sâmbătă, 17 august 2013

Actorul şi sălbaticii. Mircea Diaconu, pe urmele lui Constantin Tănase.

Unul dintre filmele de excepţie ale cinematografiei româneşti din toate timpurile, dacă nu chiar cel mai bun, este “Actorul şi sălbaticii” din a cărui distribuţie au făcut parte Toma Caragiu şi tânărul pe atunci Mircea Diaconu.
Toma, veşnic impecabil joacă rolul marelui actor Constantin Tănase, iar Mircea Diaconu, în rol de comisar, un bodyguard interbelic, are menirea să apere viaţa impetuosului actor împotriva ameninţărilor primite încontinuu, sub diverse forme înspăimântătoare,  din partea “sălbaticilor”. Datorită perioadei când a fost turnat filmul, anii ’70, acei sălbatici apar ca legionari, deşi în realitate ar fi trebuit să fie securisto-comuniştii care tocmai instaurau sub tutela sovietului suprem, noul regim, chipurile astăzi de tristă amintire, şi care nu vedeau cu ochi buni sarcasmul, talentul şi libertatea de exprimare a la Tase. Deci în realitate nu erau legionarii acei criminali care atentau la viaţa actorului ci erau securiştii comunişti. Această metamorfoză ordinară a comuniştilor în legionari a fost o cruntă deformare a adevărului istoric, impusă filmului, care altfel sigur nu ar fi trecut de cenzura vremurilor respective.  Dincolo de realitate ori ficţiune, dincolo de vremuri şi de desfăşurarea istorică a evenimentelor, timpul a trecut iar actorul Mircea Diaconu continuă în zilele noastre aceeaşi luptă cu aceiaşi neoameni, cu aceleaşi servicii, care folosesc aceleaşi metode de intimidare şi de deformare a realităţii, considerând în continuare populaţia acestei ţări drept o turmă de neisprăviţi, cu uşurinţă de manipulat.
Mircea Diaconu a jucat de atunci în multe filme de excepţie devenind la rândul său un merituos urmaş al marelui actor Tănase, care a murit în cele din urmă, enigmatic, sub lupa noilor securişti instalaţi la putere în 1945.  
În numele adevărului, Diaconu este unul dintre puţinii parlamentari în care am încredere şi care încearcă să spună lucrurilor pe nume şi să scoată adevărul din groapa în care a fost îngropat de securişti, odată cu aşa zisa schimbare de regim din 1989.
“Câtă vreme în ţara noastră, ca pe vremea comuniştilor, materia cenuşie este dispreţuită şi sunt plătite gradele – căci gradele sunt plătite în furie şi în disperare şi când sunt tineri, şi când sunt bătrâni – atunci societatea este întoarsă cu capul în jos. Repet, cu capul în jos şi nu cu fundul în sus. Societatea izbuteşte prin conducătorii săi din toate timpurile, absolut sinucigaş, să aprecieze stelele. Stelele de pe umăr, vreau să spun, şi nu stelele de cinema. Deci în România contează mai mult stelele de pe umăr decât stelele de cinema. E simplu şi clar.”- Spune el în ciuda profitorilor actualului regim, iar susţinerea din partea maselor, care nu ştiu ce să mai creadă, este egală cu zero barat. Pe de altă parte marele actor Mircea Diaconu este supus în permanenţă unei ofensive campanii de denigrare din partea serviciilor, care vor să ţină mult şi bine îngropate aceste evidenţe. De multă vreme în România contează mai mult stelele de pe umăr, şi nu stelele de pe cer sau din domeniile de activitate care ar conta, spun eu. La ce domenii mă refer nu ştiu însă, pentru că ele dispar unul după altul, împreună cu oamenii de calitate care ar fi însemnat ceva pentru ţara asta. Dispar industrii, şcoli, spitale, terenuri agricole.. dispare limba română, iar afacerile sunt furăciuni făcute în interesul străinătăţii prin intermediul ciocoilor securişti, vechi şi noi, care se agaţă cu toate tentaculele de putere, sugând sângele oropsitului de secole, popor român.

Şi am fost şocat de comentariile manipulatoare şi defăimătoare venite la adresa acestuia din partea unor anonimi, care stau foarte bine la capitolul dezinformarea maselor dar foarte prost la capitolul limba română .  De fapt aceasta este o metodă de dezinformare utilizată cât mai des, de când securiştii au învăţat cum se foloseşte un calculator.

De.ex.-“ Top Commenter
Aveti si nu aveti dreptate domnule Diaconu! Statul sa faca , statul sa dreaga , statul sa aiba grija , s.a.m.d. Care Stat? Vorbiti de ".....ca pe vremea comunistilor......" Erati artist si atunci si va vedeam in roluri ale momentului , mai ales in filme , dar asta este alta problema ; personal raman la convingerea ca niciodata in Romania artistii nu au fost mai bagati in seama si sustinuti decat pe vremea aceea si nu asi vrea sa detaliez. Cat priveste materia cenusie - am in vedere profesori , medici , ingineri , cercetatori si altii asemenea va reamintesc ca erau multi , foarte multi , milioane chiar , astazi nu mai avem nici muncitori cati erau acestia atunci si era imposibil sa le creiezi conditii speciale dar nu-mi amintesc ca cineva sa fi avut problemele de azi. Va cunosc bine , va urmaresc destul de des si am impresia ca uneori va paraseste obiectivitatea intelectualului de clasa. Se impune mai multa prudenta si moderatie in referirile la un trecut recent pentru ca nici pe departe lucrurile nu au stat asa cum le prezinta o asa zisa disidenta.

Altul- care stă ascuns în spatele unei măşti şi care scrie ca obsedaţii folosind majuscule
 Economic
IMI PLACE DE NESIMTITUL ASTA DE DIACONU, CAND IL VAD RAD DE MA PRAPADESC, ESTE SARAC , MURITOR DE FOAME SI NERUSINAT..

Comentariile lor, apar oriunde ca ciupercile după ploaie, cu interes clar de discreditare al unor valori care mai au încă ceva de spus.

Oameni de calitatea lui Mircea Diaconu au intrat în politică nu pentru bani ci cu gândul naiv al fiecărui om de bună credinţă care crede că se mai poate schimba ceva în bine în ţara asta a noastră. Pentru a avea o infimă şansă de reuşită în lupta lor cu morile de vânt au nevoie de susţinerea noastră , a celor mulţi care suntem în permanenţă înşelaţi şi batjocoriţi. Altfel vor avea soarta lui Caratase din filmul Actorul şi sălbaticii,  film pe care îl puteţi urmări chiar aici pe blog.

P.S. Acest blog participă la concursul 
SuperBlog 2013.

marți, 13 august 2013

Paraziţii



În decembrie 1989 erau în funcţiune în Bucureşti 47 mari unităţi grupate în cinci platforme industriale şi în alte arii. Acestea erau: 


FAUR (23 AUGUST) BUCUREŞTI
I. Platforma industrială 23 august cu: Uzinele 23 august; Republica; Întreprinderea de Maşini Grele şi Agregate Bucureşti (IMUAB); Întreprinderea de Cabluri şi Materiale Electroizolante (ICME); Întreprinderea de Materiale de Construcţii Granitul; Filatura Română de Bumbac; Întreprinderea Optica Română (IOR); Întreprinderea Electroaparataj; Întreprinderea Policolor.
UZINA VULCAN
II. Platforma industrială IMGB: Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti (IMGB); O secţie a Uzinei Vulcan; Centrala Electrică de Termoficare.
IPRS BĂNEASA IERI
IPRS BĂNEASA AZI
III. Platforma industrială Pipera: Întreprinderea Electronica, Întreprinderea de Cinescoape; Întreprinderea Conect; Microelectronica; Întreprinderea de Calculatoare; Fabrica de Elemente pentru Automatizare (FEA); Automatica; IPRS Băneasa; Institutul de Cercetări pentru Industria Electrotehnică; Institutul de Cercetări Electronice; Combinatul de Prelucrarea Lemnului Pipera (CPL).
CET VEST,AZI 45%

IV. Platforma industrială Militari: Întreprinderea de băi, radiatoare, elemente şi armături sanitare (IREMOAS); Întreprinderea de materiale de construcţii (BCD); CESAROM; Turbomecanica; Centrala electrică de termoficare (CET Vest).
IAMC OTOPENI

V. Platforma industrială Băneasa-Otopeni: Întreprinderea de Avioane Bucureşti-Băneasa; Întreprinderea de piese turnate şi forjate pentru aviaţie; Întreprinderea de aparate de măsură şi control; Laromet.
TIMPURI NOI

ADESGO
VI. Alte întreprinderi din Bucureşti: Flamura Roşie; Steaua Roşie (fosta Wolf); Electrotehnica; Întreprinderea de Maşini Electrice Bucureşti (IMEB); Electromagnetica; Vulcan; Timpuri Noi (fost Lemaître); Ţesătoria 7 Noiembrie-Dudeşti; Întreprinderea Textilă Flacăra; Adesgo; Tehnica medicală; Întreprinderea de încălţăminte Carmen; Uzinele Chimice Române; Atelierele 9 Mai; Uzina Semănătoarea.
*
Privatizare, privatizare, lichidare
Cu începere din 1990/1991 cuvântul de ordine în economie şi îndeosebi în industrie a fost privatizarea, prezentată ca un panaceu universal pentru a face unităţile rentabile, competitive. Privatizarea a alternat cu falimentarea. Noii proprietari au închis fabricile, utilajul a fost demontat şi vândut ca fier vechi.
Lichidarea industriei s-a desfăşurat la scara întregii Românii. Astăzi, au mai rămas câteva unităţi mari (Piteşti, Galaţi, Mangalia etc.), proprietăţi ale unor firme dinafară. Astăzi, România importă aproape tot: de la chibrituri şi cremă de pantofi, la articolele de uz casnic cele mai diverse, la produse agroalimentare, şi, până la utilaje şi maşini complexe.
România a devenit o piaţă de desfacere a producţiei din alte ţări, din Europa, din China, din Africa.
O inventariere a industriilor dispărute în anii ‘90, cât şi după 2000, nu a fost efectuată până în prezent.
Socot că nu greşim dacă evaluăm distrugerea industrială şi economică în general la un procent de 80% la scara ţării întregi.
Până când o asemenea recapitulare va fi posibilă, propun să ne oprim asupra Capitalei.
*
Ce şi cât a rămas din cele 47 mari unităţi bucureştene?
Mai există 13 unităţi, reduse la câte o secţie-două, după cum urmează:
  1. Filatura românească, azi la 1/3 din capacitate, se preconizează închiderea şi demolarea.
  2. Policolor, au rămas două secţii, restul a fost demontat şi mutat în Bulgaria.
  3. Centrala electrică de termoficare CET-Sud, lucrează la 40% din capacitate.
  4. Combinatul de prelucrare a lemnului Pipera; sub 30% din producţia 1989; din 3.400 salariaţi, au rămas cca. 600.
  5. IREMOAS, privatizată pe bucăţi; din 2.800 au rămas cca. 480 salariaţi.
  6. Întreprinderea de materiale de construcţii (BCO), 40% din capacitate, din 1.600, azi 420 salariaţi.
  7. CESAROM, 30% din volumul producţiei 1989, de la 2.300 la 530 salariaţi.
  8. Centrala electrică de termoficare (CET Vest) maximum 45% din producţia anterioară, de la 2.300 la cca. 1.100 salariaţi.
  9. Întreprinderea de aparate de măsură şi control, de la 800 la 400 salariaţi.
  10. Laromet, de la 1.300 la 450 salariaţi.
  11. Electromagnetica, mai funcţionează o secţie; de la 1.700 la 90 salariaţi!
  12. Adesgo, mai lucrează o secţie (restul ciorapilor se importă!).
  13. Semănătoarea, produce acum utilaj agricol mărunt; de la 2.800 la 400 salariaţi.
*Acapararea terenurilor unde au fost cândva fabricile
În afara vânzării instalaţiilor ca fier vechi, a fost şi un motiv direct, imediat, pentru a accelera demontarea uzinelor din Capitală: acapararea terenurilor situate în zone foarte potrivite investiţiilor imobiliare. Profiturile au fost de două ori: odată, prin vânzarea terenurilor la sume ridicate; a doua oară, prin investiţiile imobiliare în aceste zone unde transportul urban, alimentarea cu apă, cu electricitate şi căldură erau gata asigurate.
Au fost obţinute profituri uriaşe în comparaţie cu ce s-ar fi obţinut din funcţionarea în continuare a unităţilor industriale existente.
Profitul, cât mai ridicat şi rapid, a fost singurul principiu diriguitor al celor care au demontat totul.
Nevoia ţării de a avea o bază industrială – la o parte!
Soarta a zeci de mii de muncitori calificaţi şi specialişti, tehnicieni, ingineri etc.– nu interesează!
Ceea ce a avut loc în Bucureşti s-a repetat în toate marile centre ale ţării aşa încât putem estima că a mai rămas cel mult 20% din capacitatea industrială a României (existentă în decembrie 1989) şi aceasta proprietate a unor firme din alte ţări.
***
Dacă la această distrugere a bazei industriale adăugăm:
1- sistemul bancar-financiar controlat în proporţie de cca. 90% de băncile străine;
2- datoria către FMI şi Banca Mondială, şi pentru care nu a fost dată o explicaţie veridică, dar care este scadentă curând;
3- agricultura care nu este în stare să acopere nevoile populaţiei;
4- privatizările anunţate cu lozinca vindem tot: CFR Marfă, Oltchim,Electrica furnizoare, Electrica distribuţie, ELCEN Bucureşti, companiile energetice Oltenia şi Hunedoara;
5- dacă mai adăugăm cedarea, pe aproape nimic a zăcămintelor de aur, argint, cupru de la Roşia Montană şi Roşia Poieni.
Atunci nu e greu de anticipat că populaţia României se poate aştepta la ce este mai rău. Cât de rău vom constata în viitor.
***
Să mergem puţin mai departe şi să ajungem în martie 2013 ! Observăm cu stupoare că cele 5 puncte adăugate de academicianul Dinu C. Giurescu,la distrugerea bazei industriale,se menţin cu încăpăţânare şi în actualitatea anului de graţie 2013, ba mai mult putem adăuga încă vreo 2-3 puncte. Bine a spus Dinu C. Giurescu “populaţia României se poate aştepta la ce este mai rău. ” Parcă a avut o premoniţie că nu contează cine guvernează, România tot în jos plonjează !
1- sistemul bancar-financiar controlat în proporţie de cca. 90% de băncile străine;procentul de 90% este în vigoare şi astăzi !!!
2- datoria către FMI şi Banca Mondială, şi pentru care nu a fost dată o explicaţie veridică, dar care este scadentă curând + o nouă datorie la FMI cu o explicaţie mai mult decât hilară (garanţie pentru investitorii străini,care vor da năvală să investească în România) ? 3- agricultura care nu este în stare să acopere nevoile populaţiei; nu s-a schimbat nimic din mai 2012 până astăzi !
4- privatizările anunţate cu lozinca vindem tot: CFR Marfă, Oltchim, Electrica furnizoare, Electrica distribuţie, ELCEN Bucureşti, companiile energetice Oltenia şi Hunedoara; ce au hotărât vechii guvernanţi au hotărât şi noii guvernanţi.
5- dacă mai adăugăm cedarea, pe aproape nimic a zăcămintelor de aur, argint, cupru de la Roşia Montană şi Roşia Poieni +undă verde exploatării gazelor de şist (CHEVRON să trăiască,restul pot să moară);
+6- înmulţirea taxelor ca ciupercile după ploaie;
+7- ignorarea dorinţelor şi nevoilor poporului .
+8- şomajul creşte,sărăcia se adânceşte;
+9- promisiunile electorale cu “VINOVAŢII VOR FI ASPRU PEDEPSIŢI” , “NOI VOM RESPECTA LEGEA” s-au transformat într-o COABITARE ARMONIOASĂ CU DUŞMANII ROMÂNIEI.