miercuri, 11 septembrie 2013

Eutanasie generală

Un copil de patru ani nesupravegheat  poate fi expus unei multitudini de pericole mortale; poate fi călcat de maşini sau de tren, poate fi  furat, batjocorit sau ucis de vreun dement, se poate îneca, poate cădea de la înălţime, undeva la ţară poate fi lovit mortal de cai sau de către alte animale domestice, poate fi sfâşiat de câini, dar nu în cele din urmă, se poate otrăvi, curenta, tăia,  ştrangula, etc. Lista cu pericole este interminabilă.  Ionuţ a fost sfâşiat de câini, dar tragedia nu este doar un caz izolat ci este durerea unui popor întreg. Copiii mor pe capete.
Am citit deunăzi despre tragedia unei familii din Bârlad, unde cinci fraţi , cu vârste între cinci luni şi şapte ani, îşi mâncau de foame propriile fecale. În urmă cu nişte ani,  tot pe acolo un copil murise din aceeaşi cauză.
Motivele din care se moare în ţară la aste vremuri de restrişte sunt nenumărate şi scăpate de sub control. Românii, în majoritatea lor se chinuie să supravieţuiască din lipsa unor locuri de muncă decente sau chiar în lipsa totală a acestora. Copiii familiilor nevoiaşe care se destramă emigrând în ţări mai calde, sau mai reci, rămaşi nesupravegheaţi devin cazuri sociale, fiind aflaţi  în pericol permanent sau devenind ei înşişi un pericol pentru societate.  Murim cu zile prin spitale.
În dimineaţa anului nou, când toată lumea trebuia să petreacă sau să doarmă, un bătrân sărman, însă destul de civilizat, căuta ruşinat prin gunoaie după sticle de plastic, cu teamă să nu fie bătut de alţi nevoiaşi mai tineri, care trăiesc din aceleaşi îndeletniciri nocturne, într-o concurenţă acerbă. Sunt oameni care suferă şi mor de foame pe străzi sau în case, unii alături de câinii lor, sau de câinii nimănui.
 Avantajul câinilor şi pisicilor în lupta lor cu foamea este că pot mânca şi şobolani. Din păcate încă nu am auzit să mănânce, sau măcar să muşte pe unul dintre şobolanii aflaţi veşnic la putere, cu burta plină, bronzată de soare, şi cu conturi groase prin băncile din străinătate.
Undeva prin Anglia Evului Mediu, în timpul marii epidemii de ciumă, toţi câinii  au fost exterminaţi împreună cu pisicile, pe motiv că hrănindu-se cu şobolani, aceste animale ar fi vinovate de răspândirea ciumei. Au fost vânate în disperare, cu furci şi topoare până nu a mai rămas niciun animal pe străzi sau în gospodării.  Dar problema ciumei tot nu a fost rezolvată, dovedindu-se ulterior că dimpotrivă, s-a făcut o gravă eroare. Şobolanii s-au înmulţit vertiginos în lipsa prădătorilor,  rămânând nestingheriţi principalul focar de răspândire al bolii, iar oamenii au murit cu milioanele  în lipsa animalelor ucise, foşti prieteni ai omului, care nu mai puteau fi ca până atunci sanitarii neplătiţi ai comunităţii.
Alo!..Guvernanţilor vechi şi noi, securiştilor, şobolanilor, mai bine ne eutanasiaţi pe toţi împreună, oameni şi animale, ca să scăpăm naiba odată de chinurile moral existenţiale la care ne supuneţi de când ne ştim, şi să scăpaţi de noi, să nu vă mai încurcăm în îndeletnicirile voastre nobile”!  Să puteţi vinde nestingheriţi tot ce a mai rămas în ţara asta.
Propun o condamnare naţională în masă la eutanasiere, oameni, câini, pisici, tot, tot, tot ! Decât să ne puneţi prin cuşti şi să ne înfometaţi, mai bine ne trataţi de acum cu cianură. Dar grăbiţi-vă că roata se poate întoarce şi pentru asta este de ajuns să reintroducem şi să aplicăm cele trei legi care după 1989 au fost desfiinţate, ori ignorate, şi care se referă la cele trei infracţiuni majore, de neiertat într-o societate normală. Hai să vi le amintesc, pentru că se pare că le-aţi uitat: Subminarea economiei naţionale , trădarea de neam şi ţară, furtul din avuţia naţională cu consecinţe extrem de grave.
Înainte, toate acestea se pedepseau cu condamnare la moarte. Acum nu se mai aplică, dar poate veţi prefera şi voi eutanasia pentru a fi  în spiritul poporului, şi mai aproape de el, nutrind cu sperantă la voturi prin parlamentul sau în guvernele iadului unde sigur veţi ajunge în cele din urmă.


Trebuie să ne construim singuri viitorul, bazat pe decizii venite din sufletul şi spiritul acestui popor care niciodată nu şi-a trimis copiii la moarte prin războaie de cucerire la ordinul unor demenţi, aşa cum au procedat celelalte popoare în curtea cărora ne uităm din ce în ce mai des.
De la cine să învăţăm? De la italieni, urmaşii Romei care se distrau atunci când oamenii erau devoraţi în arenă de fiarele sălbatice, poate de la nemţi, autorii unui genocid de proporţii planetare, sau de la americani, poporul cel mai criminal din istoria omenirii, inventatori şi singuri utilizatori ai bombei nucleare cu efecte devastatoare, sau poate de la turcii care ucideau copii şi siluiau femeile luate în sclavie? Nu mai vorbesc de ungurii care băgau baioneta în copiii aflaţi în burta mamelor ? Nu, noi nu suntem şi nu am fost nicicând criminali,  iar deciziile radicale nu ne caracterizează, ci aparţin doar tagmei şobolanilor autohtoni ori multinaţionali, care şi-au înmulţit îngrijorător specia, secol după secol, şi care fără noi cei mulţi şi oropsiţi, oameni ori animale, ar sfârşi devorându-se între ei.

De câini şi pisici se scapă mai uşor pentru că sunt animale credule şi uşor de păcălit, dar de şobolani nu cred că vom scăpa cu una, cu două.

joi, 5 septembrie 2013

Referendumul incompetenţei

Trăim într-o societate plină de cruzime, în care viaţa este zilnic agresată fizic şi moral devenind pentru cetăţeanul de calitate o povară din ce în ce mai greu de suportat. Oamenii cu suflet iubesc în egală măsură şi copiii,  dar şi animalele,  iar în situaţia cruntă, scăpată de sub control în care s-a ajuns în aceste vremuri imposibile datorită acestui sistem imbecil care se joacă inconştient cu viaţa tuturor, aceştia văd cum totul se surpă în jur, îşi pierd toate reperele şi speraţele unei vieţi civilizate privind cu stupoare şi deznădejde în negura hotărârilor politice iniţiate mereu în disperare de cauză, din considerente electorale de conjunctură, de către imbecilii care ne conduc de ani de zile.
Nu poate fi fapt mai trist, mai tulburător decât moartea unui copil nevinovat  sfârtecat de câini, omorât  de şoferi  inconştienţi, ars prin incubatoare sau vândut pentru transplant de organe, într-un oraş care se vrea civilizat. O societate sănătoasă se îngrijeşte de toţi membrii ei, dar în primul rând de copii pentru că ei sunt, sau ar trebui să fie prezent şi viitor, zâmbet şi bucurie.
De ce s-a ajuns în această situaţie să moară copiii în timp ce se joacă în parcuri nu a interesat pe nimeni şi a  trebuit să mai piară încă un sufleţel, sacrificat pe altarul înroşit de sânge al indiferenţei generale. Dacă aş fi fost în locul părinţilor îndoliaţi aş fi dorit să piară toată lumea şi eu odată cu ea pentru că nu poate exista suferinţă mai mare decât pierderea unui copil.
Trăim vremuri în care copii abandonaţi de părinţi trăiesc pe străzi împreună cu câinii abandonaţi de stăpâni inconştienţi. Şi câinii  şi copiii se sălbăticesc datorită acestui curs anormal al existenţei. Copiii fără părinţi şi câinii fără stăpân devin o problemă acută scăpată de multă vreme de sub control. Aşa cum nu poţi compara un criminal cu un om de bună credinţă, la fel nu poţi băga nici toate animalele în aceeaşi oală , nu poţi declanşa un pogrom imbecil pornit din incompetenţă şi răzbunare,  pentru că animalul este total dependent de om,  ca toate celelalte şi nu este el de vină că a ajuns în stradă, în loc să fie îngrijit, dresat şi hrănit. Câinele care a ucis trebuie probabil euthanasiat, dar cum a ajuns acesta să omoare un copil este o întrebare de al cărui răspuns suntem fiecare dintre noi răspunzători. Ne-au ajuns copiii  în stradă, ce să mai vorbim de câini.
Prin acest referendum, datorită situaţiei în care s-a ajuns vom fi obligaţi să votăm pentru moarte, ceea ce este din start o agresiune pentru conştiinţa noastră şi aşa greu încercată în ultima vreme, este un mijloc al sistemului condus de imbecili de a scoate castanele din foc cu mâna noastră, de a se eschiva, fofilându-se încă o dată pentru a scăpa de erorile pe care le-au comis cu bună ştiinţă, urmărind doar propriile lor interese.

Va urma oare în viitorul apropiat un referendum privind oamenii străzii care se înmulţesc pe zi ce trece, şi care va fi întrebarea la care va trebui să răspundem? Sper să nu fie tot una pornită din răzbunare şi neputinţă.