sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Tiriac il imita pe Ceausescu


                                                                                                     Tot asa or fi fost botezati Tiriac, Nastase fostul premier si altii ca ei ?
Marele Vanator Ion Tiriac are aceleasi metode de vanatoare cu cel mai mare vanator Nicolae Ceausescu.
Am inteles ca in mod normal un vanator care se respecta trebuie sa isi asume riscuri dar sa si lase o sansa vanatului sa scape.
Am vazut imagini infioratoare la televizor cu zeci de mistreti insirati ca sardelele unul langa altul dupa ce practic au fost pusi la zid.Metoda clasica si onesta de vanatoare este cu haitasi si caini iar animalele vanate si haituite mai au sanse.Dar sa inchizi mistretii ca pe o turma si sa le dai drumul direct in fata gloantelor e deja crima cu premeditare.Din cate stiu un adevarat vanator nu impusca animalul nici cand vine sa se adape dar Tiriac Ceausescu stie doar sa apese pe tragaci.
Spre sfarsitul carierei Ceausescu devenise aproape senil oare Alzheimerul a inceput sa il muste si pe Tiriac ca a ajuns si el cam tot pe acolo.
Inainte de vanatoare se pare ca a fost si un incident aviatic Avionul a iesit pe camp, iar trenul de aterizare s-a rupt. Tiriac este celebru pentru partidele de vanatoare pe care le organizeaza in Judetul Bihor, la care partenerii de afaceri straini sau romani fac adevarate carnagii, mai rau ca pe vremea lui Ceausescu. De data aceasta, porcii mistreti au fost aproape sa scape si sa isi ia rabunarea de sange.
 Se pare ca devenit un obicei ca omnipotentii vremurilor sa faca prapad . O fi de la foame saracii .
 ISTORIC -În 2005, Năstase a împuşcat 24 de mistreţi 

Istoria vânătorilor organizate de Ţiriac la Balc începe în 2005, în ianuarie, când miliardarul şi-a deschis domeniul din Bihor cu 185 de mistreţi împuşcaţi. Fostul premier Adrian Năstase a fost „încoronat“ cel mai bun vânător după ce a culcat la pământ, singur, 24 de exemplare



  •  În 2006, VIP-urile invitate au împuşcat 200 de mistreţi, iar în 2007 vânătoarea de la Balc a reunit oameni de afaceri români şi străini, precum şi numeroşi politicieni. Numărul mistreţilor ucişi a trecut de 180.
  • Anul trecut, vânătoarea de mistreţi organizată la Balc de Ion Ţiriac a fost cu adevărat ţinută departe de ochii presei, la fel ca şi ediţia din acest an.

   Ce fel de vanatoare mai e si asta si ce placeri sadice poti sa ai ucigand pe banda rulanta ca la abator ?
 Traim cu obsesia permanenta ca puterea banului iti permite totul uitand ca orice distractie are si o limita a bunului simt si ca orice lupta trebuie sa ofere sanse egale ambelor tabere vanat si vanator. Altfel e ca la luptele de caini unde unul dintre animale are botul legat.
Nu vreau sa cer imposibilul dar fac o trimitere catre tainele poeziei lui Nicolae Labis MOARTEA CAPRIOAREI.

vineri, 29 ianuarie 2010

AFACERI TIPOGRAFICE Cum sa incep o afacere ?


Nimic mai simplu, cum am vazut pe net, ca se scot o sumedenie de carti care te invata imediat ce ai de facut pentru a avea o afacere infloritoare in cel mai scurt timp. Oare chiar asa sa fie?
Pentru a investi intr-o tipografie ai nevoie in primul rand de mult curaj, strategie, stiinta, si ca in orice alt domeniu, de foarte mult noroc.De la idee la rezultate este cale lunga .Mie personal mi-au trebuit aproape 20 de ani ca sa inteleg unde si de ce am gresit ,unde si de ce am facut bine.
Personal nu am nimic, cu cei care dau sfaturi tiparite si vor sa isi vanda cartile, îi inteleg si le urez succes, dar sa amagesti omul ca poate incepe o afacere tipografica, fie ea doar digitala cu numai 6500 euro e o minciuna care poate lasa un om pe drumuri, sau sa il poate face sa isi piarda ani buni din viata degeaba.
 Cand incepi o afacere tipografica, adica iti faci TIPOGRAFIE nu mai ai cale de intoarcere. Ori la bal ori la spital.
 Daca vrei sa stii in ce te bagi si vrei sa afli mai multe despre utilaje de tipar,ghilotine,materiale,hartii,cartoane,cerneluri,matrite,poleiri,stantari,timbru sec,clienti tampiti,tepari,laminari,plastifieri,legatorie,brosare, tipar offset,flexo,digital,serigrafie,tampografie etc... urmareste acest blog si pune intrebari pertinente si impertinente. Eu voi incerca sa iti raspund la toate.
https://www.tripleclicks.com/18699532

joi, 28 ianuarie 2010

Viata incepe la 40 de ani


Viata chiar incepe la 40 de ani,  afirma un psiholog
Un psiholog israelian, dr. Carlo Strenger, afirma ca, in societatea occidentala, mult-mediatizata criza a varstei mijlocii nu mai exista, iar dupa 40 de ani oamenii sunt “liberi sa se bucure de viata”. Pe masura ce oamenii traiesc mai mult si au un nivel de trai mai ridicat, ar trebui sa renuntam la stereotipul crizei ce marca, traditional, trecerea de la tinerete la "varsta mijlocie", pe la 40-45 de ani, considera psihologul.
Progresele realizate in ceea ce priveste ingrijirea sanatatii si educatia, precum si cresterea sperantei de viata au facut din acest stereotip ceva demodat. Ar trebui sa vorbim, mai degraba de "tranzitia de la mijlocul vietii" decat de criza, crede dr. Strenger.
Pana la varsta de 30 de ani sau putin dupa aceea, cei mai multi occidentali sunt deja casatoriti, si-au cumparat o casa si si-au inceput cariera. Odata luate aceste decizii importante, oamenii au in fata lor cateva decenii bune in care sa se bucure de viata. Desi nu suntem scutiti de greutatile vietii la nici o varsta, atunci cand suntem ceva mai "copti" suntem mult mai bine echipati pentru a le face fata: invatam din greselile trecutului si luam decizii mai bine gandite.
Iar ideea ca in tinerete aveam o libertate mai mare si posibilitati nelimitate e o iluzie; uitam ce mari erau presiunile sociale care ne modelau viata in tinerete.
Concluziile dr. Strenger contrazic, in parte, un studiu recent, efectuat pe cca. 1 milion de britanici, studiu care arata ca oamenii resimt, intr-adevar, o scadere brusca a "nivelului de fericire", in medie la varsta de 44 de ani; dar si " se invioreaza" dupa varsta de 50 de ani.
Sa fim oare victimele unei conceptii-cliseu - criza varstei mijlocii - prea mult vehiculate in societatea noastra? Dr. Strenger citeaza, drept incurajare, chiar cazul psihanalistului Elliott Jaques, cel care a lansat expresia "criza varstei de mijloc (sau criza de la mijlocul vietii) in 1965, cand avea 48 de ani. De la aceasta varsta si pana la 86 de ani, cand a murit (in 2003) Elliott Jaques s-a casatorit, a scris 12 carti, a lucrat in calitate de consultant pentru Biserica Angliei si pentru Armata SUA si a produs cateva dintre ele mai originale idei ale sale.


Sursa: 


Mail Online

AVATARUL.. DIN NOI regia James Cameron

Cu trecerea timpului seva din noi este stoarsa pana aproape de limita.Mintea e satula de nonsens-uri si de legile firii iar corpul parca nu ar mai vrea sa asculte de comenzi.Absurdul ne este de cele mai multe ori fatal noua si semenilor nostri.Ne pierdem pe noi ,de noi; pe ai nostri ,de ai nostri si nu ne mai revenim nici atunci cand suntem loviti....loviti de cine? De noi sau poate de destin.
 Lumea mea a cam inceput sa plece , inchide incet ochii , plateste impozitele prin ger si cozi sa nu ramana cu datorii la stat , inchid bodega, trag capacul si fac saltul final spre  o utopica planeta Pandora.
 Dupa film am realizat ca inca pot sa alerg mult si bine seara prin zapada proaspata si prin ger napraznic.Am realizat ca fiecare fulg este ca un diamant efemer,este clipa ce trece sclipind unic.Am inceput sa visez cu ochii deschisi spre adevaratele minuni ale lumii in care traim fugind.
Intr-o noapte am visat ca am murit , eram schiop ,surd si chior , semanam leit cu nationala de fotbal si ca am ajuns undeva ,intr-o lume cu flori si plante miraculoase ,cu ape,cu pasari , lupi , cai,copaci , munti si cu multi semeni de treaba. Se facea ca totul era interconectat in sprijinul planetei si al fiecarei componente ce contine viata pana la ultimul atom iar eu eram in mijlocul unei aventuri de a invata cum sa traiesc simplu si colorat bazandu-ma pe tot ce misca si creste in jur.
 Cand m-am trezit inca vedeam si auzeam dar Pandora deja deschisese o cutie iar aerul parca nu imi mai placea. Mirosea a  fum si imi punea in pericol toti prietenii vazuti si nevazuti .Minunile naturii ne vor salva sau ucide si nu depinde doar de noi.Noi trebuie doar sa ne pastram echilibrul cu ochii inchisi in goana noastra nebuna.

miercuri, 27 ianuarie 2010

Cum vorbesc romanii din America si Canada


"Vorbeste-mi englezeste, taranca proasta"


La un picnic, pe malul unui lac din Ontario, o fetita de zece ani 
striga: "Mama, mama! Am gasit o broasca!". Atentia tuturor (circa 50 
de romani emigrati dupa 1990) este atrasa nu de strigatul copilului, 
ci de replica mamei, o femeie de vreo 30 de ani, imbracata intr-o 
rochie visinie: "Cretino, ti-am spus sa nu mai vorbesti romaneste! Tu 
esti acum canadianca, idioato. Speak English to me, you, stupid 
country-girl (vorbeste-mi englezeste, taranca proasta)!". Petrecerea 
s-a intrerupt pentru cateva momente; muzica a fost oprita, vocile 
coborate, paharele abandonate pe cate un colt de masa. Spusele 
cucoanei i-au surprins pe toti. Stiam ca unii dintre romani, din 
snobism sau pur si simplu din prostie, isi abandoneaza limba materna, 
adoptand engleza ca limba "de familie", in speranta desarta ca vor 
deveni mai degraba "americani". Altii, desi bine intentionati, isi 
"pierd" pana la urma copiii, scapati de sub supravegherea familiei si 
"contaminati" de microbul subtil al asimilarii. Acestea sunt 
problemele nu numai ale romanilor, dar si ale rusilor, sarbilor, 
ungurilor, polonezilor. Scena de pe malul lacului poate fi incadrata, 
totusi, la "specificul romanesc"... Sa-ti indemni fiica sa-si uite 
limba in care i-ai citit povestile copilariei este o ofensa adusa 
chiar tarii de adoptie, cunoscuta fiind politica multiculturalismului, 
pentru care canadienii cheltuiesc sute de milioane de dolari anual. 
Desi atipic, cazul fetitei din Kitchener - Ontario, al carei nume cred 
ca nu are nici o importanta (picnicul avea loc in vara anului 1998), 
deschide cateva intrebari pe care stim ca si le pun multi romani "de 
acasa": cum vorbesc fostii nostri compatrioti de peste Ocean? Cum vom 
vorbi noi, in caz ca vom castiga loteria vizelor? Este limba romana 
"capabila" sa reziste in fata englezei? Este pastrarea limbii o 
chestiune de cultura, de educatie sau de patriotism?
ION LONGIN POPESCU

joi, 21 ianuarie 2010

generatia nimanui

Tanara MAIA ma contrazice. Vede generatia nimanui cu alti ochi Ochii limpezi ai unui om maturizat la 20 de ani pentru care sacrificiul inaintasilor nu a fost inutil.Daca Maia exista si eu sunt convins ca da inseamna ca nu am trait degeaba.

!

Imi este frica sa imi fie frica!

Dan Puric.E mai rău decât înainte de 1989.

 Actorul Dan Puric face parte din generatia noastra . Am citit un interviu despre convingerile acestuia si m-am regasit cumva in modul lui de gandire.Am sa redau cateva pasaje care par mai relevante si pe ideile blogului meu.
E mai rău decât înainte de 1989?
Da, pentru că e sindromul ăsta, cum zice proverbul românesc: „Să te ferească Dumnezeu de pasărea care a ieşit din cuşcă şi a nimerit în laţ!". Nu mai e graţia pe care o vedeam noi. Am fost pionier, UTC-ist şi m-au făcut şi membru de partid. M-au rugat, nu m-au obligat. Dar era o subversiune. Era o tensiune. Ştiam. Acum nu mai e. Acum nu mai ştii.
Unde suntem acum, după 20 de ani?
Am fost la Frankfurt şi am stat de vorbă cu o jurnalistă. „Domnul Puric, sunt 20 de ani de când s-a prăbuşit Zidul Berlinului", a spus ea. Nu, i-am zis, sunt 20 de ani de când sărbătorim că s-a prăbuşit peste noi. Noi suntem sub ruine, suntem consecinţe.
De ce nu mai există acea trezire?
Sunt două lucruri care au operat. Înainte era imaginea de tip schizofrenic, comunistă. Tu, buricul pământului. Nu credea nimeni în imaginea aia. Ziceam: „Bă, dacă pleacă ăsta, cu ăştia..." Aveai fragmentul ăla de sănătate mintală. Acum nu-l mai ai. Din cauza intelectualităţii noastre graţioase de după '89 s-au bombardat toate reperele.Dacă putem vorbi, până în '89, de o imagine care a creat un comportament schizoid dublu, cealaltă, de după '89, a creat un cancer de tip leucemic. Ce ne-au distrus? Modelele culturale, tradiţiile, familia, biserica, credinţa. Prin ce? Prin desacralizare, prin demitizare. Ei trăiesc din CNP, din buletin. Deci n-au poveste. Oamenii aceştia sunt numărul „2456". Ia-i povestea omului şi l-ai distrus, l-ai făcut o cărămidă. Desacralizare, demitizare, băşcălizare, minimalizare, spirit dilematic, ca să nu spun mai mult - şi nu al certitudinii. Eu nu am dileme asupra mamei sau asupra bunicului.
Aia e populaţia!
Dar sunt mulţi...
Ştii ce suntem noi în ecuaţia asta? Trebuie văzute realitatea şi adevărul. Realitatea este că după 50 de ani de comunism şi 20 de ani de ghetou din ăsta neocomunist, am ieşit ologi. Toţi suntem ologiţi. Asta e o realitate, e un lucru cuantificabil. Dacă iei două scrumbii într-o pungă portocalie, îţi dai seama ce hal de instincte pavloviene ai?! E tragic. Adică te uiţi, râzi, dar este tragic. Însă adevărul e că România nu se reduce la realitatea ei mizerabilă. Adevărul e că România profundă luptă tacit.
după ce ei vor dispărea, ce va veni în loc?
N-ai de unde să ştii ce se întâmplă. Putem să ne îngrijorăm, dar trebuie să nu fim îngrijoraţi. Biserica zice că poţi să ai griji, că te ajută Dumnezeu în grijă, dar să nu fii îngrijorat, pentru că până la urmă o să le rezolvi pe toate. Tu crede! Crede aşa, simplu, firesc. Într-un fel, această presiune este bună pentru că îl mai pune pe om în ipostaza de a descoperi şi altceva decât suprastructuri şi macrostructuri.
Presa în România e ca în bancul ăla: „Dacă n-ai televizor, nu eşti informat, dacă ai, eşti dezinformat".
Era un jurnalist interbelic extraordinar, care spunea: „Mă simt aici ca vulturul Mitică". Adică nu poţi să fii şi Mitică, şi vultur. Un jurnalist adevărat face un act de conştientizare, nu un act de manipulare, nu un act de confuzie. Cum zicea Mircea Vulcănescu: „Sunt aici nu ca să am dreptate, ci ca să ne lămurim".


miercuri, 20 ianuarie 2010

UZINA VULCAN


        -Bă Ioane ce bine era acum 23 de ani !
       -Tu ai înebunit Vasile ? Unde dracu era bine, că era mai rău ca acu!
       -Bă Ioane da ce veseli şi fericiţi eram atunci!
       -Eram la naiba că doar de necazuri şi belele aveai parte.
       -Da mă,... da eram tineri şi sănătoşi!




Inainte de revoluţie am lucrat la trei intreprinderi comuniste "fruntaşe" : Ventilatoare, Timpuri noi si Vulcan.
Terminasem o facultate şi lucrurile păreau cât de cât clare tinzând monoton spre un viitor liniar şi anost. Ultima uzină mi-a dat si casa pe care am pierdut-o incercând să fac afaceri cinstite în aşa zisa democraţie..Am  scos pe piaţă prima revistă de tenis din România, am imprumutat bani dar nu am reuşit să finanţez  decat 4 numere şi asta a fost.
 Inainte de 89 am trăit frumos,eram tânăr", primavara in păr şi miros de măr" vorba cântecului. Colectivele erau unite, atmosfera placută iar colegii se ajutau intre ei. Eu eram mai tot timpul imprumutat cu bani  de colegi (nea Covali , Miron, Mariana , turcoaica Ainor, etc) pâna la retribuţie. După ore, cei mai tineri, plecam la fotbal pe Progresu şi dupa aceea mergeam la izvorul cu bere proaspată, nepasteurizată de la 'FEMEIA RUGINITĂ' aflată în Centrul Civic.Nu sunt melancolic dar  imi este dor de colegii mei de atunci care după desfiinţarea uzinei nu ştiu ce au mai făcut. Unii chiar or fi murit.Vulcanul avea in 1990 -10 000 de angajaţi şi un director Alex pe nume care făcea pe el de frică şi plângea cu lacrimi de crocodil, când  un articol il acuza prin presa vremii.Era profitorul Nistorescu, cu a lui maşină de făcut bani, efemerul ziar Expres. M-a trimis atunci la redacţie, ca să il conving pe Cornel să dea o dezminţire la articolul incriminant.
Colegii erau prieteni şi nu numai din interes ca acum , oamenii depindeau unii de alţii acoperindu-se pe cât posibil in fata organului politic represiv, care îşi făcea de  treabă liniştit cu absurdităţile sistemului comunist.
 La Vulcan eram inginer la serviciul metalurg şi toţi colegii mei erau niste scumpi. Am plecat prin 94  ca nu prea mai era nimic de făcut şi de salvat din vechea uzină iar metalurgia a devenit la noi o ramură industrială în curs de dispariţie. Soarta părea pecetluita..Oare cum au reuşit să distrugă şi să impraştie, aruncând mii de oameni bine pregătiţi profesional, în tomberonul şomajului? Şi cine a tras marile foloase. Vulcanul, inainte de revolta era plin de activişti, secretari de partid şi  securişti dintre care unul, căpitan  pe vremea aceea, işi pipăia pistolul când l-am intalnit in prima noapte de foc pe 21 decembrie, iar altul era marele  Trompa poreclit aşa din cauza nasului de elefant şi pe care l-au pus băietii veseli,  responsabil, pe post de manager la Mac Donald's.Mai era  demagogul Pintilie care trăgea de mine să mă duc la Primărie şi care până la urmă a ajuns primar la sect 5 dar ulterior mandatului a fugit in Canada pentru a-şi pierde  urma . Era  scumpul de  Veronel  plin de talent artistic, mai era altul care a ajuns preşedinte pe la FPP Muntenia, unii ziceau ca ar fi copilul din flori al directorului adjunct  şi Marinică  ajuns tot pe la Muntenia, cel mai bun 'pretin' din copilarie dar care justifică pe deplin zicala "pe cine nu laşi să moară nu te lasă să traiesti", sau "interesul poartă fesul". Dar cel mai important, erau 14 băieti tineri care au murit impuşcati la revoluţie fără să ştie pentru cine. In viitor ii voi aminti pe toţi şi voi scrie câte ceva despre fiecare în parte. Îmi amintesc şi de bunul meu coleg Costel,de nea  Fanica de la aprovizionare care a facut mult bine oamenilor cât a fost sef la serv. personal, de nea Botez, care mă bătea la tenis şi care asculta mereu jazz. Mai era unul şef la CADRE care işi lipise o lozincă pe pereţi cu "CADRELE HOTARASTE TOTUL" şi se credea, datorită textului cel mai important personaj din lume. Culmea e că aveam de muncă, răspundere şi calitate.Iar contractele nu erau doar pe CAER, pe devize convertibile, erau spre exemplu şi cu SUA unităţile de pompare. Fabrica lucra in trei schimburi inclusiv sâmbăta şi duminica. Ce s-a intamplat cu toate acele contracte ,utilaje, materii prime, terenuri, etc?
 Am plecat de acolo cu părere de rău după ce le organizasem la băieti, pe sectii un campionat de fotbal cu sprijinul lui Ion Apostol fost fotbalist la Dinamo şi căpitan de echipa mult timp la Progresul.
 Problema generaţiei noastre este ca nu am fost nici prea tineri nici mai bătrâni pentru a ne putea descurca ulterior, de a ne reintegra . Mă refer la aceia care nu am făcut  şi nu facem parte din sistem.Unii dintre cei mai bătrani ca mine, oportuniştii si gargaragii, oamenii cu experienţă de viaţă au intrat in politică iar cei mai tineri s-au reorientat. Marii oportunişti de atunci aveau vârsta noastră de acum. Ce puteai să le faci?
 Directorul m-a intrebat după revoluţie, văzându-mă entuziast de schimbarile pe care le anticipam, dacă va fi mai bine in noua orânduire? Intrebarea lui  doar m-a şocat şi pus pe gânduri, pentru ca atunci nu aveam dubii că  va fi mai bine.
 Acum pot spune  că este doar altfel şi mă intreb de unde ştia el de pe atunci că va fi poate mai rău?
 Şi acum, ca şi atunci norocul şi şansa sunt esenţiale. Cu tinereţea fizică e mai greu!
 Am nevoie de ajutorul vostru pentru a ne explica impreuna ce,cum,unde si de ce .
 Daca am reusi sa mai aflam unul de altul tare bine ar fi.Vreau sa scriu cate un articol despre fiecare intreprindere in parte care nu mai exista.Poate ma ajutati si voi !

Timpuri Noi


Uzinele Timpuri Noi 


se transforma in birouri si locuinte

Consilierii Primariei Capitalei au aprobat, joi, planul urbanistic 
zonal "Splaiul Unirii nr.165", care vizeaza construirea unor cladiri 
de birouri, servicii si locuinte pe locul fabricii Timpuri Noi.

In acelasi timp, planul are nevoie de alte aprobari, deoarece in zona se afla mai multe monumente istorice, care ar trebui daramate, informeazaEvenimentul Zilei.

In aceste conditii, Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu a Primariei Capitalei solicita declasarea si demolarea monumentului istoric, Uzina Timpuri Noi, care dateaza de la sfarsitul secolului al XIX-lea. 


 Miza de sub Timpuri Noi:30 milioane euro


Reprezentantii actualei puteri incearca sa puna mana pe terenul de 5,5 hectare din buricul Bucurestiului. Pamantul apartine fabricii Timpuri Noi SA, dar, dupa mutarea acesteia la periferia Capitalei, pe acest teren se va realiza un proiect imobiliar. Fabrica Timpuri Noi a fost privatizata de AVAS in septembrie 2003.

Majoritatea actiunilor a fost cumparata de salariati, prin reprezentantul lor, Asociatia Salariatilor Timpuri Noi (PAS). In urma privatizarii, acestia au intrat in posesia a 70% din actiuni. Restul, de 30%, a fost impartit intre SIF Muntenia si micii actionari.

Acum, dupa aproape trei ani de la privatizare, la Timpuri Noi se duce o lupta intre fosta si actuala conducere. Cea mai mare miza a acestei dispute este controlul asupra celor 5,5 hectare de teren aflate in mijlocul Bucurestiului si a caror valoare depaseste 30 de milioane de euro si abia la urma acivitatea de productie a fabricii.

Indiferent cine va castiga aceasta lupta, fabrica, sau doar o parte din ea, va fi relocata la periferia Capitalei. Normele europene interzic unitatilor economice deosebit de poluante functionarea in interiorul orasului.

Proprietar incert

Intre 2001 si 2005, fabrica a fost condusa de directorul Alberto Bolboasa. Din 2005 si pana in prezent, in fruntea uneia dintre cele mai mai vechi fabrici din Romania se afla fostul director adjunct, Adrian Alexandru Breazu.

In 2003, cand s-a incheiat contractul de privatizare cu AVAS, fostul director a platit 49.700 de euro pentru aproape 800.000 din actiunile Timpuri Noi. Tot atunci, Breazu a cumparat cu 5.000.000 de lei vechi 726 de actiuni.

Dupa inlocuirea din functie a lui Bolboasa, noul consiliu a interpretat statutul asociatiei cum a vrut si a hotarat ca nu ar fi existat criterii de distribuire, drept care a stabilit unele dupa propriul sau plac si a decis redistribuirea actiunilor platite de Bolboasa.

Motivul invocat de Breazu este ca: "Asociatia Salariatilor, la vremea cand era domnul Bolboasa presedinte, avea un numar de 224 de membri.

Nimeni nu a fost intrebat de domnul Bolboasa oficial, ca presedinte, sa cumpere actiuni". Fostul director il contrazice pe Breazu si afirma ca toti membrii PAS au avut posibilitatea in 2003 sa cumpere actiuni, dar majoritatea acestora nu au optat pentru achizitionarea actiunilor, ba mai mult, unii dintre ei nu si-au achitat nici macar cotizatia minima anuala de membru al asociatiei.

"Ar fi fost normal sa existe contestatii in termenul legal, daca ar fi existat la acea data cereri de subscriere care nu au fost satisfacute, fapt care nu s-a intamplat", spune Bolboasa. Actuala conducere refuza sa-i recunoasca lui Bolboasa orice drept asupra celor 69,7% din actiuni, sustinand ca acesta n-ar fi facut decat sa imprumute de bunavoie PAS.

La randul sau, Bolboasa considera ca redistribuirea de actiuni este de fapt "o expropriere a sa, care are ca scop redistribuirea majoritatii actiunilor in mod ilegal catre domnul Adrian Breazu si catre unele persoane din anturajul sau".

Refuzul actualei conduceri de a recunoaste ca majoritatea actiunilor se gasesc in posesia lui Bolboasa se bazeaza pe afirmatia ca nu ar fi existat criterii de distribuire.

Statutul PAS prevede insa clar care sunt criteriile de distribuire a actiunilor si face cel putin ciudata initiativa actualei conduceri de a schimba modalitatile de impartire a acestora.

In articolul 13 al statutului se arata clar ca "numarul de actiuni care se distribuie fiecarui membru al asociatiei se stabileste potrivit optiunii acestuia si in baza varsamintelor efectuate sau care urmeaza a fi efectuate".

In acelasi document se arata ca suma minima care putea fi depusa de un angajat la "Timpuri Noi" in acest scop era de 100.000 de lei. Mai mult, in art. 16 al actului de constituire al PAS se spune ca actiunile "dobandite de asociatie se transmit membrilor asociatiei dupa achitarea lor integrala". Adica cine plateste intra in proprietatea actiunilor.

pachetul de tigari


Galaxia Gutenberg


Dimineaţa se trezeşte cu greu..Buimac încă de amestecul anestezic coniac-vodcă-coniac ce alimentează lucrul in tipografie şi acasă in fata calculatorului.În urechi aude ţacul cadenţat, acompaniat de  şuierul continuu al maşinilor de tipărit şi vuietul ghilotinei electrice Îi este greu să se ridice din patul supraîncalzit de propria-i nevastă care are temperatură şi care predă în schimbul doi unor elevi indolenţi şi afumaţi ce n-ar veni la şcoală nici in schimbul unu. Problemele de peste zi îl macină şi cu gândul la banii pe care trebuie să îi procure dar nu are de unde, plin de propriile-i reproşuri se împinge spre WC-ul ai cărui pereţi sunt impregnaţi cu fum de ţigară de la ultimele sedinţe.
- Dacă aş tipări reclame cu ţigări sau băuturi pe hârtia igienică sau un tabloid în rolă şi cu multe poze cu vedete de cacao şi politicieni de rahat ar avea omul ce să citească la baie!
De câteva luni şomer fiind, atras de binefacerile democratiei a înfiinţat o firmă nouă care cheltuie pe chirii şi taxe multe parale dar care deocamdată nu produce decât fum de ţigară şi excremente de câine. A închiriat un atelier care datorită lunilor geroase de iarna, a lipsei de bani , a imposibilităţii economic existenţiale şi noroiului în care se cufundă întreprinzătorul nostru zi de zi stă nefolosit dar păzit de un câine-lup superb. Animalul a avut ghinionul sa fie cumpărat de la un crescător înainte de criză pentru postul de paznic fără plată.În schimb câinele este bine hrănit, îngrijit, periat şi se dezvoltă armonios cum ar trebui să se dezvolte economia noastră naţională atinsă din păcate de jigodie.
Guvernanţii, din interese"substanţiale" au schimbat iar formularele vechi de la facturi, chitanţiere şi alte imprimate de genul ăsta, ca să mai scoată nişte bani de-a moaca din buzunarul găurit al "intreprinzatorului" român .. Aşa cum au făcut mereu şi pentru a da de lucru tipografiilor clientelare şi politruce. Nevoia de bani, dobânzile la împrumuturile luate pentru înfiinţarea firmei îl macină arătându-i crucea si cuiele osândirii. Soarele nu mai apare din norii cenuşii ai capitalismului securist, noua forma inventată de nebunia evoluţiei politice.
La C.E.C.mai avea în cont opriţi pentru zile negre un milion de lei bani care nu ştiu dacă ajung să faci ziua de naştere a câinelui sau să cumperi ceva carne. Dar practic era milionar ca orice pensionar sărac, ca nea Emil singurul său angajat..!..Tanti de la ghişeu după ce îl pune sa scrie de vreo şapte ori codul numeric personal pe un formular banal de bancă tipărit la trei culori pe hârtie offset satinat, ştampilat şi semnat pe toate părţile, cu gândul la şoriciul de porc lipsă de Crăciun şi obişnuită să servească marii miliardari făcuţi la comandă îi plăteşte omului în loc de unul, zece milioane în bancnote din pvc de culoare magenta deschis aproape roz şi cu fereastră de siguranţă transparentă pe lângă alte multe protecţii împotriva falsificării. Seriile erau imprimate separat cu negru
La întrebarea acestuia creştină :
-Da ce mi-aţi dat cucoană aici?-femeia raspunse tot cu o întrebare ofuscată de mare cucoană.
-Da ce ţi-am dat mai puţin? Când a realizat că plătise de zece ori mai mulţi bani era în stare să zâmbească de complezenţă ...la plural, cu gura la urechi şi anul viitor drept mulţumire.
Pe tejghelele , mesele şi peretii CEC-ului numai afişe pline de figuri rânjind la comandă tâmp şi forţat ca la multinaţionale sau la supermarket-uri, prospecte, pliante bine tăiate, fălţuite şi biguite cu ofertele tentante ale băncii.
- Să iau şi eu din fiecare să am modele, portofoliu pentru clienţi că de citit degeaba le citesc, nu se aplică... şopti în barbă
Drumul spre parcarea unde lipise cu greu maşina lui albastru mijlociu trecea prin "Ciş" cum spuneau vecinii proprietari de matricolă din "Liceul Lazăr" parcului ultracentral;. Acolo, pe o bancă stătea şi fuma Sorin un prieten vechi lăsat de curând pe drumuri după o viaţă de muncă la tipografia facultăţii de jurnalism fosta Academie Ştefan Gheorghiu. Se îmbrăţişează grăbiţi dar bucuroşi de întâlnirea neaşteptată . Schimbă între ei cărţi de vizită tipărite policrom cu relief , timbru sec şi cerneală gonflabilă şi stabilesc să se întâlnească la o vodcă după sărbători. Pe cartea de vizită a lui Sorin scria cu litere de o schioapă în dreptul funcţiei , FOTO FÂŢU SORIN Director de Bancă iar la adresă , Parcul Cişmigiu. Aşa era el mai pişicher, fost linotipist culesese mii de cărţi la viaţa lui în toate limbile globului. Nu a mai apucat pensia, plumbul şi vodca făcându-şi datoria.

După o nouă zi cheltuită degeaba a economisit cu chiu cu vai bani pentru ţigări ieftine şi vodcă proastă dar cu etichetă frumos poleită în folio auriu şi perfect ştanţată. Opreşte maşina, LADA lui comunistă pe care o foloseşte la construirea capitalismului sălbatec în faţa primului chioşc intâlnit dintre puţinele care au scăpat nedemolate în urma primarului democrat şi îşi face plinul cu un pachet mai ieftin şi cu o jumate.
Fericit ca "a dat Dumnezeu", ajuns acasă se repede la calculatorul personal cumparat din bucăţi, culege un pahar proprietate personală din vitrina proprietarului şi caută disperat să aprindă cu mâinile tremurânde o ţigară încercând să alunge astfel mai repede stresul de peste zi. Eşec total. Pachetul de ţigări lipsă la apel. Se intreabă uimit ce naiba a făcut cu jumătate din rezultatul muncii pe ziua de azi?...iar răspunsul vine rapid:.. l-a tras in piept vânzatorul-patron. O avea şi el nevoie de un pachet ieftin de ţigari.sau pur şi simplu a uitat să îl pună în punga cu burduf de şapte centimetri , bine lipită , frumos colorată şi plină de reclame dar cam subţire.!
Se imbracă , se incalţă, strânge din dinţi şi se mai intreabă incă o dată
-Pe unde mă-sa am lasat pachetul de ţigări făcut din carton duplex cu spate alb de 300 de grame pe metru pătrat-?...
Coboară grăbit de la et.10 pe scări că liftul merge doar până la 2 şi zboară într-un suflet la patronul chioşcului scăpat ca prin minune de criza democraţiei să-l intrebe de ce ta-su nu a băgat în punga cu mânere de şnur galben ţigările plătite cu greu.
Omul nu ştia nimic!
Cu gândul la morala "sărac da cinstit" întipărită în minte după experienţa de la CEC l-a injurat in sinea lui pe patronul escroc şi a litografiat tot în gând cu litere aldine la distanţă de zece cicero : "Tutunul dăunează grav sănătăţii".

Cu ultima încrâncenare a drogatului rămas fără doza zilnică a căutat pe traseu pâna la locul unde parcase maşina rămasă în pană de benzină.
La parcarea cu pricina zăcea plin de noroi şi călcat de maşini scumpe de teren conduse de puşti sau de panarame ieftine pachetul lui de tigări. Cerneala pe bază de ulei încă nu se decolorase complet păstrând pe alocuri strălucirea roşiatică îmbietoare iar crucile de potriveală pentru spectrul color erau perfecte..conform fişei tehnologice de lucru.
"Incă din timpuri trecute tiparul a constituit un domeniu şi o meserie fascinantă deoarece nevoia de exprimare a oamenilor a făcut posibil prin această invenţie ca invătămintele ,gândurile, povestirile, ideile, atâtor generaţii, să rămână veşnice. Intr-o carte celebră, Marshall McLuhan a considerat că inventarea tiparului a determinat intrarea omenirii în ceea ce el a numit -Galaxia Gutenberg-"

Pentru tipograful patron galaxia lui intrase în implozie.



Distribuie pe facebook


GABI.C

marți, 19 ianuarie 2010

Blogul unui om cuminte...: 2012: ÎNTRE PRO ŞI CONTRA

Blogul unui om cuminte...: 2012: ÎNTRE PRO ŞI CONTRA

generatia nimanui

Nu vreau sa supar pe nimeni nu vreau sa acuz deoarece cred si sper ca am depasit aceasta etapa a existentei.
Vreau doar sa ajut si sa fiu ajutat. S.O.S.....trimis in eter.De asemenea voi ajuta cu sfaturi pe cat posibil pertinente pe toti aceia care au inca micile dificultati inerente inceputului utilizarii calculatorului si internetului.Asta este noi nu am gasit calculatoare si monitoare sub Pomul de Craciun la vremea copilariei si nu le gasim nici acum. Vreau sa adun in jurul meu o comunitate de intelegere,bunatate si intrajutorare indiferent de varsta,religie sau culoarea pielii.Vreau sa ne indrumam si ajutam unii pe altii indiferent de defectele sau calitatile pe care le avem.Nu vreau sa fiu utopic si cred ca nici unul dintre noi nu mai vrea acest lucru pentru ca avem avantajul de a sti bine ce inseamna aceasta.Hai sa incercam sa ne vedem partile bune si sa le punem in evidenta sprijinindu-ne unul pe celalalt.
Am ajuns din pacate sau chiar am inceput sa depasim varsta la care ne ingropam parintii rapusi de boli. Stim bine ce inseamna suferinta. Unii dintr noi poate au murit fara sa se bucure de viata sau de scolile pe care le-au facut in comunism pentru ca nu au mai fost de nici un folos.Altii poate sunt bolnavi si au nevoie de ajutor. Hai sa ne ajutam.
Nu vreau sa cad in pesimism si stiu bine ca multi dintre noi inca sunt chiar tineri pentru ca inca asa se simt.Practica sporturi,calatoresc altii sunt importanti oameni de afaceri .Unii traiesc din plin sindromul varstei mijlocii.
Avem o varsta de rascruce iar drumul pe care il vom urma de acum incolo e poate cel mai important .Mi se pare varsta cea mai dificila si importanta din viata unui om acum,parintii nostri devin copii sau dispar iar copii nostri devin parinti. Apasarea si de o parte si de cealalta tot pe umerii nostrii cade.
De multe ori de conditia si moralul nostru fie ca am devenit rechini sau ne-am metamorfozat in mielusei depinde tot.