Istoria recenta a ciocoilor vechi si noi. Despre tot ce a fost si nu mai este.Articole aparute in presa la vremea respectiva despre păgubiţi şi profitori.Despre tot ce s-a pierdut sau s-a câştigat în urma privatizărilor vechilor instituţii uzine sau intreprinderi.Despre privatizari si falimentari suspecte.
Dosarul privind plata comisionului de 8,4 milioane de dolari pentru consultanţă în privatizarea Romtelecom a fost închis, luni, de un complet de nouă judecători al instanţei supreme, după ce un complet de trei judecători hotărâseră că procurorii şi-au făcut superficial investigaţiile în acest caz.BUCUREŞTI, (9 dec 2008)
Dosarul privind plata comisionului de 8,4 milioane de dolari pentru consultanţă în privatizarea Romtelecom a fost închis, luni, de un complet de nouă judecători al instanţei supreme, după ce un complet de trei judecători hotărâseră că procurorii şi-au făcut superficial investigaţiile în acest caz.BUCUREŞTI, (9 dec 2008)
În 30 ianuarie 2008, un complet de trei judecători al instanţei supreme a anulat soluţiile date de Secţia de urmărire penală şi criminalistică din Parchetul instanţei supreme, dispunând efectuarea actelor premergătoare începerii urmăririi penale reclamate de Dan Cristian Ionescu împotriva a 11 foşti demnitari ai Guvernului CDR, în legătură cu comisionul de 8,4 milioane de dolari, acordat de FPS firmei Goldman-Sachs pentru consultanţa oferită la privatizarea Romtelecom.
Luni, 8 decembrie, un complet de nouă judecători al instanţei supreme a admis însă contestaţia procurorilor faţă de decizia completului de trei judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), prin care s-a dispus ca dosarul privatizării Romtelecom - în care au fost vizaţi mai mulţi foşti demnitari, printre care Victor Babiuc, Decebal Traian Remeş şi Sorin Pantiş - să fie redeschis.
Instanţa arăta, în iulie anul acesta, în motivarea deciziei sale că se impune redeschiderea cazului pentru că investigaţiile privind acordarea comisionului de 8,4 milioane de dolari pentru consultanţă în privatizarea companiei Romtelecom au fost insuficiente, iar procurorii care au închis dosarul au dat dovadă de superficialitate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a constatat că asupra aspectelor semnalate în plângerea petiţionarului Dan Cristian Ionescu, referitoare la tragerea la răspundere penală a şapte demnitari români membrii ai Comitetului de coordonare a privatizării Romtelecom şi ai Guvernului Radu Vasile, atât sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune şi de neglijenţă în serviciu, pentru înşelăciune, corupţie, subminarea economiei naţionale, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, "procurorul nu a făcut în niciun fel referire" şi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Radu Sârbu - preşedinte al Consiliului de administraţie a Fondului Proprietăţii de Stat, Sorin Pantiş - ministrul Comunicaţiilor, Petrişor Peiu - preşedintele Consiliului de Administraţie al SNT Romtelecom SA, Vlad Ţepelea - preşedintele CA al FPS, Flavius Baias - secretar de stat în Ministerul Justiţiei, Victor Babiuc - ministrul Apărării Naţionale şi Decebat Traian Remeş - ministrul Finanţelor.
Instanţa supremă notează în decizia sa faptul că în anul 1997, Ministerul Comunicaţiilor a demarat privatizarea Regiei autonome Romtelecom, iar prin HG 673/1997 această regie a fost transformată în societate comercială sub denumirea de Societatea Naţională de Telecomunicaţii "Romtelecom" SA.
În cadrul acestui proces de privatizare ministrul comunicaţiilor Sorin Pantiş a emis ordinul 56 din 18 februarie 1997, prin care a dispus ca Romtelecom să angajeze consultanţa necesară în vederea selectării unui investitor strategic.
Prin ordinul aceluiaşi ministru numărul 95 din 14 martie 1997, au fost desemnaţi membrii comisiei de selectare a ofertelor firmelor de consultanţă. La 14 iulie 1997 a fost desemnată câştigătoare a licitaţiei organizate firma Goldman Sachs International, care ulterior a încheiat un contract de consorţiu cu alte patru firme.
În 5 august 1997 s-a încheiat contractul de consultanţă, partea română fiind reprezentată de Ministerul Comunicaţiilor şi Romtelecom, în calitate de clienţi, plata consultanţei urmând a fi făcută de Romtelecom, conform clauzelor contrctului. Pachetul de acţiuni al Romtelecom a fost transferat la 3 iunie 1998 de la Ministerul Comunicaţiilor la Fondul Proprietăţii de Stat (FPS), pe baza unui protocol. Deoarece iniţiatorii privatizării şi salariaţii FPS şi-au dat seama că etapele privatizării şi contractul de consultanţă s-au încheiat în afara unui cadru legal, au demarat acte ulterioare, menite să legalizeze pe cele îndeplinite deja.
Astfel, s-a constatat că, prin HG 338 din 29 iunie 1998, FPS a fost mandatat să negocieze privatizareaRomtelecom SA, iar prin articolul 1.1 al aceleiaşi hotărâri s-a dispus ca procesul de privatizare să se desfăşoare sub îndrumarea unui Comitet de coordonare a privatizării format din primul ministru, ministrul Justiţiei, ministrul Apărării Naţionale, ministrul Privatizării, ministrul Comunicaţiilor şi ministrul Finanţelor. Comitetul de coordonare, în îndeplinirea sarcinilor fixate prin HG nr. 338/1998, a emis 8 decizii, prin cea cu numărul 7 fiind declarată câştigătoare a negocierilor firma OTE Grecia, pentru care a participat la licitaţie firma Oterom LTD Cipru.
La 12 noiembrie 1998 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare pentru o cotă de 21,21 la sută din acţiunile deţinute de Fondul Proprietăţii de Stat la Romtelecom, firma de consultanţă propunând prin proiectul de contract ca plata serviciilor prestate de ea să fie făcută de această instituţie.
Membrii Comitetului de coordonare, în scopul exonerării Romtelecom de la plata serviciilor de consultanţă, au iniţiat şi aprobat un act adiţional la contractul din 5 august 1997, în care se preciza că responsabilităţile de plată reveneau Fondului Proprietăţii de Stat, care devenise parte a convenţiei.
Actul adiţional a fost furnizat de una din firmele de consultanţă şi a fost aprobat în şedinţa Consiliului de administraţie al FPS din 8 decembrie 1998 şi apoi supus aprobării Comitetului de coordonare însoţit de un proiect de decizie. În 29 decembrie 1998, Comitetul de coordonare a aprobat plata serviciilor de consultanţă în sumă de 8,4 milioane de dolari şi, implicit, a taxelor şi impozitelor aferente în valoare de 39,8 miliarde lei. După ce FPS a primit de la Goldman Sachs International factura, la data de 31 decembrie 1998 a ordonat băncii efectuarea plăţii.
Pentru a se dispune clasarea sub aspectul infracţiunii de înşelăciune în convenţii s-a reţinut că funcţionarii FPS, care au propus încheierea actului adiţional, Radu Sârbu, Gozia Dan, Ionescu Gheorghe, Marinescu Corneliu, Gutim Eugenia şi membrii Comitetului de coordonare, care l-au aprobat că nu au fost induşi în eroare şi au semnat înscrisurile elaborate în cunoştinţă de cauză. S-a apreciat că problema esenţială este dacă, în mod justificat şi în conformitate cu prevederile legale în materie, FPS a suportat costurile consultanţei.
Referitor la această problemă s-a menţionat că de la încheierea contractului de consultanţă (5 august 1997 şi până la data plăţii 31 decembrie 2001) SNT Romtelecom şi-a schimbat structura de capital prin vânzarea activelor.
Din verificările efectuate, a reieşit că nota prin care s-a propus încheierea actului adiţional la contractul de consultanţă din 5 august 1997 a fost semnată de Radu Sârbu în calitate de preşedinte al Consiliului de administraţie a Fondului Proprietăţii de Stat, Sorin Pantiş - ministrul Comunicaţiilor, Petrişor Peiu pentru preşedintele Consiliului de Administraţie al SNT Romtelecom SA - Vlad Ţepelea, de Flavius Baias - secretar de stat în Ministerul Justiţiei, Victor Babiuc - ministrul Apărării Naţionale şi Decebat Traian Remeş - ministrul Finanţelor.
Decizia 8/1998 prin care s-a aprobat ca plata contractului de consultanţă să fie suportată de FPS din sumele încasate din vânzarea activelor preluate de la SNT Romtelecom a fost semnată de primul ministru Radu Vasile. Actul adiţional la constractul de consultanţă a fost semnat de Sorin Pantiş - ministrul Comunicaţiilor, Vlad Ţepelea - preşedintele Consiliului de administraţie al FPS.
S-a conchis că, în mod justificat, Fondul Proprietăţii de Stat a suportat consultanţa şi că în această privinţă a existat temei legal, în sarcina funcţionarilor şi a demnitarilor nominalizaţi neputându-se reţine că şi-au îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu şi că au produs o pagubă bugetului de stat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu