Apare pe fundal cerul noaptea, plin de nori
printre care la orizont se vede LUNA plină, mare. Aceasta are în centru
un punct roşu, un laser. Punctul se mişcă uşor în toate părţile pe suprafaţa lunii. Se aude o
împuşcătură. Luna dispare şi rămâne ecranul negru. Apare genericul şi titlul
CASA ZBURĂTOARE.
2.INT.CAMERA MARE.PAT.-NOAPTE
COSTEL(45 de ani), barbă scurtă, păr şaten
uşor grizonat pe la tâmple, un început de chelie, ochi negru-căprui, sportiv,
înalt de un metru-optzeci. Pe frunte are o cicatrice abia vizibilă.
Doarme şi visează agitat iar pe faţă i se vede suferinţa. Este privit printr-un ochean gradat în cruce.
Are un coşmar.
3.EXT.TERASĂ.BLOC.COŞMAR-NOAPTE
Vede ca prin ceaţă un BĂRBAT ÎNARMAT cu o carabină
cu lunetă şi cu pistol mitralieră la piept. Este îmbrăcat în negru şi
are chipul acoperit cu o cagulă. COSTEL, respiră sacadat ca după efort,
îl urmăreşte cu îndârjire pe acoperişul unui bloc căutându-i mascatului
insistent privirea însă fără să-i vadă ochii clar. Se aud focuri de armă.
ÎN SPATELE CAGULEI, ÎN PLAN DEPĂRTAT, ÎN
ÎNTUNERIC SE ASCUND CA PRIN CEAŢĂ DOI OCHI ÎNCHIŞI LA
CULOARE.
POVESTITORUL
Pe strada Florilor, fără flori, o stradă scăpată
de la demolare şi ascunsă într-un vechi cartier de blocuri din marele oraş
Viitorul, după mai bine de douăzeci de ani de la evenimentele din 1989, Costel
Petrescu, rămas fără ocupaţie, trebăluie în prag de iarnă prin curtea unei case
căutând în minte soluţii de subzistenţă pentru familia lui.
4.EXT.INT.CURTE:GARAJ-ZI
Vreme mohorâtă de iarnă. Suntem la începutul
lunii decembrie în curtea mică şi plină de pomi desfrunziţi, ai unei case
bătrâneşti, măruntă, fără etaj, cu pod(mansardă lemn) şi cu acoperiş de tablă
"în două ape". Mansarda din
lemn are pe laturile mici două ferestre.
Ceva mai în fundul curţii este un garaj în care zace abandonată o Dacie
veche şi o altă magazie acoperită sumar. Această magazie este folosită ca
depozit de vechituri fiind plină cu motoare stricate de autoturisme vechi, polizor,
menghină, aparat sudură, generator electric, un panou cu scule. Alături sunt
două coteţe din lemn. Unul pentru porc şi celălalt pentru păsări. Un câine lup
frumos de talie mare, LEU, se ţine permanent după stăpânul său COSTEL care
înfrigurat dă de mâncare la porc, aleargă după găini şi le închide în coteţ.
Hrăneşte şi câinele. După aceea sparge cu toporul butuci de lemne şi priveşte
îngândurat spre magazia unde mai erau doar câteva vreascuri. Îşi freacă mâinile
suflând în ele abur. Curtea mohorâtă şi copacii îngheţaţi.
COSTEL aleargă, parcă fugind de frig, spre prispa
casei unde deschide uşa
şi intră. După el intră şi Leu.
5.INT.CASĂ .HOL.BUCĂTĂRIE-ZI
COSTEL şi Leu care se ţine scai de el, se
grăbeşte prin holul vagon spre bucătăria amplasată la capătul acestuia. Aici se
află o chiuvetă, masa, frigiderul tapetat cu magneţi de călătorie şi un aragaz.
Deschide frigiderul şi observă că este complet gol. Pe un perete stau agăţate
în nişte cuie: un arc, o tolbă cu săgeţi, un fluier şi o praştie, precum şi un
corn de pădurar. Acestea încadrează un fel de trofeu vânătoresc reprezentând un
cap de berbec. Pe holul lung, în partea opusă bucătăriei este un birou de
calculator cu monitorul, căştile, boxele şi tastatura pe el. Lângă birou se
găseşte şi un calorifer electric. Din hol se poate intra prin cele trei uşi în
cele două camere şi în baie. Ultima uşă este pentru intrarea la baie. Acolo,
într-unul din capetele holului-bucătărie, pe un ochi de aragaz stă
ibricul cu ţuică care a dat în fiert şi care s-a aprins ca o torţă. COSTEL
opreşte flacăra aragazului şi ridică ibricul cu vâlvătăi, care se stinge după
ce suflă spre el ca într-o lumânare. Îşi umflă apoi satisfăcut pieptul şi
nările spre aburul îmbietor de ţuică în timp ce toarnă lichidul aburind în două
ceşti fumurii transparente de cafea din sticlă de yena.
INTRĂ CU CEŞTILE ÎN CAMERA MARE
6.INT.CASĂ.CAMERA MARE-ZI
COSTEL intră în cameră, unde soţia lui ROXANA(42
ani), frumoasă, ochi albaştri-verzui, păr ondulat şaten, se uită la televizor
stând înfofolită sub plapumă. COSTEL pune ceştile cu ţuică pe măsuţa joasă şi
dreptunghiulară aşezată paralel cu patul. La televizor sunt ştiri. Camera
este semimobilată, pe fundal se vede o bibliotecă plină cu cărţi, şi o sobă de
teracotă. Un motan birmanez doarme liniştit pe pat cu urechile înfipte într-o
pernă. Pe un cuier stau atârnate nişte haine groase de iarnă, o căciulă, o
şapcă şi un fular. Într-un colţ al camerei este o pianină cu partiturile pe ea
şi un calorifer electric. Pe un perete lângă un tablou cu peisaj bucolic este
agăţată în cui o vioară şi un arcuş. Totul sclipeşte de ordine şi curăţenie. COSTEL
îi dă una dintre ceşti soţiei după care se apropie de soba de teracotă aflată
în celălalt colţ al camerei unde pune mâna fără ceaşcă şi umărul pe sobă să se
încălzească ca într-o îmbrăţişare. Soarbe apoi cu poftă o gură de ţuică fiartă
spunând:
COSTEL
E frig bine, o să înceapă să ningă curând, lemne
nu prea mai sunt. Bine că au fost prune astă vară, asta chiar ţine de cald (privind
glumeţ spre ceaşca de ţuică)
ROXANA
Şi ce ne facem? Bani nu avem să cumpărăm lemne
anul ăsta. Anul trecut am luat abia înainte de Crăciun.
Spune ROXANA aceste ultime cuvinte pipăindu-se să
vadă dacă este încă vie şi nevătămată şi inhalând cu nesaţ aburul de la ţuică.
COSTEL
Om vedea, până la urmă, când se termină lemnele
trecem pe încălzire electrică, avem calorifere, radiatoare. Şi s-ar putea să
ieşim chiar mai ieftin.
ROXANA
până or tăia şi curentul că nu-i nici ăla plătit,
avem două sau trei facturi restante. Şi frigiderul e gol.
COSTEL
(privind în gol
neputincios)
Ştiu !
La televizor, pe postul local "Viitorul TV"
se anunţă că "datorită frigului s-au deschis adăposturile pentru persoanele
fără acoperiş deasupra capului şi că anul trecut în aceeaşi perioadă au
murit datorită îngheţului un număr de aproximativ 50 oameni ai străzii în toată
ţara ". Îngândurat COSTEL se duce la cuier
şi se îmbracă trăgându-şi grăbit pe el fularul, o canadiană scurtă şi şapca pe
cap. Leu îl urmăreşte permanent. O altă ştire anunţă că “în centrul oraşului
Viitorul s-a deschis o nouă piaţă, unde se poate găsi orice”. Iese din cameră
pe holul lung şi:
7.INT.HOL.ZI
în timp ce se încalţă la repezeală spune privind
spre ROXANA prin uşa deschisă:
COSTEL
Plec prin oraş. Am o
idee.
SOŢIA
(mişcând aprobator
din cap)
Aoleu!... Te
rog ia şi nişte bani să cumperi mâncare la animăluţe şi un kg de cartofi şi
ceapă, da vezi să fie româneşti, de la ţărani. Ai grijă să opreşti nişte
bani, poate dăm mâine gunoiul că tomberonul e plin de două săptămâni. Să iei şi
clei să-mi lipeşti papucii, că uite s-au rupt.(arătându-i un papuc rupt)
COSTEL
Aşa-i, când eşti
sărac şi gunoiul îl dai mai rar sau nu îl mai dai deloc. Mizeria din casa
o arunci, mai greu e cu aia din cap, acolo e mai greu să bagi aspiratorul. Gunoiul
e pasiunea mea!
ROXANA
Mai bine a-i arunca
ţuica aia! Şi ţigările!
COSTEL dă din cap ca şi cum ar dansa.
ROXANA
Şi ştii că săptămâna
asta trebuie plătită dobânda lui Babanu' în avans pe un an să scăpăm de el.
COSTEL
I-am dat o parte din
bani când am vândut ultimul utilaj de la firmă. Când am vândut-o pe Matilda,
maşina aia de tipărit reparată şi botezată de GICĂ Mangialâc, Babanu' n-ar avea
ce să mai caute pe aici decât pentru restul de bani şi să aducă chitanţa, că
aşa i-am zis că-i plătesc tot când îmi dă chitanţa.
SOŢIA
Vezi că e escroc. Când vii înapoi?
COSTEL
Hai pa! Omul ştie când pleacă da’ nu şi când se
mai întoarce!.
Agaţă apoi indiferent şi o sacoşă pentru piaţă. Leu
îl conduce ca de fiecare dată pe COSTEL până la poartă.
8.EXT.CURTE.POARTĂ.ZI
COSTEL il mângâie pe Leu.
COSTEL
Vine tata repede înapoi!.
după care deschide poarta şi iese în stradă.
9.EXT.STRADA. ZI .SEARĂ
Pe strada Florilor,o stradă îngustă, desfundată dar
şi înfundată, pentru că nu are decât intrare dar nu şi ieşire. Aici
maşinile intră cu faţa şi când ies , ies cu spatele. Nişte blocuri se
zăresc în depărtare. COSTEL se întâlneşte cu vecinul TUCĂ, 55 de ani care
poartă mustaţă şi este îmbrăcat cu un costum de bodyguard pe care este
imprimată o emblemă cu numele unei firmei de pază, LUPUL GUARD şi o poză
stilizată reprezentând o oaie care râde fericită. Tucă vine spre COSTEL
mergând şchiopătând, dinspre capătul înfundat al străzii ţinând într-o
mână o trompetă iar în cealaltă un megafon. Când ajunge în dreptul lui COSTEL,
merg amândoi împreună deplasându-se spre oraş. Atunci trece în viteză pe lângă
ei umplându-i de praf vecinul GORE, 50 de ani, înalt, negricios, chelios,
burtos, aflat la volanul unui SUV, Audi Q7 alb, nou nouţ. Tucă îl salută cu
trompeta pe vecin intonând un cântec de fanfară ca salutul la preşedintele
naţiunii şi înclinându-se până la pământ. Un vânt rece suflă ca în Bărăgan
împăştiind gunoaiele şi praful. Strigă la megafon şi se gudură ca un căţel
căruia i se dă un os de ros.
VECINUL TUCĂ
Ura vecine! hehe..haha vecinu' GORE!
COSTEL
(face un semn de salut cu mâna, care seamănă mai
mult a lehamite decât a plăcere)
Sănătate!
GORE răspunde la salut printr-un claxon ca de poliţie,
de la care vuieşte strada şi vorbeşte printr-o portavoce integrată maşinii.
GORE
Hai noroc, pârtie te rog!
În dreapta şoferului stă vecina LEANA, 30 de ani,
blondă vopsit, soţia lui. Prin luneta din spate a maşinii se vede învârtindu-se
un girofar albastru. Privirea celor doi vecini care merg împreună cade pe
numărul maşinii-XX 00 BOSS, care este luminat cu beculeţe colorate.
Maşina se opreşte cu zgomot de frâne într-un nor de praf în faţa vilei
impozante a indivizilor, pe al căror gard înalt, la intrare, flutură
patru steaguri: al Ţării Româneşti , al Comunităţii Europene al ONU şi al USA.
Tucă şchiopătând şi COSTEL trec mai departe, mergând acum cu spatele şi privind
spre spectacolul de lumini, praf şi sunete stridente oferit de maşina lui GORE.
COSTEL
Ce ai, de ce schiopătezi?
VECINUL TUCĂ
De la ţigări şi băutură, strică circulaţia la
sânge, da le-am lăsat că altfel muream, aşa mi-a zis doctorul.
COSTEL
Băi vecine, GORE ăsta, lucrează la poliţie, la
guvern,...la parlament?
VECINUL TUCĂ
Ei aş.. aşa e el mai granoman, da e băiat bun mi-a
mai dat câte o bere din când în când.
spuse trăgându-l pe COSTEL spre el şi începând să
şuşotească apropiindu-se cu gura de urechea lui. COSTEL nu este deloc încântat
de gesturile acestuia.
VECINUL TUCĂ
El şi cu Babanu se înteleg, că au luat amândoi ,..
e nişte ani de atunci, mai multe credite de la banca de stat da n-au mai dat un
sfanţ îndărăt, ..ştii!.
COSTEL
Şi ăştia!
VECINUL TUCĂ
Şi-au cumpărat case, le-au închiriat iar banca a
dat ortul popii, a dispărut peste noapte de parcă nu a fost..bancă de stat
...adică..nu-i jucărie.
COSTEL
Bă Tucă da' informat mai eşti!
VECINUL TUCĂ
Babanu trăieşte din chirii şi dă cu cămătărie. Nu
ţi-a luat şi matale casa şi acu’ îi dai chirie?.
COSTEL
I-auzi!
VECINUL TUCĂ
Îi toacă nevasta banii. Nevastă-sa e mai
tânără ca fie-sa din prima căsătorie. Amândoi, şi GORE şi Babanu au carnete de
revoluţionari. Ăştia doi se înţeleg bine unu' cu altu', că unu' a turnat altu'
a executat.
COSTEL
(mirat dar glumeţ
spre final)
Eu ştiam doar că au fost revoluţionari. Da casa nu
mi-a luat-o încă nimeni, stai liniştit!.
Se despart ocolind nişte şanţuri cu apă îngheţate
pline cu bolovani.
VECINUL TUCĂ
Nu ştiu bre, el aşa zice că e casa lui. Strada
asta aşa cum o vezi, în actele de la primărie are de 10 ani şi apă şi canal, ba
mai e şi asfaltată, poate nu ştiai. Şi banii s-au halit de atunci, primarul
şi-a făcut vilă cu douăzeci de camere pe malul lacului, are şi grajduri pentru
cai. Io nu am pus apă şi nici canal că nu am piştari. Mata ai pus, da ai pus pentru
Babanu că îţi ia casa
freacă două degete şi dă din cap, ca şi cum ar
număra bani
COSTEL
Văd că ştii mai multe despre mine decât ştiu eu.
Da ştiu că lucrezi vecine, cum de n-ai bani?
VECINUL TUCĂ
(dezamăgit)
Păzesc ce fură alţii pentru 200 euroi pe lună şi
ăia cu întârziere de două luni. Înainte am lucrat la demolări, era de viitor,
da’ m-am boşorogit. Când m-am angajat la ăştia cu paza, am stat la coadă, la
interviu cică, cu poorfesori şi cu advocaţi, da’ la urmă tot pe mine m-au ales,
că am făcut puşcărie (spuse în şoaptă), era trecut în curucucu vitei,
sau cum dracu s-o mai numi, că am lipsit la ora asta. Mai bine dau cu goarna.
COSTEL
(absent)
Şi ce mai ziceai Tucă?
VECINUL TUCĂ
Vecinul GORE a fost ieri la masaj...fără
nevastă-sa, Bălălău al lu' Ilona s-a îmbătat şi l-a bătut rău pe tac-su, care
era şi mai beat, vecinu' Gheorghe, şi-a pus termopane. Atât pentru acu'.
COSTEL
Ce-s astea? Ştiri zici? Bine că nu spui şi când a
tras un pârţ baba Ilona asta a ta. Spune şi tu mai bine când sunt
pedepsiţi ăia care au halit banii pentru apă şi pentru asfalt, când or să
prindă teroriştii revoluţiei de acu' mai bine de douăzeci de ani, când, când?
Hai că am plecat!.
Tot timpul cât a formulat aceste întrebări COSTEL
a fost urmărit printr-un ochean iar laserul roşu îi luminează încă fruntea.
VECINUL TUCĂ
(deranjat de atâtea întrebări)
Vezi vecine că ai un led roşu în frunte, ca pe
stadion la meci, da’ unde te duci?
COSTEL dă să plece grăbit privind contrariat
către terasele blocurilor din depărtare.
COSTEL
Până la piaţa asta
nouă din centru că prea o laudă la tembelizor, vorba matale.
COSTEL şi Tucă se despart, unul se duce spre
centru iar Tucă, vesel, odată ajuns la intrarea pe stradă se opreşte cu pas ca
la defilare, stă câteva momente după care pleacă în sens invers schiopătând. O
maşină iese cu spatele de pe stradă ridicând praful. Cei doi îi fac loc să
treacă. Tucă sună semnalul în goarnă ca un generic de ştiri după care
deplasându-se spre înainte ţipă în megafon:
VECINUL TUCĂ
Vecinu' COSTEL a plecat la piaţa cea nouă din
centru. Bălălău a lu' Ilona s-a îmbătat şi l-a bătut pe tac-su, care era
şi mai beat decât el, că dacă nu îl bate în fiecare zi nu se simte bine,
vecinu' Gheorghe şi-a luat termopane cu banii din pensie, îl doare
spatele, un călcâi şi are constipaţie.
Din trompetă cântă "stingerea" ca la
cazarmă.
10.EXT.DRUM.BLOCURI-SEARA
COSTEL pleacă mai departe nerăbdător spre mult
trâmbiţata piaţă. Nu este chiar aşa târziu şi lumea circulă încă pe străzi în
ciuda frigului umed, pătrunzător. Până să intre în strada principală care duce
direct spre piaţă trece printr-un parc neamenajat plin de gunoaie, unde,..
11.EXT.PARC .NUC-SEARA
...sub un nuc bătrân se încălzeşte la foc de
vreascuri un moşneag(FAION) cu părul şi barba lungi şi dalbe ca spuma valurilor
mării, în dreapta lui dar puţin mai departe de foc şade liniştit un câine
obosit(NEGRĂU), la fel de bătrân în anii lui câineşti ca şi stăpânul său în cei
omeneşti. Bătrânul este îmbrăcat ca un cioban, cu şubă din lână de oaie şi
iţari groşi, murdari. În picioare are pâslari groşi de armată, iar pe cap,
acoperindu-i pletele albe are un clop făcut dintr-o pălărie veche întoarsă, aşa
cum aveau pe vremuri adevăraţii oameni de munte, dar şi ciobanii. În spatele
nucului se zăreşte o magazie din lemn vopsit acoperită cu rogojini. Arată
ca un vagon mic de marfă din vremea locomotivelor cu abur. COSTEL se
caută prin buzunare şi găseşte o hârtie de un leu pe care o pune pe o piatră
lângă un ibric de cupru.
COSTEL
Pentru o cafea, ca să te mai încălzeşti, că a dat
iar frig.
FAION tace gânditor.
COSTEL
(grijuliu)
Moşule ce te faci anul ăsta că anul trecut nu ştiu
cum ai scăpat de ger. Lemne ai?
FAION tace. Îl mângâie pe Negrău.
COSTEL
Iartă-mă moş FAION. Dar cine te-a supărat?
FAION pune vreascuri pe foc. Tace. COSTEL grăbit
să plece strigă:
COSTEL
Bine nea FAION hai că mai vorbim când mă întorc.
De ce taci?
FAION caută ceva orbecăind prin întuneric
şi găseşte o strachină din care începe să mănânce, calm, miez de nucă. Privind
către cer îi răspunse:
FAION
Nu tac, tăcerea îi tumult, trebe' doar să
pricepi!. Cărare bătută tinere. Să-ţi lumineze luna calea, fără nor!.
12.EXT. CĂRARE -NOAPTE
Pe cărarea noroioasă şi întunecată a parcului,
care dă în strada principală, COSTEL reuşeşte să iasă printre boscheţi(detaliu)
în plină stradă lângă un indicator cu numele acesteia, "Bulevardul
Fericirii". Priveşte în urmă spre boscheţii şi cărarea până la pomul
luminat de foc, lângă care se încălzesc FAION şi Negrău
13.EXT.DRUMUL SPRE PIAŢĂ-NOAPTE
Această stradă-bulevard este circulată pietonal destul
de intens pentru ora înaintată a amiezii. Bordurile sunt pline de maşini dar pe
drum nu circulă nici una, doar nişte tineri fac demonstraţii învârtind pe toate
părţile nişte bolizi turându-le motoarele la maxim. Fum şi zgomot asurzitor..Câte
un tramvai trece din când în când. Undeva, în zare, ca prin ceaţă, pe partea dreaptă
se văd ruinele unei fabrici.
14.EXT.CURTE .UZINA.NOAPTE
Detaliu panoramic teren viran cu ruine (uzină
abandonată) dezafectate, care arată ca un şantier cu munţi
de moloz prin care trebăluie după fiare oameni sărmani înconjuraţi de câini (
vedere de la înălţime).
15.EXT.DRUM.PIAŢA-NOAPTE
Se opreşte preţ de câteva secunde privind spre
ruinele fabricii şi meditând dă de câteva ori din cap dezaprobator după care
pleacă la drum.
16.INT.UZINĂ.HALĂ.OŢELĂRIE-ZI-FLASH-BACK
COSTEL TÂNĂR (27 ani), cu plete şaten, breton,
cărare pe mijloc, ochi căprui, subţire, simpatic, frumos, în hala de oţelărie a
unei uzine, cu halat, cască şi staţie de emisie recepţie urmăreşte descărcarea
cuptorului de otelărie de mare tonaj în oala imensă de turnare. In jurul lui şi
al personalului muncitor, o puzderie de scântei ce se revarsă la golirea
metalului topit, incandescent, ca într-un joc de artificii. Macaraua
halei face manevre riscante dar necesare. Atmosferă de muncă veselă,
solidară, prietenoasă.
COSTEL TÂNĂR
(glumind către muncitori)
Hai mai repede că îngheaţă fieru' în ceaşcă şi ne
apucă revelionul pe aici.
17.EXT.DRUM.PIAŢA-NOAPTE
Toate maşinile parcate, au afişe lipite în
geamuri pe toate părţile cu reclame de vânzare care mai de care mai
atractive(detalii). "Ia-mă sunt fierbinte", "Divorţez de
actualul proprietar, grăbeşte-te", " Voi fi credincioasă până la
moarte", "Nu beau multă benzină şi nu mănânc deloc ulei, sunt o comoară
la casa omului","Mă vinde dar îi pare rău" iar pe lângă texte nu
lipsesc datele de contact ale proprietarului. La ferestrele blocurilor pe lângă
care trece în drumul lui spre piaţă, aceleaşi anunţuri de vânzare dar fără
formulări amuzante. Anunţurile pentru apartamente sună cam aşa(detalii):
"apartament două camere de vânzare, preţ negociabil, sau cel mai ieftin
preţ". Privind pe geamul unei limuzine de lux, lungă cât autobuzul,
singura maşină fără anunţ de vânzare, zăreşte înăuntru o întreagă familie
zgribulită(tata, mama, fiul şi fiica) încotoşmăniţi de frig, care dorm pe
largile banchete. Între ei odihneşte cîinele familiei, un Saint Bernard uriaş,
care sforăie iar geamurile tremură. COSTEL abia îşi face loc spre drumul său
prin trotuarul înţesat cu autoturisme de tot felul. Face slalom printre ele ca
printr-un labirint complicat. Sătul de acest calvar iese in drumul principal,
pe caldarâm, unde şi alţi drumeţi merg tot spre noua piaţă ca la
manifestaţie. Toţi pietonii trec gesticulând şi vorbind singuri ca apucaţi de
streche, ţinând sacoşe cu reclama noii pieţe a circului în mâini. Mai este şi
un du-te vino continuu de cărăuşi fără locuinţă îmbrăcaţi aproape toţi în vechi
costume premilitare(unele cu tricolorul pe mânecă) kaki, de gărzi patriotice
sau albastre, de PTAP, care transportă în cărucioare improvizate şi în
saci, tablă şi fier provenită de la uzinele dezafectate, munţi de bidoane
de plastic, de lemne din dărâmături, hârtii şi cutii de aluminiu goale. Un INDIVID(1)
calcă cu zgomot în picioare, cu pricepere, de parcă ar dansa greceşte, cutii de
aluminiu. Lângă acesta alt INDIVID(2) face mare hărmălaie sărind cu picioarele
pe nişte bidoane de plastic pentru a le aplatiza ca să ocupe mai puţin spaţiu
în saci.. Alţii caută prin tomberoane şi cutii de gunoi preţioasele materiale
reciclabile ori după mâncare. CINEVA trage cu greu de o remorcă în care
bălăngăne o caroserie de Dacie veche, ALTUL încearcă în zadar să se urce în
tramvai cu un sac imens plin cu sticle de plastic aplatizate. O vânzoleală de
târg greu de descris. GUNOIERI înarmaţi cu tomberoane mobile şi mături stau cu
telefoanele la ureche îmbrăcaţi în salopete roşii cu numere pe ele ca la
puşcărie 07653.
VOCE COSTEL(OFF)
Se schimbă doar culoarea, acum doi ani aveau
salopete albastre.
