Oferim locuri de muncă excrocilor din Europa.Exportăm nomenclaturişti
Afacerile nu mai mergeau.Sunt vreo cinci ani de atunci. După mult timp chinuit în încercarea de a realiza ceva pentru urmaşi luând ca model visul american şi el demult apus. Muncind şi sperând până intr-un moment fatidic când inevitabil totul, totul se va surpa.Când ai visul tău fie el şi românesc atunci când nu mai poţi duce greul totul se sfărâmă. Un castel de nisip românesc. Nu ca cele străine ar fi cu mult mai trainice dar au altă fundaţie mult mai veche şi mai rezistentă, iar proiectul nu este făcătură sau plagiat. În Romania chiar dacă-ţi ţâsneşte petrolul în curte dar nu eşti din sistem eşti în bătaia vânturilor urât mirositoare fără velă , parapantă sau mască de gaze.E ca şi cum ţi-ar ţâşni sângele pe nas. În foarte scurt timp rişti să pierzi totul.
Eu după 18 ani de vis şi sacrificiu am abandonat . Sistemul m-a făcut KO.Şi asta nu pentru că nu mi-am dat interesul sau că nu m-am antrenat suficient. După atâta timp şi cu bagajul unui maestru în spinare eşti nevoit să munceşti pentru alţii fie ei români sau străini, în tară sau în străinătate. Dar nu mai eşti propriul tău stăpân devii o unealtă în mâinile patronului bună de folosit după bunul lui plac.În străinătate, dacă pleci aiurea în tramvai poţi să fii şi profesor universitar că tot la o porţie de spălat vase sau de mutat mobilier ajungi dacă te ţin şalele. Până le dovedeşti de ce eşti în stare şi că nu chiar toţi românii sunt tâmpiţi îţi trece vremea.Iar timpul nu iartă.
Pe vremuri meseria de tipograf era considerată o artă iar tipograful implicit artist.Când mi-am văzut prima dată numele tipărit am tresărit de emoţie. Acum tiparul datorită saltului tehnologic a devenit o altă banalitate.Ca tv-ul color , ca imprimanta. Dar meseria încă are un grad înalt de dificultate iar experienţa se dobândeşte după ani de trudă şi tot timpul ai ceva nou de învăţat. Iar utilajele sunt ca nişte locomotive.
Cand eşti bun într-o meserie dar faci greşeala să te angajezi într-o firmă al cărei patronat suferă de diletantism primul risc dacă ai coloană vertebrală este să intri în conflict cu unul dintre asociaţi, adică cu cel mai prost dintre ei. Trebuie să vezi cum te porţi şi cum vorbeşti cu domnul patron sau administrator chiar dacă el ca nivel mental nu a evoluat încă din primate.
E greu să lucrezi în străinătate dar parcă e şi mai greu să ajungi sclavul prost plătit , amăgit şi batjocorit al unor străini în propria ta ţară.
La recomandarea unui amic şi cu mare grijă să nu întârzii m-am prezentat la un interviu de angajare ca director tehnic la tipografia unor greci . Nu cred că mai există la câtă prostie am văzut acolo.
La început speranţe mari, bani mulţi,lapte şi miere acte etc. Grecul care m-a angajat,un om care părea deznădăjduit atunci de rezultatele dezastruoase obţinute de ceilalţi doi asociaţi ai lui care stăteau permanent în România pentru a ingriji afacerea ca pe o floare. Dar cei doi ,un zgârcit grec fost tipăritor offset limitat la creier pe nume Vanghelis care vindea pe ascuns maculatura din tipografie şi un român Viorel băiat de general cu ochi albastri, din nestiinţă , prostie sau reacredinţă au cam făcut pipi pe floarea omului. Floarea s-a ofilit, iar eu m-am lăsat prostit.După 4 luni nu aveam încă un contract de angajare iar lucrările şi banii curgeau gârlă pentru ei bineînţeles.Aveau restanţe mari la chirii pentru o hală închiriată de la alt grec dar nu vroiau să-i plătească omului chiria .
Pe biroul din Unirii în blocul Patriarhiei pusese monopol o fată bătrână cu aere de primadonă o vrăbiuţă ciufulită posesoarea unei culturi generale proprie femeilor de companie. De când am întâlnit-o pe respectiva am înţeles că anumite servicii speciale nu văd cu ochi buni prezenţa unora ca mine în mediul de afaceri grecesc din ţară. Tanti Daniela s-a deconspirat din prima, dovadă clară că nici pentru această meserie nu se mai face şcoală ca pe vremuri.
Geloasă probabil pe mine pentru ca ii învăţasem pe greci printre altele şi drumul spre saloanele de masaj s-a aliat cu Viorel care nici el nu vedea cu ochi buni ascendenţa din ultimele luni in contabilitatea propriei firme.Acest fapt îi dovedea incapacitatea lui ca administrator cu o vechime de 2 ani şi a avut scandal cu grecii din acest motiv..Firma era inainte de a ajunge eu acolo în pragul falimentului.Oamenii nu aveau contracte de angajare, avizele de functionare lipseau,nu protectia muncii,nu sanepid,nu mediu nu nimic. Lucrătorii erau ţinuţi ca sclavii după program fără a li se acorda ore suplimentare sau libere. Care cum deschidea gura era pus definitiv pe liber. După un timp am aflat că banii pe care i-au încasat cât am fost pe acolo au fost folosiţi ca să se mute cu utilajele într-o altă locaţie probabil pentru a da ţeapă prietenului lor grec şi a scăpa de plata restantelor de ani de zile la chirie..Ţeapă la grecii lor şi mare ţeapă la românii noştri care sunt huliţi pe afară şi consideraţi hoţi sau ţigani. Sunt mulţi străini la noi care fură ca în codru ,greci,italieni,francezi,arabi , împreună cu o anumită specie de românaşi nesătui care chipurile apără legea. Dar noi ştim să fim toleranţi pănă a ne lăsa călcaţi în picioare şi în exil dar şi în propria noastră ţară. Am scris aceste lucruri pentru a da un imbold cititorului de a nu se mai lăsa batjocorit de toţi analfabeţii veniţi în Romania din toate cotloanele lumii să fure ,să înşele şi să profite de ospitalitatea, sărăcia, de prostia sau inteligenţa poporului român.
Aştept comentarii şi articole pe aceeaşi temă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu