Materiale folosite: zăpadă din belşug din curte şi de pe stradă, nasturi, mop, cratiţă, morcov. Dacă nu aveţi morcov îi puteţi pune ca nas o şurubelniţă sau o furculiţă cu mânerul roşu.
Când i-am terminat de făcut capul am simţit că a prins viaţă, când i-am conturat gura a început să zâmbească iar atunci când i-am pus ochii m-a privit ştrengăreşte. A ieşit mai înalt decât mine cu un cap. Într-un final mi-a spus că am uitat să îi pun nasul şi că nu poate să miroasă de unde va veni gerul ca să se hrănească cu frig. La final am vrut să îi pun o haină să se încălzească, dar privindu-mă de sus a refuzat certându-mă că de ce, dacă tot l-am făcut acum vreau să îl omor, adică să dea topeala peste el, boala lor incurabilă. Atunci l-am lăsat aşa cum l-a făcut tac-su, în zăpada goală şi i-am urat viaţă lungă, vreme rea, troiene şi mult ger. I-am mai asigurat şi un bodyguard pentru pază şi protecţie aşa cum reiese din poze, ca să nu mi-l fure cineva de frumos ce este. De deochiat nu îl deoache nimeni că am băut împreună ţuică fiartă şi ni s-a înroşit nasul la amândoi.
Omul meu alb şi curat m-a rugat să transmit la toată lumea în general, dar în special la prietenii mei, să aveţi în 2013 cel mai bun an posibil, multă căldură, soare şi ţuică fiartă din belşug.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu