duminică, 21 octombrie 2012

TIGRUL


TIGRUL

Am zburat într-o pasăre
M-am îmbarcat pe o balenă
M-am târât sub pământ cu o râmă
Pe pământ am alergat într-un tigru
Toate substantivele animale .. aveau motor !.( Gabi.C)


Am ajuns în urmă cu niscava ani  din întâmplare, la una dintre marile grădini zoologice ale continentului meu adoptiv.  În incintă girafele ne priveau de sus dispreţuitor, iar maimuţele resemnate  se  distrau copios pe seama reacţiilor noastre de nedumerire, produse atunci când ne aratau proeminenţele şi părţile moi ale trupurilor lor plictisite.
Standardele europene erau respectate în cele mai mici amănunte. Habitatul, strict natural,  conform normelor UE, dar deşi avea condiţii de locuit şi de trai europene, tigrul căuta disperat o ieşire.. Mi-a transmis telepatic, că nu îi este respectată intimitatea, dreptul la vânat fiindu-i furat de gorile şi cameleoni iar el se simte ca la “Big Brother ‘ în emisiunea aceea stupidă care a prins un întreg univers, o întreagă civilizaţie..
Ochii lui frumoşi, dar trişti căutau libertatea junglei africane, a deşertului asiatic sau al zăpezilor siberiene. Tigrul cerea din priviri globalizare, în sensul liber al cuvântului.
Degeaba are condiţii, dacă nu poate vâna sau alerga în voie, dacă nu îşi poate face o familie pe gustul lui, cu tigroaicele lui şi în spatele tufişurilor alese de el..Căuta câmpul cu gazele unde orice fotograf sau vânător rătăcit poate deveni oricând un prânz copios sau o alternativă la cină. Mi-a mai comunicat că nu îi plac oamenii, iar eu l-am înţeles şi nu  l-am înţeles, dar am încercat să îi explic că nu sunt toţi periculoşi şi profitori, aşa cum crede el.
Privindu-l  de departe ca  un prieten vizitator căruia îi este limitat dreptul la comunicarea cu un   condamnat  nevinovat, am remarcat urmele-i săpate prin pământ şi betoane spre ceea ce el aspiră neîncetat într-o deplasare continuă şi sacadată. L-am privit ore întregi, în truda lui de a găsi o scăpare. Nu a stat o secundă şi cred că nu stă de  o viaţă. Sunt sigur că de la trezirea primelor instincte face cu evanescenţă,  aceeaşi şi  aceeaşi mişcare, căutând mereu o ieşire, visând perpetuu evadarea dintr-un paradis artificial, creat de alţii pentru el. Nu mi-am închipuit  vreodată că paradisul se poate transforma într-o banală şi stupidă puşcărie. Era închis pe vecie.
Când nu ai vreo vină, orice izolare devine automat absurdă, chinuitoare.
Răbdător şi tenace aşteaptă să apară undeva o gaură în gard, o lumină printre gratii spre gaura peşterii, fie ea doar pentru câteva minute. O secundă de libertate echivala cu o viaţă de fericire.
Dar între el şi libertate este un ocean de duşmani necunoscuţi, lacomi, profitori şi egoişti.
Adio obiceiuri, ritualuri, prieteni şi duşmani, adio libertate.
Undeva prin grădina aceea imensă şi plină de spectatori,  leul, un alt rege care a abdicat,  răgea sfâşietor.
Când am plecat din zoo, un îngrijitor  pulveriza în urmă-mi spray cu miros de libertate, bun şi împotriva ţânţarilor.
..................................................................................................................................................
 Mă amăgesc cu gândul că fiind dincolo de gardul închisorii sunt liber, dar conştientizez că de cealaltă parte se află un tigru, care măsoară, cu tainici paşi egali, timpul şi spaţiul captivităţii considerându-mă poate vinovat şi pe mine de amputarea vieţii lui. Ochii-i galbeni şi mari în care se oglindeşte visul  etern al libertăţii  mă obsedează. L-am privit hipnotizat multă vreme, iar frustrările lui au devenit coşmarurile mele. Tigrul intrase complet în mintea mea ca ultima lui şansă de a se elibera, şi atunci sufletele ni s-au contopit şi am realizat că în mine nu intrase doar el fiara înlănţuită, ci intraseră toţi tigrii care l-au procreat, caprele şi ţapii pe care el i-a devorat, păşunea din care s-au hrănit cerbii, pământul care a fost glie a ierbii, islaz şi ocină, soarele care a dat lumină pământului, toate felinele înrudite cu el, motanii şi pisicile, marea şi muntele, jungla şi peşterile pe unde a vânat şi unde s-a odihnit.
 Ce s-a mai întâmplat ulterior eu nu mai ştiu, dar gardianul care mă păzeşte, îmi povesteşte în engleză  privindu-mă cu entuziasm şi admiraţie ca pe cel mai bun prieten,  cum am sărit eu gardul cu un ham în mâini şi cu o lesă, şi că odată intrat în cuşca tigrului i le-am prins acestuia cu greu, după care, în stare de transă, am tăiat lacătul gardului de sârmă ce împrejmuia habitatul şi am părăsit în galop amândoi, sub privirile înfricoşate ale vizitatorilor incinta marii grădini zoologice, răgând cu disperare pentru libertate şi pentru porţi deschise. Am furat o dubă care ne aştepta la ieşire de multă vreme cu cheile în contact şi, cu poliţia pe urmele noastre am fugit spre cel mai apropiat codru, după care, dezorientat  în ţară străină, alergam haotic împreună cu tigrul  pe care l-am eliberat mai apoi din lesă, redându-i pentru câteva momente libertatea în marele lor parc public, după o urmărire ca în filme, pe şosea şi pe trotuare   şi că  încolţiţi fiind de forţele de ordine care ne vânau înspăimântate şi disperate, am fost în cele din urmă împuşcaţi amândoi, om şi tigru. Tigrul a murit după ce m-a apărat cu sălbăticie şi după ce a sfâşiat mâna acelui poliţist sau poliţiste care mă împuşcase. Crede că îmi pierdusem conştiinţa a doua oară atunci când animalul, lovit şi el, îmi lingea rănile. 
Eu cred că mi-o pierdusem pentru totdeauna. Uitasem ce nationalitate am. Rus, grec, roman sau italian, român, olandez, belgian, indian...siberian, caucazian, argentinian, irlandez….?

 De atunci, rămas în spatele gratiilor am început să măsor tainic cu paşi egali timpul şi spaţiul eternităţii realizând pentru totdeauna că tigrul eram eu, împreună cu cerbii şi cu iarba, cu munţii şi cu mările, jungla şi deşerturile, felinele şi canidele, peştii şi nisipurile...
 Aici,  în puşcărie am toate libertăţile, pot să mă uit oricând la tembelizor, la „Big Brother”, emisiunea care a posedat tot mapamondul, pot să stau tolănit în pat şi pot chiar să procreez sub supraveghere video, pot chiar să văd programe xxx. Şi aici, cu bani aş putea cumpăra orice şi pe oricine doar libertatea nu, rămânându-mi astfel doar angoasele. Sufăr mocnit pentru că, atunci când am pofte tare aş vrea să fug la vânat de ţapi şi tigroaice prin plaiurile mioritice. Mai sufăr că viaţa mea plină de obiceiuri şi tradiţii, în numele libertăţii are gard de sârmă ghimpată şi că toată ziua trebuie să mă dau ca să miros frumos cu spray de libertate, bun şi împotriva ţânţarilor.
 Aş mai vrea să îmi înfig colţii în bandiţii care se propăşesc, în timp ce tigrii, împovăraţi de mulţimea contradicţiilor şi abuzurilor, sufocaţi de hăţişul procedurilor sucombă.
 Marele meu necaz acum, este că nu am cu cine să mai încing acilea în hârdăul european, o horă românească.
 Dar ce contează? ... sunt tigru ,… doar atât, „fiara” înlănţuită din spatele fiarelor.

Gabi.C -republicat

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu