sâmbătă, 9 aprilie 2011

POEZIA.Leapsa de la Şerban Tomşa Partea 1

Fără politichie!



- Tinere, politica e o curvă, fereşte-te de ea, îmi spunea nea Covali înainte de..., cum să-i zic?... revoluţie, involuţie, lovitură de stat, schimbare de Ceauşeşti, genocid , subminare economică, bătaie de joc, amăgire sau doar decembrie '89?!... Nu o să-i spun în nici un fel, sau o să o fac în toate felurile. Pe ea, pe revolta spontană.
-Ptiu!...de atâtea paradigme (bă,-s dăştăpt!) am început să tuşesc...căhî..căhî..! Deci...!
Am ascultat sfatul domnului inginer, dar am învăţat între timp că politica nu este o curvă, este un bordel legal într-o ţară care nu are încă o lege a prostituţiei. Curvele feminine, dar mai ales masculine sunt non stop la datorie şi se satisfac în toate felurile şi cu toate numerele cunoscute in liniştea şi luxul vilelor aflate în proprietatea marilor peşti ai vremurilor actuale.. Cum o fi, doar banu' să iasă. Nu mai contează cine cu cine , femeie cu femeie, bărbat cu bărbat.
- Căhî..căhî..! Important e să se satisfacă de sus până jos, de la ăla gras la ăla slab, de la preşedinte până la ultimul membru pus lângă grătarul de prăjit mici la alegeri.
- Căhî..căhî..! Deci...!
Şi-o mai trag şi peşti cu peşti între ei, dar folosesc vaselină ca să nu sufere prea tare. Asta se întâmplă doar când e concurenţă mare între bordeluri,... parol, pe onoarea mea!...
Nea Covali era inginer la Vulcan şi după '89 îmi spunea ehehe politichia, fereşte-te , nu te băga!... Avea omul grijă de mine ce să zic ? Că doar nu era tata, dar era om, nu peşte. Nu a fost în viaţa lui membru de partid , a fost doar un bun inginer. Nu voia mai mult, îi era suficient ce avea. Ba mai şi profita atunci când noi, proştii, mergeam la manifestaţii gen "sus plăcuţa, jos plăcuţa", iar el pleca acasă liniştit. Salariul, pardon moncher, retribuţia, era tot atâta.
- Căhî..căhî..! Bă ce tuse uscată - căhî..căhî..! Deci..!
Mergând alaltăieri spre casa pe care cu pile şi relaţii mi-a procurat-o tata prin ’87, trecând pe lângă Ghencea, aud nişte vorbe:
- Bă, nimic n-ai învăţat din ce te-am învăţat. Ce ai între urechile alea blegi? Era tata, probabil sătul de ploile si liniştea din Ghencea.
- Eşti mai prost ca oaia, da' măcar aia..., deci, e singurul peşte original, că tac'su a fost sigur berbec, nu securist sau activist.
- Ai uitat că atunci când erai mic te-am pus să înveţi o poezie. Ai uitat-o şi d'aia ai ajuns să pierzi casa, pentru că în poezia aia stă toată înţelepciunea vieţii.
Îl auzeam din ce în ce mai slab, ca pe vremea când ascultam bruiajele de la Radio Europa Liberă, până când nu l-am mai auzit deloc.
După un efort de memorie mi-am amintit poezia. Ceea ce ai învăţat la vârste fragede se uită greu.
- Căhî..căhî..! Deci..! Efectiv!

Du-te tu şi spune-i lui
Ştii acuma cui
Cum stau eu cu tine acum
Ştii acuma cum
M-a trimis ăla pe mine
Ştii acuma cine
Ca să-ntreb cum chemi p’ăla
Ştii acum pe cine.


Asta era! Bă, câte paradigme inflexibile şi inflexionare, dar profunde şi indiferente! De ce oare, ca să o duc eu bine? Îmi spune tata din ceruri că poezia asta e mai tare ca biblia. O ştiu de multă vreme, dar nu pricep nimic. Chiar mi se pare cea mai mare prostie ce a fost scrisă vreodată.
Am greşit. Poezia asta nu a fost scrisă vreodată şi nici înregistrată. Iar profunzime mai mare nu există. E perfectă! Câtă expresivitate, elocvenţă si realism abscons, ce filozofie originală asupra vieţii şi creaţiei universale. O congregaţie a metaforelor... Oauu! Bă ce tuse uscată - căhî..căhî..
Uite-l pe Burtilă. Cred că o să-i spun poezia, să văd ce se întâmplă.
Burtilă asta e şef la circulaţie şi am fost la el să îmi rezolve o problemă anul trecut. Nişte poliţai beţi m-au oprit şi mi-au luat carnetul de conducere, pentru consum de alcool. Nu băusem, dar nu le-am dat nimic. M-am dus la el cu dovada de la IML, alcoolemie zero şi nu m-a crezut. Era convins că am dat şpagă la doctorul de la IML. Mă duc lângă el să văd dacă mă recunoaşte. Nici vorbă, atunci încep să-i recit ce ştiam de la cinci ani.
- Căhî..căhî..! Deci..! Aveam emoţii dar, am recitat totuşi cu voce tremurândă şi înroşindu-mă până în vârful nasului.

-Du-te tu şi spune-i lui
Ştii acuma cui
Cum stau eu cu tine acum
Ştii acuma cum
M-a trimis ăla pe mine
Ştii acuma cine
Ca să-ntreb cum chemi p’ăla
Ştii acum pe cine.

Burtilă s-a schimbat la faţă.
- Bravo băi tâcă, ingeraşule!. Aşa, care va să zică tu erai păgubosule! Treci mâine pe la mine să rezolvăm.
- Cum să rezolvăm? îl întreb.
- Ştii acuma cum... Îmi răspunde râzând cu aerul unei curve care îşi aşteaptă plata. Da ştii că Prospanacul s-a ars?
- Unde? îl întreb.
- Ştii acuma unde..., da'... ce-ţi pasă?..., că a cam bătut vântu' şi a împrăştiat cenuşa...
- Căhî..căhî..! Bă ce tuse uscată - căhî..căhî..! Deci... Eventual şi efectiv,... hai sictir!
Am răcit, îmi vine să strănut... Va urma!










Distribuie pe facebook

4 comentarii:

  1. Salut! Vrei să facem schimb de link-uri? Dacă vrei adaugă următoarele date în blogroll-ul tău: titlu: jocuri noi şi url: http://www.ejocuri-noi.ro . Eu îţi voi adăuga link-ul site-ului tău pe blogul oficial şi anume http://www.blog.ejocuri-noi.ro . Scrie-mi un comentariu pe blog să ştiu dacă să-ţi pun link-ul. Mulţumesc. :d

    RăspundețiȘtergere
  2. Excepţională postare ! Sunt profund impresionat. Felicitări, prietene drag !

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc pentru apreciere.Sunt in societatea romaneasca mii de personaje gen Burtila in toate domeniile de activitate iar limajul trucat exista poate nu stiti ca la bani codificat se spune medicamente.Iar Caragiale devine din pacate mai actual ca oricand.

    RăspundețiȘtergere