18.EXT.PARC PIATĂ-NOAPTE
Ajunge la capătul bulevardului şi zăreşte în fine
clădirea noii Pieţe plină de reclame şi de lumini atrăgătoare. Piaţa seamănă cu
Circul de Stat fiind o copie fidelă a acestuia. Pe aleile dinaintea
pieţei defilează ca la o paradă a modei manechine de toate formele şi vârstele
îmbrăcate strident ca nişte femei uşoare, având aşijderea caselor şi
maşinilor întâlnite pe drum preţul afişat pe ele, ca reclamele la box, cu
cod de bare. Pe una scria casă.. lei, pe alta piscină.. lei, pe alta vedetă..
lei, pe alta celebritate.. lei.. Dintr-o maşină luxoasă coboară PORUMBEANU(50
ani) îmbrăcat fistichiu, un personaj caraghios, un pitic cu o pălărie de texan
pe creştet, făcută din piele de crocodil (detaliu: are prinse de pălărie
nişte pene de fazan sau de papagal, sau şi una şi alta, mic şi îndesat, cu
părul alb, tuns scurt şi rotofei la faţă. Încadrat de doi BODYGUARZI
solizi se deplasează interesat spre una dintre fetele care defilează pe muzică
disco. Observându-l, o copilă înaltă, frumuşică dar vulgară şi
mironosiţă, înaltă cu un cap peste Porumbeanu, şi care avea scris pe
piept(detaliu) "vedetă cu silicoane doar euro" se opreşte să
negocieze.
PORUMBEANU
(vorbind serios şi cu importanţă)
Hai frumoaso să te fac celebritate, am un
laborator de vedete şi de pus silicoane în spatele maşinii. Îţi pun şi botox.
Dacă ştii să stai capră, îţi fac un contract prenupţial, însă cu o condiţie să
te încerce şi taică-miu puţin.
Pipiţa se aşează în patru labe, dă de două ori
din cur şi deschide gura cu un semibehăit. Întoarcându-şi capul languros
cu 45 de grade, ca o capră curioasă, priveşte tâmp spre cei trei bărbaţi
scoţând un vârf de limbă provocator.
VOCE COSTEL(OFF)
Muieri cu tâţe mari şi minte mică, puse pe
căpătuială!
PORUMBEANU
(Adresându-se către bodyguarzi)
Hai băieţi hei-rup, repede cu ea în maşină.
Băieţii o apucă unul de mâini iar altul de
picioare după ce unul din ei deschide portbagajul maşinii din telecomandă şi o
aruncă printr-un uşor balans după hei, la rup ca pe un sac cu ciment înăuntru.
O melodie de prost gust gen manea se aude în interiorul limuzinei, Porumbeanu
se urcă în spate, unul dintre băieţi este şofer iar celălalt, după ce deschide
şi închide portiera şefului său ca unei actriţe celebre, se urcă şi el iar
maşina demarează în trombă. Celelalte manechine, care până atunci roiseră ca
muştele bete in jurul figuranţilor acestor scene, aleargă acum după maşina lui
Porumbeanu disperate şi dezamăgite. Porumbeanu le răspunde plin de importanţă
trimiţându-le bezele din spatele geamului închis complet. Undeva prin parcul
circului, un porumbel(detaliu) aleargă după porumbiţe, călcându-le când pe una
când pe alta cu patimă şi gingăşie.
19.EXT.PARC PIAŢĂ.BANCĂ-NOAPTE
În faţa acestui mare circ, în parc, pe o bancă pe
care scrie cu vopsea BANCĂ DE STAT stă trăgând din ţigară cu pasiune de fumător
vechi SORIN(57 ani). Arată a semiboschetar chiar dacă îmbrăcat aşa cum este el
într-un trenci gri aduce cu detectivul Colombo, simpaticul personaj din
serialul cu acelaşi nume. Stând aşa pe bancă, în lumina felinarelor, cu
trenciul lui descheiat şi obosit, părul vâlvoi ca dat prin vaselină, neras,
cu lentilele la ochelarii negri ca sticla din sifoanele
vechi, seamănă cu o pasăre de noapte. Ţigara ajunge la filtru, îi arde
degetele dar el tot mai trage pătimaş fum în piept. Cei doi se îmbrăţişează
bucuroşi de întâlnirea neaşteptată.
SORIN
(bucuros şi glumeţ, ruşinat)
Ce mai faci Costele? Te-am mai căutat pe la
atelier ca să mă laşi să dorm acolo după ce am plecat de acasă. Da atelierul
ciu-ciu, cucu, ia-l de unde nu-i, la fel şi pe patronul lui. Am fost şi la tine
acasă, la apartamentul de la etajul 10, ăla cu porumbei pe balcon unde am băut
ultima sticlă de visichi dar mi-a zis o solzoasă că v-aţi mutat fără să
spuneţi unde.
COSTEL
Sorine ce bine că te-am întâlnit. M-am mutat cu
atelierul de şapte ori şi cu casa de trei.
SORIN
Ai ţigări?
COSTEL
Am, de care doriţi?Carpaţi,
Mărăşeşti, Snagov?
SORIN
Hai bă, fugi de aici, înainte toţi căutau străine,
acum ar vrea de ale noastre. Ciuciu, cucu !
Costel scoate un pachet de ţigări americane şi îl
serveşte pe Sorin.
COSTEL
Mai e ceva de-al nostru?
Abia desprins din îmbrăţişarea lui COSTEL îi cade
privirea ca un bolovan greu, pe urmele de jeg de pe gâtul prietenului său, apoi
pe gulerul cămăşii înnegrit de fum şi face o figură mirată, strâmbându-se în
timp ce îşi strângea cu două degete nările. Înţelegând situaţia de om
fără casă a lui SORIN îl întreabă glumind, forţând un pic hazul de necaz
COSTEL
Bă da tu cu ce deodorant te dai că pute cam tare.
Au ăştia la piaţă aşa ceva, cât costă? Unde dormi? Ce mănânci?
SORIN
Sunt sătul de foame, am rămas fără servici. M-am
certat şi cu nevastă-mea. Casa ei, mâncarea ei, băutura şi ţigările mele. Mă
căuta noaptea prin boscheţi să mă aducă acasă . Ne certam ca chiorii.
COSTEL
Of, ce nebun o fi
inventat vodca?
SORIN
Ştii că sunt
rău la beţie, aşa că am ple..cat, da poate găsesc ceva de lucru că altfel
îmi este ruşine să mă mai duc acasă. Când eram gata să mă spânzur m-am hotărât
că mai bine mă las de băutură. He, he!
Schimbă între ei cărţi de vizită. Pe cartea de
vizită a lui SORIN scrie cu litere de o schioapă în dreptul funcţiei ,
FOTO SORIN “director de bancă în parc”(detaliu pe cartea de vizită). Pe a
lui COSTEL scrie doar COSTEL şi un număr de telefon(detaliu pe cartea de
vizită).
SORIN
(la mişto umflându-se în pene)
Poftim ă buisness card ca să ştii cu cine stai de
vorbă, domnule ex şi viitor mana-ger.
După care, mişcă mâna ca la masturbare
pentru a-şi întări cuvintele.
COSTEL
(oferindu-i cartea de vizită, pe acelaşi ton
glumeţ)
Când aveam tipografie nu aveam ă visit card, acuma
am .. mai ştii ceva de AURICĂ CHIORU?
SORIN
Nu mai ştiu nimic de el, dar dacă mai
trăieşte trebuie să fie ascuns tot pe acolo, prin curtea facultăţii sau pe sus
prin clădirile alea părăsite. La cât este de tâmpit mă îndoiesc să mai fi rezistat
până acum.
Scoate cu importanţă un telefon mobil şi formează
cu greu un număr după care aşteaptă să i se răspundă.
SORIN
Alo Bebe, sunt eu Sorin mă, l-ai mai văzut pe
Chioru?....Bine mă te pup hai pa!
Bagă telefonul în buzunar cu acelaşi aer plin de
importanţă.
SORIN
L-a văzut acum vreo săptămână la facultate, în
parc. Cică era beat mort şi alerga câinii pe acolo.
va urma...
va urma...
Felicitari, m-a impresionat stilul (ironie muscatoare pe alocuri sarcastica) si atmosfera (cenusie, rece), ce reflecta o anumita stare de spirit a autorului. Este o lume pe care cei precum Gore sau Porumbeanu nu o pot vedea sau simti, de altfel lumea lui Costel este ruina unei alte lumi pe care noi cei ce am trait-o (chiar daca spre final), o mai invocam nostalgic in discutii sau in vis.
RăspundețiȘtergereEugen,
RăspundețiȘtergereMă bucur mult că îţi place. Este începutul unui scenariu de film de lungmetraj pe care l-am înscris la concursul HBO dar nu a fost declarat câştigător. Eu mă consider însă marele câştigător că am reuşit să termin ceea ce mi-am propus şi îl voi publica în continuare in serial pe acest blog. Am început să îl transform în roman.