duminică, 13 ianuarie 2013

A plecat Monşerul!



In memoriam profesor Ioan Druică Zeletin
Cu multă durere am citit absolut din întâmplare postul unui fost coleg de facultate-ce să mai citeşti de acum decât anunţuri despre stele ce pier.....-o scurtă dar cutremurătoare urare adresată celui care în urmă cu 25 de ani şi mai bine mi-a făcut mai senine zilele, mă făcea să aştept cu nerăbdare cursurile sale: domnul monşer! colegul meu spunea călătorie fericită, maestre!!! Este vorba despre stimatul profesor Ioan Druică Zeletin, profesor de fizică dar în primul rând un mare om. Un orator desăvârşit şi, aş îndrăzni să spun acum, un excelent pedagog. 
Deşi nu eram vreo studentă model, pot spune  acum când timpul a făcut să nu mai conteze asta, mai prezentă la lactobarurile din centrul capitalei decât pe la cursuri, mai mereu alergând 
după scutirile salvatoare de la exmatriculare, era pentru mine un deliciu sa asist la cursurile dumnealui, neapărat împănate cu memorabile şi spumoase replici de spirit. Aş dori să amintesc o întâmplare, poate şi spre luare aminte...era notoriu faptul că domnul profesor, care la fiece frază spunea ...monşer...., avea acel bun obicei de a nu încărca în mod inutil memoria studenţilor şi era suficient ca la examene sa vii cu fiţuici, mai pe scurt să vadă că te ai ostenit să sintetizezi materia. Bun, dar iată că o dată era extrem de supărat şi la examenul din acea dimineaţă le spune candidaţilor pe un ton foarte serios că....azi nu mişcă nimeni! stupoare, disperare, timp de 3 ore nicunul nu îşi ia inima în dinţi să vină la tablă....Monşerul se îndreaptă spre prima bancă şi îi spune băiatului ...ai doar trei încercări!...bietul numără subiectele cu degete febrile, scoate din buzunar...alt subiect!...a doua oară tot aşa, drept pentru care a treia 
oară scoate tot ce avea prin buzunare să aleagă ceea ce îi era necesar...replica maestrului? ai vazut dragă....nu era atât de greu!... 
Da, poate că am uzat cam mult punctele de suspensie, da, poate că sunt melancolică dar nici nu aş putea altcum să fiu când îi urez la rândul meu Drum bun, maestre!...şi cât de mult aş fi dorit să îi mai pot spune 
Să ne trăiţi, magister!
                                                                          Andra

2 comentarii:

  1. Andra, foarte frumoasa eulogia... Mi-ai trezit si mie o amintire - am terminat Utilaj Tehnologic in '97 si l-am avut profesor deasemenea. Monser, si monser, ai dreptate. Odata nu stiu ce ne spunea despre par... eu purtam plete, la fel si cei mai buni doi prieteni ai mei eram hippioti, si el se ia de parul nostru. La care unul din amici ii da o replica gen "daca dvs nu mai aveti, macar lasati-i pe cei care au sa si-l lase lung!" Iar el a spus zimbind: "Nu ride monser, ca e boala care se ia!" Atunci am ris, acum ii dau dreptate :) Si inca una, mai tare: aveam un coleg, f mic de inaltime, Zinca Iulian, cred ca avea 1.55. Iar Druica avea chestia asta, sa te ridici in picioare cind intra el. Dar absolut toti! Tipul asta, Iulian, s-a ridicat, bineinteles, dar fiind mic de inaltime parea ca sta jos. Druica Zeletin mai ca nu a tipat la el: "Ridica-te in picioare, monser! Ce? Esti bolnav?!" La care Iulian rosu ca racul: "Sint deja in picioare dom profesor!" Atunci l-am vazut singura data stinjenit pe dom' profesor! Confirm cu futuicile. Toata lumea copia la examen, el ne lasa. Exista zvonul ca daca vine suparat la examen, nu te lasa sa copiezi, si eram terorizati de gindul ca s-ar putea intimpla asta. Zvonul e ca se intimpla destul de des. Oricum, eu am inteles teoria Relativitatii de la el si asta din clasa, lucru pentru care sint foarte multumit. Nu ca mi-ar folosi la ceva dar... e ceva, nu? :) Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  2. Si mie mi-a fost profesor. Da intr-adevar un profesor bun , insa avea unele glume cam nesarate...oricum, Dumnezeu sa il odihneasca...

    RăspundețiȘtergere