marți, 19 ianuarie 2010

generatia nimanui

Nu vreau sa supar pe nimeni nu vreau sa acuz deoarece cred si sper ca am depasit aceasta etapa a existentei.
Vreau doar sa ajut si sa fiu ajutat. S.O.S.....trimis in eter.De asemenea voi ajuta cu sfaturi pe cat posibil pertinente pe toti aceia care au inca micile dificultati inerente inceputului utilizarii calculatorului si internetului.Asta este noi nu am gasit calculatoare si monitoare sub Pomul de Craciun la vremea copilariei si nu le gasim nici acum. Vreau sa adun in jurul meu o comunitate de intelegere,bunatate si intrajutorare indiferent de varsta,religie sau culoarea pielii.Vreau sa ne indrumam si ajutam unii pe altii indiferent de defectele sau calitatile pe care le avem.Nu vreau sa fiu utopic si cred ca nici unul dintre noi nu mai vrea acest lucru pentru ca avem avantajul de a sti bine ce inseamna aceasta.Hai sa incercam sa ne vedem partile bune si sa le punem in evidenta sprijinindu-ne unul pe celalalt.
Am ajuns din pacate sau chiar am inceput sa depasim varsta la care ne ingropam parintii rapusi de boli. Stim bine ce inseamna suferinta. Unii dintr noi poate au murit fara sa se bucure de viata sau de scolile pe care le-au facut in comunism pentru ca nu au mai fost de nici un folos.Altii poate sunt bolnavi si au nevoie de ajutor. Hai sa ne ajutam.
Nu vreau sa cad in pesimism si stiu bine ca multi dintre noi inca sunt chiar tineri pentru ca inca asa se simt.Practica sporturi,calatoresc altii sunt importanti oameni de afaceri .Unii traiesc din plin sindromul varstei mijlocii.
Avem o varsta de rascruce iar drumul pe care il vom urma de acum incolo e poate cel mai important .Mi se pare varsta cea mai dificila si importanta din viata unui om acum,parintii nostri devin copii sau dispar iar copii nostri devin parinti. Apasarea si de o parte si de cealalta tot pe umerii nostrii cade.
De multe ori de conditia si moralul nostru fie ca am devenit rechini sau ne-am metamorfozat in mielusei depinde tot.

4 comentarii:

  1. Noi ca noi, (dupa ce scrie aici asa s-ar parea) am mai facut cate ceva in viata asta asa buna, rea, si in special rea... dar ei, copiii nostri, tineretul de azi, mai spera ei la ceva: o casa, un loc de munca, lipsa grijii zilei de maine...? Greu pentru noi, da' imens de greu pentru ei!

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. mnealui spunea..

    De ce crezi ca e mai greu pentru ei? Fimea s-a angajat imediat. Pe mine greu m-ar mai angaja cineva.
    Ti-am dedicat urmatorul articol intitulat Pachetul de tigari.

    RăspundețiȘtergere
  4. Felicitari si succes ei! Noi, la ce bun?! Altii la rand! ;-)

    RăspundețiȘtergere