CASA ZBURĂTOARE
Casa zburătoare există sau poate exista. Este visul care
devine realitate împotriva oricăror oprelişti. Nu este un SF, ci este un
scenariu inspirat după o poveste de permanentă actualitate, situată la limita
dintre vis şi realitate. Mă urmărea o mare întrebare: Cine a tras în noi şi de ce, de
pe terasa unui bloc în timpul evenimentelor din Decembrie 89. Prin acest
scenariu sper că am oferit cel puţin un
răspuns la multiplele întrebări fără răspunsuri. Cine au fost teroriştii şi ce
fac ei în prezent.
Acţiunea se desfăşoară pe mai multe planuri. Este
o poveste care ne poartă prin prezent, trecutul apropiat şi prin cel strămoşesc,
zburând mereu în timp pentru a căuta răspunsuri. Este despre decădere şi
speranţă, despre inversarea valorilor într-o societate bolnavă. Este o poveste
tristă plină de optimism.
O radiografie a hoţiei generalizate.
O proiecţie într-o societate bolnavă, dintr-un
oraş cu numele Viitorul unde trăieşte Costel, un bărbat ajuns la deplina
maturitate, dar rămas fără serviciu şi afacere, care este nevoit să
supravieţuiască într-o lume pe care nu o mai poate înţelege. Sărăciţi după o viaţă de muncă şi şcoală, aflându-se
în pragul iernii fără lemne şi fără bani pentru curentul electric ascultând
ştirile despre oamenii fără casă care mor în ger pe străzi, lui Costel îi vine
o idee ciudată. Atunci se hotărăşte să aducă acasă cât mai mulţi sărmani, cu
dorinţa de a se salva împreună cu aceştia de iarna lungă care începuse
ameninţător, bazându-se iniţial doar pe căldura
şi inteligenţa umană care poate înlocui orice sursă de energie.
Căutând
oameni fără adăpost acesta îşi întâlneşte vechi prieteni aflaţi în situaţii
critice.
Drumul
căutărilor e lung oglindind situaţia critică a oraşului lor din toate punctele
de vedere, lovindu-se pe parcursul racolării oamenilor nevoiaşi de toate
formele decăderii umane datorate hibelor la vedere ale unei societăţi ce se
consideră modernă. O lume unde totul, iluzii, sentimente şi speranţe se vinde
la piaţă pe tarabe, oamenii devenind marfă, unii de voie alţii de nevoie, iar
kitschul, amăgirile şi prostituţia cu
forme multiple acaparează tot. O lume în care decalajul dintre bogaţi şi săraci
cunoaşte cote alarmante iar munca cinstită şi bătrânii sunt batjocoriţi.
Istorii
fără casă,.. dar cu pureci, păduchi, tuberculoza, şi alcool, dublate de lipsa
oricarui act de identitate. Acestea sunt doar câteva dintre problemele cu care
au venit în casă oamenii străzii. Dincolo de privirile tulburi, mâinile si
hainele murdare, mirosul respingator, în sufletele fiecaruia dintre acesti
oameni se ascunde
o poveste tulburatoare, simplă sau complicată, refulată, undeva, în interior,
pentru totdeauna sau, dimpotrivă, gata de a ieşi la iveală, în faţa unei
priviri interesate şi a unei mâini întinse, dornică de a ajuta.
O lume a canalelor, cimitirelor, azilelor de
noapte şi a gropilor cu gunoi, plină de personaje ciudate dar cu probleme reale
care demonstrează că aparenţele înşeală
mai mereu şi că nu haina îl face pe om.
În alt plan, Costel personajul principal înţelege,
luminat fiind de înţeleptul Faion, că este urmărit din umbră şi contrat de mai
bine de 20 de ani, pas cu pas în toate încercările lui de a-şi asigura un trai
onorabil şi demn împreună cu familia. Înţelepciunea de secole a acestui popor
este prezentă prin acest personaj inedit, Faion, un abate Faria care prin
erudiţia lui ne poartă până departe în întunecimile istoriei acestui neam
încercând să explice cauzele reale ale pierzaniei.
Salvarea lor, strânşi sub acelaşi acoperiş vine de
la calitatea umană şi profesională rămasă nealterată în cele mai grele condiţii,
şi care este capabilă să rupă orice bariere Prin căldură umană, solidaritate,
poezie şi muzică, încep să reînvie vechile obiceiuri şi tradiţii aflate pe cale
de dispariţie iar dragostea adevărată să reapară. Este un film care avertizează
din capul locului că fără să ne respectăm tradiţiile, ca dezrădăcinaţi vom
înceta să mai existăm.
După mari conflicte cu vecinul Gore, securist comunist înavuţit după
revoluţie, urmăritorul din umbră al lui Costel, dar şi cu proprietarul escroc,
un cămătar provenit din acelaşi mediu şi prieten cu huiduma Gore, aceşti
oropsiţi de soartă, oameni ai străzii până mai ieri fără nume sau chip, strânşi
laolaltă reuşesc să creeze casa visurilor lor comune bazată pe resurse sufleteşti,
şi materiale neexploatate de
ceilalţi din neştiinţă sau ignoranţă. O
casă zburătoare acoperită în blanuri de
oaie, găsite la gunoi, pentru o izolare termică perfectă, dotată cu panouri
solare şi motoare pe bază de hidrogen care îi va purta pe cei care vor rezista
şi vor crede în ei, dar mai ales în valorile adevărate, sfinte spre un nou
început, spre vatra părăsită unde moşii lor îi aşteaptă cu braţele deschise şi
cu focul veşnic mereu aprins, undeva în inima munţilor departe de lumea aflată
în descompunere a oraşului. Poate fi un film de succes
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu