Chiar aşa o fi ? Sau a fost doar un alt exerciţiu de manipulare şi dezinformare ?
Cu doar câteva zile înainte de aparitia explozivului studiu “Averile din presa româneasca”, realizat de Saptamâna Financiara, pe Internet circula un Armaghedon al presei. Redam primul episod, în care rolul principal îl detine Cristian Tudor Popescu, presedintele Clubului Român de Presa.
Anuntata aparitie a topului averilor mogulilor din gazetarie este un bun prilej de a ne reaminti de unde au început si cum au procedat câtiva dintre ei. Începem cu number one, C.T. Popescu. Popescu Cristian, nascut la 1 octombrie 1956, în Bucuresti, fiul lui Tudor si Victoria, inginer, divortat (pentru a patra oara), domiciliat în str. Feroviarilor nr. 52, Bucuresti.
Când a venit la "Adevarul", în ianuarie 1990, mult timp dupa ce zgâltâiala din decembrie se terminase, Popescu Cristian a dormit nopti la rând pe câteva mese de la sectia "scrisori", aflata la mezanin. La vreo saptamâna, binefacatorul sau (pe care avea sa-l tradeze în scurt timp), Darie Novaceanu, director al ziarului "Adevarul", a facut uz de influenta lui la Petre Roman si la primarul abia numit al Bucurestiului, spre a-i da lui Popescu un apartament în cartierul "Aviatiei".
Linistit dinspre partea casei, Popescu si-a luat un pseudonim, Cristian Tudor Popescu (CTP), si a început sa scrie la comanda lui Darie, în functie de interesele FSN-ului si ale lui Petre Roman. Dar de ce nu avea casa? Simplu. Fiindca fusese dat afara si din locuinta si de la serviciu de catre fostii sai colegi la Revolutie din cauza comportamentului abuziv pe care si-l permitea în calitate de "nepot" al lui Iulian Vlad, seful Securitatii ceausiste. Iar pseudonimul si l-a luat spre a nu fi recunoscut de ei.
Popescu Cristian, pe numele sau real, a lucrat la Întreprinderea de Prospectiuni si Foraje "Geofizica", unitate controlata strict de Securitate, personal de Iulian Vlad, cu sediul în str. Caransebes nr. 1 (aproape de Piata Chibrit) si cu punctul de lucru unde era angajat Popescu în str. Coralilor nr. 4 (în Damaroaia). Revolutia l-a prins lucrând în directa subordonare a lui Adrian Vlad - fiul lui Iulian Vlad - care era directorul Centrului de Calcul Seismic de la "Geofizica". De altfel, o vreme, CTP l-a angajat si pe Adrian Vlad la "Adevarul".
Darie Novaceanu si-a facut din Popescu omul bun la toate, punându-l sa semneze toate mizeriile pe care el, în calitate de director, nu si le permitea (în favoarea mineriadelor, împotriva lui Coposu etc.). Pe de alta parte, Novaceanu a încercat sa-si treaca "Adevarul" pe numele lui printr-o privatizare frauduloasa, luându-l tovaras la parte pe, ati ghicit, C.T. Popescu. Numai ca redactia a prins de veste si l-a dat afara pe Darie Novaceanu. Popescu a ramas, si înca pe functie, pentru ca avea în aceasta mârsavie nedusa la capat un mare merit: el l-a tradat pe Darie Novaceanu, în timpul sedintei de "demascare" fulminanta.
CTP a ramas linistit în redactie ca redactor-sef adjunct, cu un salariu bunicel, dar nu prea mare pâna în ianuarie 1996. Atunci, dupa demisia altui adjunct, Dumitru Tinu s-a autonumit director, iar pe CTP l-a facut redactor-sef, primul sau sfetnic. Din acel moment, cei doi au început marile lor afaceri necinstite, avându-l ca mentor si sustinator pe Fahti Taher. Arabul i-a ajutat pe cei doi sa-si faca vile la Breaza, iar pe Tinu sa-si construiasca mai multe vile si în Bucuresti.
C.T. Popescu si-a facut si un credit preferential la BCR, ilegal, pe care în scurt timp a fost nevoit sa-l returneze înainte de termen, fiindca povestea rasuflase în presa. Tot atunci si-a vândut si vila de la Breaza.Tunul vietii, Popescu l-a dat tot pe mâna lui Taher, în decembrie 2002, când arabul i-a dat bani lui Tinu, 1,5 milioane de dolari (prin intermediul lui Hrebenciuc), ca sa cumpere actiunile ziarului "Adevarul" de la ceilalti colegi ai lui si sa le strânga într-o singura mâna - pe moment a lui Tinu. Toti redactorii si fostii redactori ai lui Tinu au fost pacaliti cu câte un dolar, doi pe actiune (în total 720.000 de actiuni), dar lui CTP, Tinu i-a dat 625.000 de dolari! De ce? Fiindca CTP a fost cel care i-a îndemnat pe ceilalti sa vânda, nespunând însa ce suma fabuloasa a luat el!
La scurt timp, în ianuarie 2003, Dumitru Tinu a murit în împrejurarile deja cunoscute. C.T. Popescu a influentat ancheta cât a putut, spre a se ajunge la concluzia unui accident. Si tot el, se spune, a avut acces la seiful în care Tinu îsi tinea dolarii necheltuiti pe actiuni, de la Taher. Imediat a preluat functiile lui Tinu de presedinte CRP si de director la "Adevarul", fixându-si un salariu de 10.000 de euro. Împreuna cu Anna Maria Tinu l-a scos de la mostenire pe fiul natural al celui ce-l facuse "om", Andrei Lucinu-Tinu. Între timp, s-a pus pe facut alti bani, înselând Fiscul si pe proprii colegi, prin organizarea unor simpozioane cu diverse ministere de catre "Adevarul" si firmele lui capusa Tipo-Media si Media Soft, care încasau toti banii.
Firmele aveau doar câte o camera în spatiul ziarului "Adevarul" la Casa Presei si câtiva salariati, dar profitul lor era mai mare ca al ziarului. Popescu nu lua banii direct, ci prin câtiva interpusi, în special pe numele amantei sale, Serinela Spatarelu, care încasa sute de mii de euro pe an, numai prin aceasta învârteala. În plus, gasca lui CTP initia mari tunuri de presa si punea la cale santaje de sute de mii de euro, asa cum sustine bunaoara omul de afaceri Ioan Niculae (Tutunul Românesc).
În anul 2004, Anna Maria Tinu nu a mai suportat aceste hotii si l-a scos din functia de presedinte al C.A. al ziarului "Adevarul", astfel ca Popescu, împreuna cu ciracii sai, a înfiintat ziarul "Gândul", încercând sa distruga "Adevarul" - fara scupule, calcând pe cadavre - asa cum procedase si în cazul lui Darie Novaceanu sau în cazul fiului natural al lui Dumitru Tinu. La înfiintarea noului cotidian, el a acoperit 35 la suta din capital, sustinând ca banii îi are din actiunile vândute lui Dumitru Tinu la "Adevarul"(suma de 650. 000 de dolari, cum a declarat amanta oficiala a lui Tinu, Emilia Lucinu). Între timp, C.T. Popescu îsi cumparase si vila din Domenii, din strada Feroviarilor, ceea ce ar face interesanta o declaratie de avere din partea lui.
Dupa un an de zile, "Gândul" lui Popescu a dat semne de faliment (20.000 de exemplare, nici jumatate vândute) si, în disperare de cauza, l-a vândut lui Sârbu, mai exact firmei americano-evreiesti care detine grupul "Pro". Apoi, principalul lui asociat, Mircea Dinescu, s-a retras din afacere, scriind un pamflet despre arghirofilia lui C.T. Popescu. Multi bani, gurul Popescu a luat de la Patriciu, caruia i-a facut mari servicii blocând anchetele împotriva lui, ca si de la S. O. Vântu, aparând frecvent la posturile acestuia. Cu un prilej când Popescu s-a dezis de Vântu, acesta a comentat sec: "mare om, mare caracter". Într-adevar!
Seful gazetarilor din România, cel ce a ramas presedintele CRP, dupa ce s-a razgândit, urmând modele mai celebre, are o avere de invidiat, în ciuda saraciei ostentative pe care o afiseaza. Acum este în topul gazetarilor pricopsiti, cot la cot cu alte "caractere" de "calibrul" lui. Ramâne de vazut cu ce se va alege. Si nu doar în privinta averii.
(Redactia Gazeta de Cluj, 14 mai 2007)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu