duminică, 23 mai 2010

Afaceri pe seama saracilor la Faur SA


Despre tot ce a fost si nu mai este.Articole aparute in presa la vremea respectiva despre păgubiţi şi profitori.Despre tot ce s-a pierdut sau câştigat în urma privatizărilor vechilor uzine.

Dupa ce s-au vazut stapâni peste Faur SA, noii proprietari s-au gândit ca un ban în plus nu strica, asa ca au purces fara nici o remuscare la introducerea în patrimoniul societatii a doua camine de nefamilisti. Asta desi exista o hotarâre a Consiliului de Administratie al societatii, prin care locuintele urmau sa fie vândute catre locatari. Miscarea fratilor Cristescu s-a dovedit una inspirata, în conditiile în care, în prezent, cele doua blocuri le pot aduce în conturi aproape un milion de euro.
Caminele de nefamilisti sunt situate pe Bulevardul Basarabia, lânga Stadionul National, la cîteva minute de mers cu masina de piata Alba Iulia.
La doua luni dupa semnarea contractului de privatizare, pe 20 februarie 2004, Consiliul de Administratie al Faur SA stabilea, prin decizia nr. 201, vânzarea garsonierelor confort III catre chiriasi. Potrivit unor surse care au participat la sedinta respectiva, un membru al CA a afirmat ca „nu o sa moara fratii Cristescu pentru niste apartamente“. Pe 15 iunie 2004, Mircea Ursache, înlocuitorul lui Ovidiu Musetescu (cel care semnase contractul de privatizare al FAUR SA) la conducerea Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului, a aprobat si el „vânzarea cu plata integrala, camera cu camera, a caminelor de nefamilisti nr. 1 si 2 din Bucuresti, Bulevardul Basarabia nr. 47, sector 2, catre chiriasii acestora“. Cum-necum, cele doua camine se afla acum în patrimoniul societatii Faur SA, a carei conducere a trecut la fapte.
400 de euro/mp
Contractele de închiriere ale celor aproape 500 de locatari au expirat în iunie 2005, iar actuala conducere a societatii a decis sa nu le mai prelungeasca. Asa ca locuintele au fost scoase la vânzare, locatarii având drept de preemptiune asupra garsonierelor pe o pe-rioada de 30 de zile. Toate bune pâna acum, numai ca Faur SA a angajat între timp o societate de evaluare, pentru a stabili valoarea de piata a locuintelor. Aici apare surpriza pentru locatari: pretul de vânzare este de 7.000-8.000 de euro pentru fiecare dintre cele pes-te 100 de camere.
Costul pare mic avand in vedere ce se întâmpla pe piata imobiliara din Bucuresti, dar trebuie mentionat ca suprafata unei camere este de circa 20 de metri patrati, iar grupurile sanitare sunt comune.
În plus, blocurile sunt construite prin 1968. Surse din uzina sustin ca nici la acea vreme autoritatile comuniste nu au dat bani pentru constructia blocurilor, care au fost pâna la urma finalizate cu fondurile sindicalistilor din fosta intreprindere 23 August. Daca înmultim numarul de camere cu pretul pe garsoniera, rezulta o frumoasa afacere imobiliara: cumperi de la stat 65 de hectare de teren, cladiri, hale industriale, doua camine, un bloc-turn si un complex sportiv cu 3,5 milioane euro si scoti - doar din locuintele nefamilistilor - un milion de euro.
Caministii ofera maximum 250 de euro
Locatarii celor doua camine nu se arata însa dispusi sa achite mai mult de 10 milioane de lei pe locuinta. Deocamdata, prin neplata utilitatilor, în contul Faur SA s-au acumulat datorii de 3,5 miliarde lei vechi, fara sa mai socotim chiria, care nu este nici ea platita. „Sunt si oameni amarâti acolo, dar cu ce suntem noi de vina? De ce sa plateasca Faur?“, se întreaba directorul general executiv al societatii, Aurel Bâlu. De mentionat ca, din peste 400 de locatari, doar 19 mai lucreaza în prezent la Faur.
Vom fi chiar mai putin decat am fost!
Mandria economiei comuniste, intreprinderea 23 August, a fost cumparata, cu doua zile inaintea Craciunului din 2003, de un grup de firme controlat de fratii Cristescu, care a fost, de altfel, singurul ofertant la licitatia lansata de APAPS. La decizia de privatizare nu au contat nici faptul ca in perioada interbelica uzinele Malaxa erau cotate drept unul dintre concernele industriale de prima marime din Europa si nici ca in 1989 aici lucrau 21.000 de oameni, asa ca pretul de vanzare a fost stabilit rapid, in mai putin de o luna, la 3,5 milioane euro. Dupa privatizare, noua conducere a vandut masiv utilajele de mare capacitate, unele unicat in Romania, dar si fierul vechi din stocurile uzinei. Doar in contul a zece dintre utilajele vandute noii proprietari au incasat aproape intreaga suma platita pentru Faur SA.
14 Ianuarie 2006
Saptamana Financiara


Despre cum a fost furat statul 

Ca sa citam un parlamentar al Romaniei, privatizarea SC FAUR SA (fosta intreprindere 23 August) este unul dintre ?tunurile? date de fostii guvernant i in folosul oamenilor de afaceri timisoreni Marius si Emil Cristescu. Desi a fost subiect de presa - ATAC a dezvaluit in premiera afacerea si actorii ei -, privatizarea FAUR nu a fost luata la puricat de catre organele competente alte statului, desi ea s-a finalizat la un pret ridicol, mult mai mic decat valoarea terenului Bazei Sportive a societatii. Detaliile dubioasei afaceri Aceasta privatizare este suspecta pentru ca in ea au intrat la inceput, ala- turi de fratii Cristescu, doi importanti oameni de afaceri, si ei ocupantii unor locuri fruntase din Top 300 Capital. Asta pentru ca una dintre conditiile pe care trebuiau sa le indeplineasca participant ii la privatizare era aceea la cifra de afaceri de minimum 120 de milioane de dolari realizata pe anul anterior. Oferta a fost depusa de Bega Timi- soara (firma fratilor Cristescu), dar si de Laminate SA Bucuresti, Relco SA si Astra Romana SA Ploiesti. Imediat dupa ce a achizitionat FAUR, acest consortiu de firme s-a topit, in afacere ramanand doar BegaCom SA Timi- soara si SC BEGA UPSOM SA Ocna Mures, legata tot de fratii Cristescu. Asa au ajuns cunoscutii afaceristi timisoreni, campioni ai business-urilor cu statul, sa detina 97,97% din patrimoniul SC FAUR SA. Privatizarea s-a facut in conditii mai mult decat suspecte, existand un singur ofertant si o negociere directa. In plus, pretul negociat pentru pachetul de 91,91% din actiunile FAUR a fost unul extrem de mic: 3,5 milioane de euro. Privatizare in 24 de zile Fratii Cristescu au mai batut un record dupa cel al achizitionarii unei uzine la pretul unui teren: afacerea s-a incheiat in 24 de zile. Prin aceasta privatizare nu s-a obtinut, asa cum a sustinut AVAS, un parc industrial ultramodern. In plus, investitiile pe care le-a impus reprezentantul statului sunt de rasul copiilor: 50.000 de euro pentru protectia mediului si 160.000 de euro pentru investit ii de dezvoltare. Contractul din partea statului roman a fost semnat de Ovidiu Musetescu, cel care nu mai vine la sedintele Parlamentului Romaniei, pentru a nu fi luat la intrebari despre privatizarile dubioase. In plus, asa cum presa a scris pe larg in urma cu aproximativ un an, dupa ce s-au vazut stapani peste FAUR SA, noii proprietari s-au gandit sa mai scoata un milion de euro prin introducerea in patrimoniul societatii a doua camine de nefamilisti. Asta in conditiile in care exista o hotarare a Consiliului de Administrat ie, care stipula foarte clar ca locuint ele urmau sa fie vandute catre locatari. Despre afacerile fratiilor Cristescu, cei care au inceput sa se imbogat easca ViNZAND BENZINA IN PERIOADA EMBARGOULUI IMPUS IUGOSLAVIEI, ziarul nostru va mai scrie. Noi ne-am facut datoria de a informa cititorii despre acesti afaceristi controversati si despre afacerile lor cu statul. Poate ca si organele statului vor lua la puricat aceasta privatizare, care miroase a parfum de coruptie.


Autor: ANTON VLAD | Sursa: ATAC


Razboiul gazelor de pe platforma Faur


» Pentru ca la privatizare au primit la pachet reteaua de distributie, fratii Cristescu impun taxe sau ii debranseaza pe ceilalti proprietari din zona.

» Administratorul parcului industrial le-a propus celor avizati un protocol considerat in afara legislatiei de catre ANRE.

» Asociatia investitorilor sustine ca fratii Cristescu ii sicaneaza de cinci ani pentru a le cumpara imobilele la jumatate de pret.

Din noiembrie pana acum, societatea Faur SA a debransat 19 firme de la reteaua de gaze de pe platforma industriala, pe motiv ca nu are licenta de distributie. Numai ca debransarile au afectat majoritatea membrilor din Asociatia Investitorilor din incinta Faur (24 de proprietari de cladiri) cu care patronatul se afla in conflict din 2004. Scandal pornit in primele luni dupa privatizarea care le-a adus fratilor Emil si Marius Cristescu peste 60 de hectare din fosta platforma industriala 23 August. Cei debransati sustin ca in spatele sicanelor cu care se confrunta de ani de zile se afla dorinta patronatului de a cumpara toate terenurile din incinta la jumatate de pret.

Conflict deschis de la privatizare
Situatia nu ar fi degenerat in zecile de infatisari in instanta daca la privatizarea facuta pe vremea lui Ovidiu Musetescu nu ar fi fost trecute in proprietatea fratilor Cristescu si retelele de distributie: apa, canal, electricitate si gaze.
Poveste care s-a repetat insa la fiecare privatizare ce a avut loc prin metoda "parcurilor industriale". Ceea ce a dat mana libera cumparatorilor sa impuna preturi si taxe celor ce au cumparat terenurile si cladirile din incinta inainte de licitatia AVAS. Astfel, cei care au privatizat aceste companii de la AVAS au inceput sa impuna taxe pe intrarea pe poarta, de amenajare, de intretinere etc.
In acest conflict a intervenit ca tert ANRE (Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energiei), care a fost invitata sa-si precizeze pozitia fata de un protocol inaintat de Faur celor "captivi" pe platforma industriala. "Acest protocol nu poate fi incadrat in nici una dintre solutiile recomandate de ANRE prin adresa din 16 ianuarie, SC Pro Faur Invest SA realizand un document in neconcordanta cu legislatia specifica sectorului gazelor naturale. (…) In cadrul proiectului de protocol se face referire la reglementari abrogate", a mai precizat directorul general al Autoritatii, Sorin Bulagea, pentru membrii Asociatiei Investitorilor de pe Platforma Faur.

Licenta fara verificare tehnica
ANRE ne-a confirmat ca societatea Faur SA a distribuit ilegal gaze naturale, motiv pentru care a fost amendata cu 500 milioane lei vechi, dar cu posibilitatea de a achita jumatate din suma in 24 de ore. Autoritatea a licentiat firma Pro Faur SA pentru a putea furniza gaze celor de pe platforma, dar procesul de perfectare a noilor contracte a fost blocat de neintelegerile dintre parti. Mai precis, pretul pe care compania fratilor Cristescu vrea sa-l impuna firmelor de pe fostul Complex 23 August. ANRE ne-a subliniat acest aspect, dar si faptul ca licenta a fost acordata fara ca Distrigaz Sud sa emita documentul privind starea tehnica a instalatiei de utilizare si care se poate dovedi un real pericol.

"Am pierdut aproape un milion de euro"
Presedintele asociatiei investitorilor, Stejarel Rosu, ne-a declarat ca pierderile cauzate de intreruperea gazului sunt undeva intre 800.000 si 1.000.000 de euro. "Avem utilaje care pornesc doar la o anumita temperatura, iar oamenii nu pot lucra in frig. Ca urmare a acestor aspecte, am pierdut contracte, am scazut productia si timpul de lucru, iar pierderile sunt importante, chiar daca asociatia noastra este puternica si a avut o cifra de afaceri de 185 milioane euro pe anul bugetar incheiat", a afirmat presedintele Stejarel Rosu, care a punctat ca mai toate solicitarile facute catre autoritati nu au un raspuns clar si ca singura cale de negociere cu patronii platformei se poarta in justitie.

Reactia "Pro Faur": "Comentam mai tarziu"
Directorul general Mariana Hristea ne-a confirmat doar telefonic ca a inceput debransarea firmelor de pe fosta platforma 23 August, pe motiv ca ANR a amendat societatea cu 250 milioane lei vechi pentru ca nu are autorizatie de distribuitor. Managerul a refuzat sa precizeze cum este posibila situatia bizara in care unele firme primesc gaz, iar altele nu. Hristea a promis detalii in trei saptamani. Intalnire care nu a mai fost posibila din cauza programului prea incarcat al directorului Hristea.

» De la 23 August la fratii Cristescu
In 2003, APAPS (Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului) – actuala AVAS – a decis privatizarea platformei Faur (fosta Malaxa, apoi 23 August), cu dorinta clara de a transforma locul intr-un parc industrial. Caietul de sarcini a prevazut o cifra de afaceri uriasa la acea vreme, iar singurul care a reusit sa treaca baremul a fost consortiul format din societatile Begacom – fratii Cristescu, Relco – Nicolae Badea, Rafinaria Astra Romana – Ioan Niculae si Laminate – Fathi Taher. In scurt timp, toate actiunile cumparate pentru trei milioane euro au intrat in posesia fratilor Cristescu. Din 2004 pana in prezent, anuntatul parc industrial a ramas doar un proiect pe hartie, renumit doar pentru scandalurile in justitie dintre actionarii majoritari ai platformei si asociatia investitorilor.

sursa:http://www.romanialibera.ro/















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu