocul magaziei, un jilţ era înconjurat numai de cărţi de la podea până la tavan, iar pe partea dreaptă era un cufăr vechi.
11.INT.NOAPTE CASA,FAION.NOAPTE
În timp ce FAION povesteşte apar imagini cu interiorul unei case plină ochi de cărţi care încep să ardă după ce FAION care stătea aşezat pe jilţul lui semnează un act. În timp ce focul se înteţeşte, şobolani aleargă speriaţi printre cărţile ce ocupau aproape tot spaţiul.
12.EXT.PARC.FAION-NOAPTE
FAION(OFF)
Aista îi averea mea, numai cărţi rare, tot ce oi putut să scap. Comuniştii mi-au mâncat viaţa prin închisori iar ăştia de acu, mi-au luat casa şi cărţile mele, munca mea de o viaţă. Am pus pecete pentru drepturi de autor şi iei cu notarul lor mi-au pecetluit viaţa. Sistemul care ne guvernează îi o cârdasie  din fosta nomenklatura, rechinii finanţelor, falşi democraţi şi securitate. Toţi îs trădători di neam. Avem de-a face cu un abominabil hibrid, fără precedent în historie…zicea un prieten al mieu.
FAION îşi face cruce la piept.
COSTEL
Am acasă mai mulţi băieţi, îi trimit cu un căruţ să te mut cu totul de aici. Îl iei şi pe Negrău cu dumneata. Luăm şi nişte jar acum într-o cutie de tablă că acasă avem sobe cu teracotă şi vatră.
COSTEL puse repede cu mâna nişte jar, fără să se ardă, într-o cutie de tablă găsită aruncată pe jos printre gunoaiele ce înconjurau mica tabără a bătrânului..FAION se încalţă, îşi pune cojocul şi îşi trage clopul  pe urechi după care pipăie în întuneric după toiag.
FAION
(în timp ce se ridică în toiag)
Vine Kogaion la Gebeleizis nu Gebeleizis la Kogaion. Hai să mergem ca să nu mai baţi drumul mereu până la mine, şi mi-a plăcut mult vorba ta, aia cu lumina. Hai Negrău, ghia la oi. Să îmi aduci şi jilţul şi cufărul. Cărţile, sloavele şi Negrău sunt prunciii miei.
Negrău se ridică chinuit şi porni cu greu, bătrâneşte  aproape de stăpânul său.
13.EXT. STRADA FLORILOR-NOAPTE
Ajung pe stradă până în dreptul porţii, de unde se văd cele patru steaguri de la poarta lui GORE. FAION cugetă cu voce tare după ce se chinui câteva clipe ca să desluşească prin ceaţa vederii lui rostul şi semnificaţia acestor flamuri.
FAION

Nu de flamuri o dus poporul nostru nevoi ci de solidaritate.