vineri, 28 februarie 2014

Manifestul lui Mihai Morar: Opriti boul care ne ucide ursii!

HAI SA OPRIM BOUL CARE NE UCIDE URSII.
CITITI SI DISTRIBUITI.
Boul traieste intr-un orasel din Scotia. Ursul brun mai traieste liber in Europa doar in Romania.
Boul e universal. Ursul brun mai are doar vreo 3000 de frati in Romania. (in epoca lui Ceausescu erau vreo 12.000)
Boul ucide inarmat. Si se pozeaza cu prada insangerata in muntii Romaniei. Da click aici daca nu ma crezi: http://goo.gl/zpuIbe
Pentru ca boul nu e bou destul daca nu e si fudul.
Ursul brun ucide doar provocat. In ultimii ani, din ce in ce mai des. Pentru ca, spun oamenii muntilor, ursul, in lupta lui pentru supravietuire, a inceput sa vada in om un calau. Pe buna dreptate.
Boul e consecvent. A ucis, ucide si va ucide. Pe contul lui de facebook, boul, pe nume GEORGE RICHMOND ELLIOT (ce nume nobil, ce destin de bou) anunta o vanatoare in Romania: OCTOMBRIE 2013, 2014, 2015...etc. 4500 EURO PE CAP DE URS BRUN UCIS. Un chilipir. Pentru ca el singur se lauda: ”O sa va omoram toti ursii, toate pasarile din Delta Dunarii, toti cerbii lopatari. Sunteti o tara ieftina, aveti conducatori ieftini si politicieni corupti, asta meritati.”
Citatul sau e un fel de ”pisatul boului”, cum ar numi-o traditia romaneasca. Boul se urineaza oriunde, nu tine cont de reguli, legi, tratate sau onoarea vanatorilor.
Tine doar de noi, locuitorii acestei ”tari ieftine”, cu ”politicieni corupti” (aici boul are dreptate, din pacate), ca in octombrie Romania sa nu se transforme in ”Pisatul Boului”.
Boul scotian se va poza din nou cu trofeele ucise Carpati. Iar daca il vei intreba de ce se afiseaza cu ursul brun in poze o sa spuna: ”Pentru ca este un exemplar superb!”
Boule, si maica-ta poate ca e o femeie superba, trebuie sa descarci arma de vanatoare in dumneaei ca sa ai o amintire de neuitat?
Cu scarba, un RAU, DA’ BRUN,
Mihai Morar. www.animalzoo.ro

joi, 27 februarie 2014

DE CE TIPA OAMENII UNII LA ALTII ?


"Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:

-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?

-Tipam deoarece ne pierdem calmul,zise unul dintre ei.

-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? inreba din nou inteleptul

-Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude,incerca un alt discipol.>

Maestrul intreba din nou:

-Totusi,nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa? Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:

-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari. Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.In final,inteleptul concluziona, zicand:

-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta , nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere." 


                                                                      Mahatma Ghandi

duminică, 9 februarie 2014

DAN PURIC: SCRISOARE DESCHISĂ

În atenția d-nei Laura Georgescu,
Președinte al C.N.A.

Dragă doamnă,

Vă scriu, trebuie să recunosc, cu oarecare emoție, nu din frică politică pentru funcția importantă pe care o aveți, ci din frică creștină că nici de data aceasta, probabil, n-o să mă înțelegeți și am să vă pierd pentru totdeauna.
Și atunci, totuși, de ce vă scriu?
Scriu cu nădejdea, tot creștină, vă rog să rețineți, că, poate, vreun tânăr, sau oricare alt român de calitate din țara asta, citind această scrisoare, se va lămuri.
Știu că sunteți foarte supărată pe mine pentru că am afirmat că, timp de 24 de ani, am fost și suntem “conduși”, mai bine zis distruși politic, economic, cultural și, mai ales sufletește - vă rog să rețineți ultima dimensiune, dragă doamnă, care este foarte importantă pentru un simplu om, apoi pentru o țară întreagă! - de o “șleahtă de securiști mafioți”!
Trebuie să recunosc acum, privind cu detașare în timp, că termenul “mafiot”, pe care l-am folosit, nu a fost foarte potrivit. Mafia, de bine de rău, are codul ei, onoarea ei și, mai ales, legile ei nescrise, dar respectate. Cei care ne mutilează zi de zi, nu cunosc nici o lege, nici un cod. Sunt, în fond, niște suflete chinuite.
Știu că ați afirmat, cu o oarecare undă de mândrie “patriotică” că și dumneavoastră faceți parte din rândul lor. Personal, am fost cam zdruncinat fiindcă nu mă așteptam la o asemenea “solidaritate”!
Și totuși, doamnă, lasați-mă să vă reamintesc!
Cei pe care îi susțineți, cu care pesemne vreți să vă confundați ideologic și sufletește până la neantizare, au făcut multe lucruri cum nu trebuie în această țară.
Au asasinat cu sânge rece oameni și, mai ales tineri, ca lovitura de stat din 1989 să fie poleită cu sângele lor nevinovat și declarată astfel Revoluție.
Apoi, s-au grăbit, ca nimeni alții, să-și prăduiască, fără de nici un scrupul, propria țară, s-o vândă, pe nimic, străinilor.
Cine sunt ei, dragă doamnă, v-ați întrebat vreodată? De ce v-ați alăturat lor? Ce v-a determinat?
Da, știu că și ei vorbesc românește, dar nu sunt români, sunt “mutanți ideologici”. Nu v-ați prins?
Și rușii, și bulgarii, și ungurii și toți cei care au cunoscut experimentul comunist au asemenea specimene.
Cum să dai în propria țară? Ce suflet îți trebuie să faci asta?
V-ați gândit vreodată că tinerii noștri, în acești ultimi ani, nu au avut șansa să învețe niciodată istoria adevărată a acestui neam? Că țăranul roman își bagă grâul în sobă ca să îl ardă, fiindcă nimeni nu i-l cumpără și că azvârle laptele în apă, ca să-l bea pe cel de la supermarket? La pensionarii mutilați, deveniți muribunzi, condamnați cu cinism la agonie socială, la tinerii dezorientați, descurajați, umiliți și cu zborul frânt, ce nu mai îndrăznesc să privească nici măcar cerul, la viitorul lor ucis, v-ați gândit vreodată, doamnă? La bieții oameni goniți de sărăcie, obligați să fie sclavi pe “plantațiile occidentale”, lăsându-și copiii la bunici și la rude, la numărul mare de sinucideri din rândul acestor mici nevinovați, făcute din disperarea singurătății, v-ați gândit?
Da, dragă doamnă, gândiți-vă și la singurătatea tragică a acestui popor!
Mai înainte de a fi dimpreună și deodată cu cei pe care îi apărați, și cu mândrie vă prezentați că din rândurile lor faceți parte, mai bine ați încerca să faceți un pas către cei mulți, care suferă în tăcere, încă.
Încă, dragă doamnă! Căci nu e departe ziua, când această tăcere se va transforma în furtună. Și mă rog ca furia ei să nu vă prindă!
Se ridică poporul, dragă doamnă, și dumneavoastră vă ocupați de amenzi?
Spuneți-le încet, docil, poate chiar în șoaptă, băieților care vă înconjoară și votează în unanimitate, că vremea lor a trecut.
Un duh nou cuprinde țara, dragă doamnă, iar duhul acesta nu vă va recunoaște. Iar ca lucrul acesta, să nu se întâmple, grăbiți-vă! Începeți cu un gest mic, nesemnificativ, minor în aparență. Lăsați-i în pace pe tinerii jurnaliști, care spun adevărul! Ei sunt, în fond, dovadă că organismul sănătos al țării există.
Cât despre mine, uitați-mă!
În schimb, vă rog din tot sufletul, nu uitați cele pe care vi le-am spus! Nu-i nici un pic de ură în ele, ci doar o panică de suflet creștin că încă un om se poate pierde.

Cu aleasă considerație,

Dan Puric